Mitropolitul Ambrozie de Kalavryta: „Coronavirusul este o construcție a forțelor întunecate ale Antihristului!”

342116.p

„Întreaga poveste a coronavirusului nu este altceva decât planul forțelor demonice, care constituie așa-numita globalizare și care are ca drept obiectiv să conducă societatea umană spre primirea peceții Antihristului, adică cipul cu numărul 666, care va fi implantat în corpurile noastre sub pretextul vaccinului împotriva coronavirusului”, consideră Înalt Prea Sfinția Sa, Mitropolitul Ambrozie, ierarhul pensionar al Eparhiei de Kalavryta a Bisericii Ortodoxe a Greciei.

De aceea, autoritățile statului au folosit o „multitudine de modalitați și sloganuri” pentru a înfricoșa oamenii să rămână în casă, „ca nu cumva să ne infectam cu virusul!” scrie Mitropolitul Ambrozie, într-o nouă postare, publicată pe Romfea.

Când se va descoperi un vaccin, atunci cei care sunt „terorizați de teama îmbolnăvirii cu coronavirusul, se vor grăbi să accepte vaccinul și cu pecetea Antihristului!” avertizează, Înalt Prea Sfinția Sa, Ambrozie.

Prima etapă a planului demonic a fost insuflarea fricii, scrie ierarhul, în acest scop au închis bisericile, au interzis să se tragă clopotele bisericilor, au interzis utilizarea difuzoarelor în afara bisericilor și au căutat să provoace panică în rândul credincioșilor, afirmând că Sfânta Împărtășanie poate transmite virusul.

„Vă întreb, frații mei: a fost vreodată posibilă transmiterea unui microb prin sunetul unui clopot? A fost vreodată posibilă transmiterea un virus prin sunetele unui difuzor, situat în afara unei biserici și care amplifică cântările slujbelor divine?”, întreabă Înalt Prea Sfinția Sa, retoric.

Dacă este așa, de ce autoritățile guvernamentale nu au cerut oamenilor să-și închidă radiourile și televizoarele, întreabă Înaltul Ierarh, din nou retoric.

Nu este pentru prima dată când Mitropolitul Ambrozie a combătut cu convingere afirmația făcută de anumite personalități ale guvernului față de Împărtășirea cu Sfintele Taine, care poate transmite virusul.

Pe 17 mai, Mitropolitul Ambrozie l-a excomunicat pe Ministrul grec al Educației, Niki Kerameus, care a declarat la televiziunea greacă, că este dovedit științific că coronavirusul poate fi răspândit prin salivă și, prin urmare, este periculoasă administrarea Sfintei Împărtășanii.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei a anunțat imediat, că acțiunea Mitropolitului Ambrozie este nulă și nu are nici o valoare, deși Înaltul Ierarh din Kalavryta, acum pensionar, continuă să-și susțină declarația făcută.

În Vinerea Luminată, sărbătoarea Primăverii Vieții, autoritățile au interzis procesiunea tradițională cu Icoana Făcătoare de minuni, Panagia Trypiti și chiar au emis o amendă de 560 de dolari (500 de euro), îndepărtând plăcuțele de înmatriculare ale mașinii care transporta Icoana. Înalt Prea Sfintia Sa își amintește, că a doua zi după eveniment, cântărețului grec Alkistis Protopsalti i s-a permis să susțină un concert la Atena, la care a participat chiar Premierul Greciei, care prin fapta sa „a încălcat propriile sale instrucțiuni generale și ordine către naivul poporul grec”.

„Frații mei greci, gândiți-vă cine își bate joc de cine? Cine înșală poporul grec și cum? Gândiți-vă și dați-vă singuri răspunsul!”, declară Mitropolitul Ambrozie.

„Coronavirusul este o construcție a forțelor întunecate ale Antihristului!”, exclamă Înalt Prea Sfinția Sa.

„Cu un cuvânt, se vor împinge reciproc unii pe alții, pentru a accepta vaccinul și cu el vor implanta 666, adică ne vor pecetlui cu pecetea Antihristului! Cu alte cuvinte, fără să ne dăm seama, ne vor smulge din brațele lui Dumnezeu și ne vor pune la dispoziția diavolului! ” ne previne Mitropolitul Ambrozie.

5G va fi apoi folosit pentru a comunica cu oamenii care au primit pecetea 666 prin implantare, astfel încât „instrumentele globalizării ne vor direcționa gândirea, dorințele… întreaga noastră viață!”, a continuat Înaltul Ierarh.

Mitropolitul Ambrozie consideră că forțele globalismului au planificat deja pandemia cu coronavirus în urmă cu 30 de ani, făcând aluzie la cartea „Ochii întunericului” de Dean Koontz, în care se vorbește despre un virus Wuhan-400 care va provoca o boală care slăbește rezistența organismului, asociată cu pneumonia.

„Frații mei, Creștini Ortodocși Greci, treziți-vă din amorțirea în care ați căzut! Ortodoxia este persecutată! Grecia este în pericol! Planul pentru realizarea unui Guvern Mondial de atei și șarlatani, care va guverna lumea, este pus în aplicare!” Mitropolitul avertizează în continuare, oferind un studiu suplimentar în limba greacă celor care vor să învețe mai multe despre acest subiect.

„Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”, încheie Înalt Prea Sfinția Sa mesajul său catre poporul dreptcredincios grec.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Moldovenești, din Patriarhia Moscovei, a exprimat îngrijorări similare cu privire la obligativitatea vaccinării și tehnologia 5G în sesiunea sa de la Chișinău, din 19 mai.

Coronavirus is a demonic plan for the dissolution of society—Metropolitan Ambrose of Kalavryta

Trad. Dr. Gabriela Naghi

MAREA ÎNȘELARE – 4 ani de apostazie după Kolymbari – Creta

1

Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârșitul se apropie și te vei tulbura. Deșteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce pretutindenea este și toate le plinește.” (Condac la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, glas 6)

Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort.

Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară. Căci n-am găsit faptele tale depline înaintea Dumnezeului Meu. Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta” (Apocalipsa 3;1-3).

Astăzi, 16 iunie, 2020 se împlinesc 4 ani de la marea înşelare, care a legalizat ecumenismul şi a transformat România în câmpul de bătaie al binelui cu răul deghizat sub masca ecumenismului satanist. La bilanţul celor 4 ani de luptă după putere împotriva ecumenismului, constatăm că apostazia arhiereilor BOR în frunte cu Patriarhul Daniel – a depășit orice trădare criminală a Neamului Românesc Ortodox, fiind cea mai periculoasă și mai vicleană apostazie a unor arhierei, din ultima sută de ani.

Tot astăzi sărbătorim cu dragoste, evlavie şi înaltă cinstire pomenirea a 7 ani de la înălţarea la ceruri a sufletului Cuviosului Părinte Justin Pârvu, ctitor de mânăstiri, iubitor de oameni și odihnitor de suflete, model de erou şi sfânt al neamului românesc, încă din timpul vieţii sale! Mărturisitor până la moarte în iadul temniţelor comuniste a înfruntat plin de curaj şi vitejie 17 ani teroarea bolşevico-evreiască, în temutele închisori de la Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, Baia Sprie.

În conștiința poporului român ortodox, Cuviosul Părinte Justin a rămas un aprig şi smerit Mărturisitor al Adevărului Hristos, căci el a primit „credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna”. Aceasta l-a ajutat să lupte întreaga sa viaţă cu armele duhovnicești, alături de fraţii săi întru credință, cuget și simțire din temnițele şi lagărele de muncă bolşevice, în vremurile de prigoană ale Bisericii, şi după aceea, biruind răul ascuns în viclenele uneltele ale Satanei. Sfinţii Părinţi spun: „Ceea ce credinţa doreşte Dumnezeu înfăptuieşte (face), dar plinătatea (desăvârşirea) vieţii creştine este smerenia desăvârşită”.

Este ceea ce avea din plin Cuviosul Părinte Justin, ctitor de biserici şi aşezăminte monahale, înnoitor exemplar al vieţii monahale de obşte şi mai ales vindecător de suferinţe şi boli trupești, ziditor şi trezvitor de conștiinţe întru frumuseţea de nedescris a Ortodoxiei.

Pentru toţi iubitorii de Hristos, el a rămas Duhovnicul care asculta cu răbdare şi dragoste nețărmurită, durerile şi suferințele de tot felul ale celor pe care i-a iubit necontenit, căutând prin sfaturi şi binecuvântari, să mângâie şi să aline pe toți cei năpăstuiți, îndrumându-i  pe calea cea strâmtă a mântuirii.

Ne ascultă şi acum de la picioarele Tronului dumnezeesc, ca unul ce a câștigat cu prețul vieții sale, până la sfârșit, multă îndrăznire către dulcele Împărat Hristos, și mijlocește acum pentru noi, cei nevrednici, să primim încă de aici, Pacea şi Bucuria cea de Sus.

Profețea vasul ales al Domnului Hristos despre vremurile rele pe care le trăim:

Globalizarea vine ca un buldozer care strivește totul înaintea lui. Și odată cu globalizarea, erezia ecumenismului, pofta pentru consum prostesc peste nevoie… Am aderat la Uniunea Europeană… Am zis cândva: intrarea în UE este ieșirea din Ortodoxie. Dar revin și zic: depinde de noi să nu lepădăm deodată credința. Că și o haină nu o dezbraci dintr-o mișcare, mai întâi scoți o mânecă, apoi cealaltă. Până atunci, s-ar putea ca poporul să se deștepte. 

Dacă nu ne vom așeza genunchii la pocăință, dragii mei, nu vom reuși nimic. Dacă ne vom ruga însă cu râvnă, dacă ne vom osteni în rugăciune, Dumnezeu va face ca totul să fie posibil. Și toate aceste încercări, globalizare, ecumenism și cine știe care altele, toate vor fi spulberate de forța rugăciunii”.

Aşa să ne ajute Atotbunul Dumnezeu, Sfinte Cuvioase Părinte Justin. Amin

Să ne învrednicească Cel Prea Înalt să avem parte de sfintele sale rugăciuni în tot timpul şi în tot locul! Amin

De-a lungul celor 4 ani care au trecut de la săvârșirea marii înșelări a poporului ortodox prin minciuno-sinodul de la Kolymbari, sub conducerea celui care s-a dovedit a fi nimic mai mult decât un ereziarh, falsul patriarh Bartolomeu, în interiorul BOR au avut loc foarte multe declarații, acțiuni și manifestări ecumeniste, rugăciuni în comun cu ereticii, acorduri de unire și recunoaștere a ereticilor de catre Patriarhia BOR, pe care aceasta le-a tratat greșit, ba chiar le-a prezentat într-o lumină favorabilă. Marii Duhovnici ai neamului nostru ortodox, dintre care cei dintâi Cuvioşii Părinți Mărturisitori din temnițele comuniste, Justin Pârvu și Arsenie Papacioc, și-au exprimat public în nenumărate ocazii, dezaprobarea față de ecumenismul feroce în care s-au adâncit arhiereii de la cel mai înalt nivel al Bisericii noastre strămoșești. Dar cine i-a luat în seamă?

Cuviosul Părinte Justin spunea ca, să nu se mai meargă la slujbe, în bisericile în care se vor împărtăşi arhiereii ortodocşi cu ereticii. „L-am auzit de nenumărate ori pe Părintele Justin afirmând, în cazul în care ierarhul ar fi săvârşit vreo erezie cu capul descoperit: „Închidem porţile mânăstirii, rămânem în Biserica noastră şi nu îi mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserică, nu noi”. (cf. rev. Atitudini, 24 iulie 2016.) „Cu capul descoperit” înseamnă cu toată convingerea, ori un arhiereu care chiar în faţa unor ameninţări cu întreruperea pomenirii, mai retractează din greșelile anterioare, parcă nu mai poate fi considerat a fi „cu capul descoperit”, ci se vede că mai există o scânteie din Dreapta Credinţă în el. Deocamdată nici un ierarh nu a retractat nimic din documentele eretice semnate în Creta și mai mult nu s-a pus niciodată problema ieșirii BOR din cadrul CMB.

Preotul prof. Ioan Sauca a fost numit Secretarul general interimar al CMB din 1 aprilie 2020 și până la întrunirea Comitetului Executiv CMB din iunie 2020 (amânare pe motiv de coronavirus).

Părintele Ioan Sauca este primul român și al doilea ortodox (după profesorul grec Nikos Nissiotis), care a ocupat o funcție înaltă la Institutul Ecumenic din Bossey și în cadrul CMB, motiv de mândrie sinceră ecumenistă la nivelul patriarhiei BOR.

Mai există oare vreun arhiereu cu voce puternică, dârzenie și bărbăție, cu credință și dragoste desăvârșită, care să le arate tuturor ADEVĂRUL și pe care aceștia să îl recunoască?

Unul singur, Marele Arhiereu Hristos!

Zis-a Domnul: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi” (Luca 11, 23–26).

Problema reală cu care se confruntă în continuare BOR este trădarea Ortodoxiei de către arhierei la mincinosinodul din Creta. De aici provin toate relele, blasfemiile, la care asistăm neputincioși, care s-au întâmplat și se vor mai întâmpla.

Dintre Patriarhiile tradiționale și importante, numai la noi aplicarea hotărârilor semnate la Kolymbari, în care s-a legalizat ecumenismul drăcesc s-a manifestat într-un mod atât de barbar și dramatic. De ce forțele răului s-au manifestat astfel numai în BOR, post-Creta?

Răspunsul la întrebare îl găsim în modul în care s-au comportat, conducătorii lumii ortodoxe față de documentele eretice sinodale cretane. Astfel reamintim că la minciuno-sinodul de la Kolymbari:

– Patriarhiile rusă bulgară, georgiană și antiohiană nici măcar nu au participat,

– Patriarhia sârbă a avut o poziție mult mai critică decât celelalte patriarhii (cu cei 17 arhierei care nu au semnat),

– Patriarhia Constantinopolului, vândută puterilor străine cu sediul în SUA, condusă de un ereziarh mason de grad 33, nu are prea mulți credincioși cărora trebuie să le dea socoteală.

– Patriarhia Ciprului are episcopii săi mărturisitori (Atanasie de Limassol, Neofit de Morfou, Nicolae de Amathus, Epifanie de Ledra, Porfirie de Neapolis, care nu au semnat)

– celelalte Biserici mici nu au avut astfel de probleme întrucât abia supraviețuiesc ca minoritate.

– singurul ierarh din Biserica Greciei care nu a semnat documentele cretane este Hierotheos de Nafpatkos, sfătuitorul de taină al Arhiepiscopului Ieronim, care a semnat recunoașterea autocefaliei schismaticei formațiuni din Ucraina înființată de ereziarhul Bartolomeu, în concordanță cu dorința inițiaților lojilor masonico-sionisto-globaliste.

Aceasta a fost perdeaua de fum sub care s-a manipulat atenția întregii Ortodoxii de la marele țel final al tâlhărescului sinod din Creta: realizarea noii religii mondiale, a unicului guvern mondial, care pregătește calea Antihristului care nu e nicidecum departe, ci este pe drum.

Rogu-vă pe voi, prin numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca să grăiți la fel totdeauna și nu fie între voi schisme” (I Corinteni 1,10) ca  să  păziți  cu siguranță, ca pe o comoară bună, credința noastră cea adevărată și predată de Părinți, nimic adăugând, nimic scoțând. Căci nu am avut până acum o credință cu lipsuri, nici nu am avut nevoie de vreun sinod sau hotărâre de credință [oros], ca să aflăm ceva mai nou, noi, fiii și ucenicii Sinoadelor Ecumenice și ai Părinților care au luminat în acestea și între acestea” (Sfântul Marcu Evghenicul – Opere vol. I, Editura Pateres 2009, pag 127).

În toți acesti ani s-a manifestat tot mai pregnant apostazia de la dreapta credință ortodoxă a arhiereilor BOR și disprețuirea autoritară a tuturor credincioșilor, prin:

– manipularea vicleană a conștiintei ortodocșilor de către marii arhierei ai BOR, prin implementarea treptată, fără zgomot pentru a nu apare reacții nepotrivite împotriva hotărârilor documentelor eretice cretane în viața Bisericii .

Notăm că ele nu au fost prezentate și supuse discuției înainte sau după Marea Înșelare, credincioșilor de rând, talpa țării.

Nicio părere de rău cu privire la participarea la minciunosinodul din Creta, nu-i bântuie noaptea ca să le strice somnul cel de moarte al al conștiinței vitregite ascunse într-un ungher, nici pe ei, nici pe slugile lor de la nivel parohial sau stărețesc.

– comportamentul plin de afecțiune fraternă și prietenie nedisimulată al patriarhului și simbriașilor săi ierarhi, arătat ereticului papă Francisc în timpul vizitei sale în Romania în iunie 2019, amplu prezentat la vremea respectivă. El nu a făcut altceva decât să continue drumul trasat de înaintașul său, Patriarhul Teoctist, care l-a primit cu fală și considerație frățească pe papa Ioan Paul al II-lea. Este vorba aici de o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi a lui Hristos, adresată sufletelor cele binecredincioase din BOR supuse la o grea încercare duhovnicească, de către chiar Păstorii lor.

Prietenii Mântuitorului Hristos, Sfinţii, ne vestesc cu glas de tunet, astfel:

Unirea (ecumenismul satanic) este înşelăciunea diavolului, ce-i vânează pe cei nesocotiţi întru pierzanie. Unirea este un lup răpitor de suflete în piele de oaie. Unirea este veninul aducător de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unirea este mlădiţa înainte-mergătoare a antihristului, ce ademeneşte cu măgulire pe cei mai neştiutori întru pierzanie. Unirea este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unirea este Iuda, ce cu linguşitorul sărut a vândut Credinţa Pravoslavnică[1]

Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei, care pretinde că nimic nu s-a întâmplat la Creta și că acolo s-a apărat Ortodoxia, stereotip emis la unison de către toți ceilalți arhierei ai sinodului BOR, a fost prezent la pelerinajul catolic organizat în onoarea papei. Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserica lui Hristos, dacă îi întărim în convingerea că şi ei au Biserică şi Sfinte Taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii şi protestanţii, fapte ce odihnesc pe aceştia în ereziile credinţelor lor. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre “ortodocşi” – ierarhi, preoţi, călugări, teologi sau mireni – ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă de Tru­pul Mistic al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceştia se vor judeca laolaltă cu ereticii, alături de care s-au rugat şi îm­păr­tăşit, dar mai ales se vor osândi pentru sminteala ce o ara­tă celor neîntăriţi în credinţă.

Mântuitorul Iisus Hristos spune:

Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Matei 18, 7).

Între încoronarea sa ca „prinț al Bisericii” în sinagoga din Iași și participarea ca „pelerin” la pelerinajul papist din Piața Palatului, Mitropolitul Teofan a găsit timp să târască prin tribunale și să asmută jandarmii, împotriva celor care au îndrăznit să afirme adevăruri de credință vechi în Biserica Ortodoxă de peste două mii de ani.

– ignorarea sfintelor canoane și a învățăturii Sfinților Părinți, cu zâmbetul pe buze de către Mitropolitul Teofan, dansatorul cu evreii în sinagogă, și de către Mitropolitul Sofronie, fost ierarh ortodox, actual trecut la greco-catolici printr-un act de simpatie reciproc consimțită.

– desconsiderarea și umilirea continuă a preoților lui Hristos, care au întrerupt pomenirea ierarhului căzut în erezie și a credincioșilor îngrădiți canonic de erezia propovaduită de acesta, alungați din biserici, unii cu ajutorul forțelor de ordine și a celor judecătorești (cazul Părintelui Ioan Ungureanu), rămași efectiv în stradă, fără mijloacele necesare unui trai onest, pentru ei și familiile lor.

Pleroma ortodoxă îngrădită de erezie și Preoții care au întrerupt pomenirea ierarhului cu cuget ecumenist, au rămas în continuare în concepția mai marilor Bisericii, niste înșelați, rătăciți, schismatici, sectari, apelative răspândite și în conștiința creștinilor pomenitori.

– arhiereii din Sinod în frunte cu patriarhul vremelnic îngăduit încă de Domnul la cârma BOR, au recurs la tăcere și indiferență, au ignorat cu dispreț totalitarist și bună știință, toate memoriile înaintate  de către Preoții Mărturisitori ai Adevărului Hristos în colaborare directă cu domnul teolog Mihai Silviu Chirilă, de domnia sa personal și de nenumărații binecredincioși, documente vitale pentru întreaga Ortodoxie, care au rămas fără răspuns, până în ziua de astăzi.

Să ne gândim că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol tocmai pentru ca noi, cuprinşi de frică, în aşteptarea atacului duşmanului, să fim mereu cu multă luare-aminte şi cu mintea trează şi pentru ca să ne uşurăm ostenelile pentru virtute, cu nădejdea plăţii viitoare şi cu răsplata bunătăţilor celor veşnice. Pentru ce te minunezi că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol purtător de grijă al mântuirii noastre? L-a lăsat tocmai pentru ca să ne trezească din trândăvia noastră, să ne fie temei de cununi(…). Dacă vrei să ştii, şi diavolul ne este de folos dacă ne folosim de el cum trebuie; ne aduce mari foloase şi câştigăm nu neînsemnate lucruri[2].

Aceste demersuri, memorii și petiții, adresate ierarhiei şi patriarhului BOR, de-a lungul celor patru ani, au făcut parte din arsenalul luptei antiecumeniste dusă susținut cu curaj și dăruire, care a culminat cu sinaxa de la Botoșani din 1 mai 2019.

Precizez că aceasta a fost a doua sinaxă a clericilor, monahilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor părtași ai adunării din Creta, după marea Sinaxă națională din iunie 2017, care s-a bucurat de o participare largă și oaspeți de excepție: Părintele Prof. Theodoros  Zisis, și fiul acestuia, Părintele Serafim Zisis, monah al Mânăstirii Sfântul Sava din Ierusalim.

Reamintesc pe scurt, următoarelor documente care au facut obiectul sinaxei de la Botoșani din 1 mai 2019:

„Un călduros salut a adresat grupul de părinți nepomenitori din Republica Moldova, care au fost alături de noi încă de pe vremea primei sinaxe de la Botoșani, din 2017. După câte o scurtă alocuțiune aparținând celor doi distinși oaspeți din Grecia, care și-au manifestat bucuria față de existența unor fortărețe ale Ortodoxiei în întreaga lume ortodoxă și au afirmat că, prin lupta antiecumenistă pe care o ducem în toate țările, din ce în ce mai multă lume începe să înțeleagă ce se întâmplă în Biserică și ia atitudine, au fost prezentate două referate, unul aparținând părintelui Theodoros, despre caracterul eretic al papalității, și al doilea al părintelui Serafim, despre perspectivele luptei antiecumeniste în acest moment. Referatul Părintelui Theodoros a fost prezentat de către părintele Ioan Ungureanu, iar cel al părintelui Serafim, de către părintele Grigore Sanda.

Luarea de cuvânt a doamnei doctor Gabriela Naghi a prefațat partea a doua a evenimentului, dedicată scrisorilor adresate conducerii Bisericii Ortodoxe Române, pe teme stringente legate de prezența ereziei ecumeniste în Biserica noastră și necesitatea imperioasă de a-i pune capăt. Doamna Gabriela Naghi a prezentat în câteva cuvinte și activitatea siteului și revistei Mărturisirea Ortodoxă, care, la câteva luni de la înființare, au reușit să capteze atenția tuturor părților implicate în lupta antiecumenistă.

Au fost prezentate ulterior o serie de Documentele adresate Patriarhiei Române:

– Prima scrisoare adresată sinodului BOR, numită Biserica Ortodoxă Română nu are ce căuta în Consiliul Mondial al Ereziilor. Ea se încheie cu o solicitare adresată ierarhiei de a renunța la ecumenism, de a retrage BOR din CMB și de a repune spiritualitatea și tradițiile ortodoxe în centrul trăirii adevăratei credințe. Petiția a fost citită de către părintele Claudiu Buză, fiind semnată de aproape 250 de participanți.

– Cea de-a doua scrisoare, intitulată Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română, prezintă coordonatele vizitei papei eretic Francisc în România, din perspectiva ortodoxă, și cere insistent Patriarhiei să ia o poziție corectă canonic față de acest eveniment și să refuze, după modelul Bisericii bulgare, să acorde binecuvântarea credincioșilor ortodocși pentru a participa la acest eveniment. Petiția a fost lecturată de către teologul Mihai-Silviu Chirilă, fiind semnată de 290 de participanți.

– A treia scrisoare, numită Schisma din Ucraina este o altă formă de uniație! demonstrează, cu argumente canonice, că recunoașterea autocefaliei “Bisericii Autocefale Ortodoxe Ucrainene” este un act schismatic, care îi atrage în schismă pe toți cei ce aderă la ea, fiind în plus o nouă formă de uniație. Documentul solicită ierarhiei române nerecunoașterea schismei ucrainene și neintrarea în comuniune cu cei ce o promovează. Petiția a fost lecturată de părintele Cosmin Tripon și a fost semnată de 240 de participanți la sinaxă.

– Ultima petiție citită în plenul sinaxei, numită Credincioșii ortodocși nepomenitori au dreptul de a fi îngropați în cimitirele parohiale, a fost un model de notificare pentru credincioșii nepomenitori care doresc să fie îngropați în cimitirele bisericești ortodoxe ale parohiilor de care aparțin. Notificarea reprezintă o dorință a credinciosului ortodox, care este recunoscută și apărată de lege și trebuie respectată și de către preot.

Întâlnirea s-a încheiat cu citirea de către Părintele Ioan Ungureanu, președintele de onoare al sinaxei, a unei declarații, prin care cei prezenți s-au delimitat de toate erorile adunărilor de la Roman, Satu Mare și Mestecăniș, de toate afirmațiile celor care batjocoresc lupta antiecumenistă a unor Biserici locale și episcopi mărturisitori, ale celor care neagă Tainele în bisericile care nu au întrerupt pomenirea. Declarația reafirmă dorința de a continua mărturisirea împotriva ereziei, în primul rând prin nepomenire, iar la cei ce nu au încă curajul sau pregătirea pentru acest pas, prin mărturisire publică, atenționând că atitudinea noastră nu îndeamnă pe nimeni la inactivitate și lipsă de atitudine față de erezie. Documentul a fost semnat de 257 de participanți”[3].

Marea bucurie oferită în dar de către Domnul Hristos la încheierea cu succes a lucrărilor sinaxei, care a necesitat foarte multă muncă și consum sufletesc la nivel material, logistic și organizatoric, în care s-au implicat Părinții Mărturisitori, domnul teolog Mihai Silviu Chirilă și mulți binecredincioși  s-a încercat a fi umbrită de o lovitură a bezbojnicilor virtuali, o conspirație tâlhărească a unor prefăcuți și vicleni asa  ziși mărturisitori, care în umbra anonimatului au vărsat veninul și otrava din prea plinul inimii lor.

Aceste persoane lipsite de bărbăție duhovnicească, pripășiți zilieri în slujba oricui, bârfitori de profesie, au dus zile în șir o acțiune concentrată pe bloguri, prin articole și discuții defăimătoare, obsesiv-mincinoase, prin atacuri directe la persoană, căutând cu nesaț descredibilizarea, umilirea, discreditarea și persiflarea fraților noștri în Hristos din conducerea mișcarii în scopul de a o destabiliza definitiv. Acţiunea lor soldată cu un eșec răsunator nu a servit la nimic.

Cuvintele rostite pe patul de suferinţă, la sfârşitul vieţii sale martirice de către Sfântul Luca al Crimeei, ne-au călăuzit în ispită:

Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape.

Un vrăjmaş ascuns şi necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare şi de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi şi noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toţi cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinţei, a vicleniei şi a necuviinţei. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră.

Însă nu vă temeţi! Luaţi putere din numele lui Iisus!”.

În perioada dintre cele două sinaxe care și-au îndeplinit fiecare în parte mesajul scontat, a avut loc cernerea și îndepărtarea din cadrul mișcării antiecumeniste a unor mici grupulețe extremist-schismatice tocmite de forțele ascunse ale răului deghizat sub masca ecumenismului feroce, să producă zdruncinarea din temelii a unității acestei mișcări bisericești de apărare a credinței ortodoxe, unice în istoria BOR.

Arsenalul acestor mercenari în sutană și a acoliților lor, cu sprijin din afară, a produs de la bun început o seamă de tulburări și dezbinări, neîncredere și înșelare prin vorbe grosolane, atacuri primitive la bunul renume al persoanei, centrate mai ales asupra personalității teologului mișcării antiecumeniste, domnul Mihai Silviu Chirilă și a Părintelui Mărturisitor Claudiu Buză.

Atacurile s-au concretizat în articole, discursuri, conferințe în orașele din aproape toată țara, finanțate de forțele potrivnice binelui, trădători școliți pentru misiuni de manipulare, atac și învrăjbire pentru distugerea, anihilarea și împrăștierea în cele patru zări, a conducătorilor mișcării antiecumeniste și a pleromei ortodoxe cea iubitoare de Hristos.

Loviturile sacadate declanșate în foc de voie de artileria răului, a dus la prăbușirea  Mânăstirii Rădeni, urmată de Mânăstirea Schit Orășeni, smulsă cu forța din brațele și inima iubitoare a Părintelui Ioan Ungureanu, a cărui rezistență, răbdare și putere deosebită, unită cu cea a doamnei Preotese, și a credincioșilor din parohie, strâns uniți în jurul Sfinției Sale, pentru apărarea Bisericii, izgoniți și umiliți fiind, dar niciodată înfrânți de către slugile simbriașe ale Mitropolitului Teofan, a făcut istorie.

Caută mai presus de toate să te cureţi pe sine de rea-voirea faţă de oameni. Pentru că, adunând rea-voire faţă de oameni, aduni otravă – care, mai devreme sau mai târziu, te va nimici ca om. Caută mai presus de toate să aduni buna-voire faţă de oameni. Strânge lemnul uscat de corn al sufletului tău; astfel întotdeauna vei putea stoarce o pricină bună pentru a ierta vrăjmaşilor tăi, pentru a-i îmbrăţişa şi pe ei; aceasta înseamnă, la urma urmelor, să-i biruieşti cu buna-voirea ta[4]

O mică parte din credincioșii antiecumeniști nepregătiţi, insuficient căliţi în focul luptei duhovniceşti, scârbiţi de atacurile lipsite de onestitate ale grupării minuscule extremist-schismatice, dezamăgiţi și debusolaţi de modul de evoluţie al încercărilor, s-au întors la bisericile de unde au venit, acceptând înfrângerea. Acesta era de altfel și scopul final al atacurilor concertate ale grupuleţului de tristă amintire.

Așa cum am fost avertizaţi de nenumărate ori, în predicile pline de învăţături în Duh Sfânt ale Sfinţiei Sale, Părintele Mărturisitor Claudiu Buză, „a te așeza confortabil în propria ta existenţă înseamnă a refuza darul lui Dumnezeu prin care se câștigă Împărăţia Cerurilor, luarea Crucii, și urmarea lui Hristos, prin care te întărești în Harul lui Dumnezeu. Aceasta nu numai în scopul egoist al propriei tale mântuiri, ci și pentru a veni în ajutorul aproapelui ca să ajungă la Mărturisire, la îngrădirea faţă de erezia propovaduită de arhiereii trădători ai Ortodoxiei”.

Deasemeni de nenumărate ori, Sfinţia Sa Părintele Claudiu ne-a atenţionat „faţă de pericolul pe care îl prezintă pentru întreaga mișcare antiecumenistă, prezenţa unor persoane înzestrate cu calităţi, care s-au transformat într-un soi de justiţiari care pentru a-și satisface mândria și patima mâniei de care sunt stăpâniţi, în blogurile personale sau în ale celor cu același cuget extremist-schismatic, folosind un jargon ofensator pe măsură, atacă pe cei care au avut curajul să înfrunte pericolul pe care îl reprezintă infiltrarea ecumenismului satanic în viaţa Bisericii. Mărturisirea lor se reduce din păcate doar la folosirea canoanelor și versetelor din vieţile Sfinţilor Parinţi, cu care combat pe oricine, fără ca viaţa lor să fie o adevarată trăire în Hristos, prin cuget, simţire și mai ales fapte. Acest păcat este o hulă adusă Duhului Sfânt, chiar dacă recunosc sinodul din Creta, ca fiind tâlhăresc.”

„Fapta, în înţeles de colaborare a omului la opera lui Dumnezeu, este legată de sensul adânc şi permanent al trecerii omului prin lumea aceasta. Omului nu-i este îndeajuns să cunoască cuvântul lui Dumnezeu, nu-i este îndeajuns să aibă credinţă şi să dea ascultare înnoirii, ci trebuie să lucreze neobosit, să fie “un împlinitor cu fapta”[5].

Cu adâncă părere de rău între  „formatorii de opinie” îmbrăcaţi în reverendă (în număr infim), parte din ei dotaţi cu o elocinţă, o memorie şi o inteligenţă remarcabilă, sunt şi cei, care susţin în continuare împărtăşirea cu Sfintele Taine în orice biserică sau mânăstire din cadrul BOR, chiar dacă critică din răsputeri erezia arhiereilor şi preoţilor în problema pseudo-sinodului din Creta, a filopapismului manifestat la cel mai înalt nivel, şi a apostaziei mai marilor bisericii în timpul aşa zisei pandemii cu coranavirusul gripal.

Modul în care au fost înșelaţi credincioşii de către ecumeniştii reprezentanţi ai clerului monahal şi laic din BOR, și împiedicaţi să se îngrădească de erezia propovăduită de pseudo-arhiereii semnatari ai documentelor tâlhărescului sinod cretan, concordă întru totul cu părerea acestor „formatori de opinie” antiecumenistă, interpretând în manieră denaturată aplicarea canonului 15 I-II Constantinopol şi cuvintele dumnezeescului Hrisostom.

Astfel, s-a vehiculat ideea ca al 15-lea Canon nu obligă pe nimeni la nepomenirea episcopului sau patriarhului său, nici chiar în caz de erezie, recomandând în toate situațiile așteptarea unei condamnări sinodale.

În orice condiții este preferabilă ascultarea și smerenia, chiar acuzațiile nedrepte, decât schisma, care nu are alt izvor decât pe diavolul, „cel care separă”.

Nimic nu poate irita mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârşi mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puţini vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său! Căci faptul acela a fost spre folosul lumii întregi, chiar dacă nu a fost făcut cu această intenţie, în vreme ce acesta [care face schisma] nu numai că nu aduce niciun folos, ci aduce multă vătămare […] Vătămarea aceasta nu este mai mică decât cea adusă de vrăjmaşii [Bisericii], ci cu mult mai mare, pentru că cea dintâi o face mai strălucită, pe când aceasta o face de ruşine în faţa vrăjmaşilor ei, când este luptată de proprii ei fii. Căci acest fapt li se pare [vrăjmaşilor] drept o mare dovadă de înşelare: ca cei care au fost născuţi şi crescuţi în Biserică şi au fost învăţaţi cu exactitate tainele ei cele negrăite, tocmai aceia să se întoarcă fără de veste şi să se pună în rândul vrăjmaşilor ei[6].

Răspunsul în faţa acestei perfide şi viclene înșelări teologice îl oferă cu dreaptă-cugetare pe înţelesul tuturor, Părintele Mărturisitor Claudiu Buză:

Textul părții a doua a Canonului ne spune că „despărțirea de comuniunea cu întâiul stătător” se face pentru „oarecare erezie” propovăduită în public nu pentru schismă. Schisma, ca și dezbinarea, sunt consecințe ale ereziei. Dacă mergem la hotărârile pseudo-sinodului de la Creta, din iunie 2016, putem vorbi de legiferarea sinodală a unei panerezii propusă spre receptare tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale. Patriarhia Română a luat „act cu apreciere” în legătură cu aceste hotărâri pe 29 octombrie 2016, apoi, în decembrie, a afirmat că BOR practică un „ecumenism lucid”, ca în cele din urmă să editeze și să distribuie („cu capul descoperit”) prin toate mănăstirile și parohiile din țară „Broșura Patriarhiei” despre „Sfântul și Marele Sinod” din Creta. Așadar, pentru a „izbăvi Biserica de schismă”, „dreptul și datoria” (Arhid. Ioan Floca) clericului este de a întrerupe pomenirea. Lipsa acestei atitudini duce la „schismă și dezbinări”.[7]

„După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” (Matei 7, 16-19).

Nu poţi fi un vrednic lucrător în via lui Hristos, dacă ai idei preconcepute sau te lași influenţat de părerea unora sau altora, legată de sfinţenia și evlavia oricăruia dintre noi faţă de Sfinţii Părinţi Martiri, Mucenici, Mărturisitori din temniţele comuniste. Nu stă în puterea noastră, nu avem competenţa teologică, nu putem să-i jignim, fără a-l supăra pe Domnul Hristos, pe cei care au evlavie faţă de oricare dintre aceşti Cuvioşi Mărturisitori ai Dreptei Credinţe, a contesta viața și opera lor, denigrându-i, răstălmăcind totul în viziune personală, căutând cu lupa, greșelile strecurate în cărţile și învăţăturile lor, în picturile zugrăvite în biserici, acuzându-i acum când sunt în Împărăţia Celui Prea Înalt de înșelare, rătăcire, sau erezie.

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura” (Matei, 7, 1-2) .

Este o abatere gravă de la etica şi morala ortodoxă, călcarea cu bună ştiinţă în picioare a dreptului aproapelui de a avea dragoste şi preţuire pentru cel considerat Sfânt, pe care o ştie doar Dumnezeu, Sfântul pomenit şi Părintele său Duhovnic, eventual fraţii ortodocşi apropiaţi.

Nimeni nu are dreptul să intre cu bocancii murdari din campanie în adâncul sufletului aproapelui său.

Să-i consideri pe fraţii tăi întru Hristos, rătăciţi şi înşelaţi, creând astfel dezbinări şi tulburări în Biserică, este imaginea proprie rătăcitului, înşelatului, care deşi s-a îngrădit de erezie, nu a lucrat destul pentru despătimirea de poftă, mânie şi iuţime, crezând ca dreptatea  este de partea sa, ceea ce a creat o spărtură în scutul său de apărare împotriva  duhurilor necurate care l-au luat în stăpânire, întunecându-i mintea şi discernământul.

Trăirea noastră în Hristos, îngrădiţi fiind de erezia satanicului ecumenism, de-a lungul celor patru ani, dincolo de impedimentele menţionate care ne-au călit voinţa, ne-au întărit puterea în nevoinţe, posturi, privegheri, şi dragostea faţă de vrăjmasi, ne-a ajutat sub supravegherea iubitoare a Părintelui Duhovnic, să câştigăm puţin din bunuri de mare preţ, bucuria şi pacea, neîntâlnite de majoritatea dintre noi, până la acest moment de cotitură în viaţa noastră duhovnicească.

Bucuria cea adevărată se însoţeste cu sporirea în credinţă şi în viaţa întru Hristos. Sfântul Apostol Pavel înfăţisează bucuria ca roadă a Sfântului Duh, iar Sfântul Ioan Gură-de-Aur ca „izbândă duhovnicească”. Ca roadă a Sfântului Duh, bucuria se dăruieşte de Dumnezeu şi se naşte din împreună-lucrarea omului cu Dumnezeu.

Cel care primeşte darul lui Dumnezeu şi se jertfeşte pentru aceasta, câştigă bucuria lui Hristos, pe care nimeni nu o va lua de la el.

Sfântul Chiril al Alexandriei, distingând între bucuria deplină şi cea nedesăvârşită, observă: „Căci bucuria deplină şi desăvârşită socotim că este cea în Dumnezeu, pentru Dumnezeu şi pentru fapte bune, pentru nădejdea fermă şi neclintită… iar bucuria nedesavârşită zicem că este cea din lume, pentru uşurătatea ei, pentru lucruri pentru care nu ar trebui să se producă, adică pentru nişte lucruri lumeşti, care zboară ca o umbră şi ca nişte năluciri”.

Pacea lui Hristos se referă la toate dimensiunile vieţii omeneşti. În persoana lui Hristos, Care este Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, omul îşi găsește pacea cu Dumnezeu şi cu sine însuşi.

Împacă-te cu tine însuţi; şi se vor împăca cu tine cerul şi pământul”, zice Cuviosul Isaac Sirul. Pacea – cu cele trei dimensiuni ale ei, pacea lăuntrică a omului, pacea cu Dumnezeu, pacea cu aproapele – şi Bucuria Mângâietorului, ce ne-am putea dori mai mult?

Locul manifestării lor reale şi desăvârşite este Împărăţia lui Dumnezeu. Precum Împărăţia lui Dumnezeu, aşa şi acestea se vor arăta în plinătatea lor în veacul viitor. Dar şi invers, precum Împărăţia lui Dumnezeu începe din veacul de acum, aşa şi acestea încep din viaţa de aici. Întristările şi împotrivirile lumii nu risipesc bucuria şi pacea credinciosului. Temelia şi plinătatea lor este Însuşi Hristos. Credinciosul primeşte bucuria şi pacea de la Hristos. 

Dar este şi chemat să se bucure şi să îşi afle pacea ca părtaş al vieţii lui Hristos. 

Astfel că bucuria şi pacea apar şi ca ceea ce se dă şi ca ceea ce se cere, şi ca prezente şi ca aşteptate”.[8]

Drumul parcurs de mișcarea antiecumenistă până în acest moment, a fost deosebit de greu, presărat cu ispite din plin, dar răsplătit de Mângâietorul sufletelor noastre cu bucurii sfințitoare pe măsură.

Putem afirma fără să greșim că prăpastia apărută cu mult timp în urmă între ierarhia superioară apostată și „opincă” (credincioșii de rând înșelați, mințiți și manipulați) s-a adâncit tot mai tare și era firesc să apară reacții de delimitare concrete și nedorite, întrucât păgubiții duhovnicește au rămas doar cu ce li s-a vândut cu generozitate la „tejgheaua” Patriarhiei BOR, aflată într-o continuă rătăcire.

Despre vremurile rele, pe care le trăim acum în care se pregătește venirea Antihristului, Cuviosul Părinte Justin Pârvu, spunea într-o vreme, cu extraordinara străvedere a tulburărilor și înșelărilor pe care numai Bunul Dumnezeu le poate opri:

Ei, prin ce-am trecut noi, dar prin ce-o să treceţi voi! Acele vremuri deja le-aţi început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmaşului să se atingă şi de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pământului. Nu este uşor, sunt vremuri foarte grele. Acum s-au înmulţit bolile psihice, organice, demonizările. Apoi nu erau atâtea construcţii, atâtea vite, atâta lume. Pe lângă acestea mai sunt şi ispitele supratehnicii, sistemele acestea extraordinar de ascuţite care pătrund până în a-ţi cunoaşte şi gândul. Şi, când ţi-a prins gândirea, aici este şi partea sufletească. Iar când a intrat pe firul acesta Satana, nu mai este deloc uşor. Este o luptă împotriva sufletului. Acum nu vezi ce fac? Dacă vrei să ai un serviciu mai bun, trebuie să te înscrii în loja masonică, să te lepezi de Iisus Hristos. Şi, iată, acestea toate sunt încercări şi ispite şi greutăţi care ne fură de la adevăratele ţeluri ale trăirii noastre. Acestea aduc la zero, viaţa duhovnicească.

Am ajuns la starea în care monahii s-au făcut precum mirenii, iar mirenii asemenea demonilor. Creştinătatea este foarte slăbită şi nu ştiu dacă se va mai îndrepta[9]

Din luna martie a acestui an, odată cu instituirea stării de urgentă, continuată cu starea de alertă, în care ne şi aflăm, ca urmare a răspândirii aşa zisei pandemii cu covid 19, arhiereii BOR au fost îngenunchiaţi de toate hotărârile poliţieneşti ale slugilor statului totalitar antihristic precum: închiderea bisericilor, interzicerea participării credincioşilor la toate slujbele bisericii, interzicerea Sfintei Împărtăşanii, măsurile de dezinfecţie totală a obiectelor de cult şi icoanelor, iar ulterior indicaţia desfăşurării slujbelor în afara lăcaşului de cult, purtarea măştii de protecţie, distanţarea, batjocorirea Sf. Taine ale Bisericii, batjocorirea sfintelor rânduieli de frica infectării cu virusul ucigaş.

Tulburarea şi haosul mental indus până la starea de isterie generalizată din cauza spaimei, a fricii de moarte a cuprins lumea la nivel planetar, acestea fiind meşteşugirile celui viclean, ale vrăjmaşului omenirii dornic să se războiască cu Împăratul Hristos şi să ia în stăpânire sufletele celor care deznădăjduiesc şi abandonează lupta.

Boala în sine nu este un semn al părăsirii sau absenţei harului dumnezeiesc prin care „tot sufletul viază”, nici o condamnare a lui Dumnezeu. După cum nici sănătatea fizică nu este o precondiţie a mântuirii. A concepe suferinţa ca semn al mâniei lui Dumnezeu înseamnă deznădejde pentru cel care suferă. Din punct de vedere duhovnicesc patul suferinţei nu e patul deznădejdii, căci acolo pacientul, robul lui Dumnezeu devenit penitent, aşteaptă vindecarea, salvarea din ghearele durerii şi neputinţei. Vindecarea este tocmai un eşec al puterilor răului care se împotrivesc voinţei lui Dumnezeu ca toţi să se tămăduiască, prin Iisus Hristos, „doctorul sufletelor şi al trupurilor”.

Vindecarea este un dar şi un simbol al Împărăţiei lui Dumnezeu.

Iată sfatul Preacuviosului Părinte Justin, care veghează cu dragoste asupra întregului neam românesc ortodox necăjit:

Pune mâna pe Biblie, ia viețile sfinților model. Prin cei slabi, măi, se dovedește puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Așa că stai liniștită, nu te teme! Creștinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân și Împărat, ostaș apărător, puternic și mergi cu El înainte. Să nu vă temeți de ce vă vor spune vouă, nu vă temeți deloc! Al Domnului este pământul și stăpânirea lui. Și noi suntem creștini, a noastră-i toată Împărăția și asta de pe pământ și cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. Dacă El mă paște, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine. Dă Dumnezeu la fiecare! Dragii mei, războiul acesta este într-adevăr unul ane­voios, dar nu fără știința lui Dumnezeu. Creștinul nos­tru de azi trăiește niște vremuri grele, de neputință. Poate că niciodată nu a fost așa de neputincios creștinul cum este astăzi. Dar Dumnezeu e încă printre noi, dragii mei, și va fi până la sfârșitul veacului. (..)

Acum, putem spune, întreaga creștinătate este răstignită pe cruce. Un om care este pe cruce oare nu se simte slăbit? Oare să ne scoatem piroanele și să ne tămăduim rănile? Sau să răbdăm, rugându-ne Domnului pentru iertarea celor ce ne prigonesc?”.[10]

Orice comunicat al BOR prin purtătorul ei de cuvânt, în această criză, trebuia să fie liber de orice compromis în fața oricăror cerințe ale slugilor Leviatanului, care încalcă flagrant drepturile omului, libertățile religioase și principiile de autonomie sacrosanctă a cultului religios, acordând putere de decizie acestora, asupra Sfintelor Taine ale Bisericii.

În nici un fel de situație, oricât de gravă ar fi, libertatea de conștiință nu poate fi restrânsă sau condiționată. Aceasta pandemie cu un virus gripal venită de nu știu unde sau fabricată în laboratoarele inițiaților ocultei masonico-sionisto-globaliste este de fapt un război împotriva omenirii, un război împotriva lui Hristos.

Arhiereii trădători ai Ortodoxiei la Creta, încearcă prin acceptarea condițiilor impuse de slugile atee ale cezarului, să minimalizeze Sfânta Euharistie, care este motivul însuși al Liturghiei și inima Bisericii.

Fără Sfântul Potir, fără Hristos nu există Biserică! Nu este de înțeles atitudinea pseudo ierarhiei lașă și înrobită care are nevoie de consultări la nivel pan-ortodox, cu privire la modul de distribuire a Sfintei Împărtășanii credincioșilor – încercare nereușită de a fugi de responsabilitatea asumării unei atitudini ferme în acord cu învățătura de neschimbat a Bisericii.

Cum acceptă preoții, să slujească cu mască pe față înaintea Împăratului Hristos, și să se împărtășească doar ei cu Sfintele Taine, lăsând turma să fie risipită de lupul cel înțelegător?

Cum acceptă preoții sa fie primiți la slujbe doar un anumit număr de persoane, cu programare, în funcție de spațiul pe care îl are la dispoziție biserica, respectând cei 8 metri pătrați de izolare între persoanele prezente cu mască?

Asistăm acum fără putere de acceptare și înțelegere la o nouă trădare a Ortodoxiei de către ierarhia BOR după Creta.

Dumnezeu îngăduie să se facă acum o zguduitură puternică. Vin ani grei. Vom avea încercări mari… S-o luăm în serios, să trăim duhovniceşte. Împrejurările ne silesc şi ne vor sili să lucrăm duhovniceşte. Şi este bine să facem aceasta cu bucurie şi de bunăvoie, iar nu cu mâhnire, de nevoie. Mulţi sfinţi ar fi dorit să trăiască în vremea noastră ca să se nevoiască (…). Acum devii erou dacă nu saluţi pe diavolul. Oricum, vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună şi numai nevoinţa are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată cerească”.[11]

Cât de penibilă și fără sens a fost comparația cu epidemia de Ciumă din 1829, din comunicatul patriarhiei BOR, argumentul prin care se face apel la înțelegerea situației de către păcălita și amețita pleromă ortodoxă, părăsită definitiv de păstorii ei.

Într-un studiu dedicat vieții și activității Mitropolitului Grigorie IV (Dascălul) al Ungrovlahiei (1765-1834), publicat în anul 1927, se precizează că în lunile mai și iunie ale anului 1829, creștinii din București n-au avut voie să se împărtășească, din cauza ciumei care făcea ravagii. Bisericile s-au închis, totul (veșminte, cărți, icoane, chiar și corespondența) se dezinfecta, iar la sfintele slujbe nu participa niciun creștin, ci numai preoții.

Nu există nicio comparație între epidemia de ciumă și cea cu coronavirus. NICIUNA!

Acesta nu este un precedent canonic, pentru a putea fi repetat.

Înseamnă fără doar și poate că Patriarhul și slugile sale obediente fără excepție, față de aceste hotărâri antihristice  acceptând această decizie blasfemiatoare referitoare  la condițiile primirii Sfintei Împărtășanii, sunt de acord cu stăpânirea atee asupra riscului de infectare a credincioșilor prin Sfânta Împărtășanie și nu vor găsi înțelegere în Ortodoxia universală și nici în fața Dreptului Judecator, la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos. Oricine îndrăznește să-i susțină cade în păcat de moarte.

Să fie doar o măsură temporară amânarea sine die a oferirii Euharistiei? Cred că este cea mai mare iluzie pe care ne-o facem în legătură cu gândul că această criză se va încheia curând. Suntem doar la începutul sfârşitului…

Ce reprezintă aceste Sfinte Taine pentru creştinul ortodox?

De ce liber-cugetătorii neo-marxişti, au susţinut cu îndârjire infectarea credincioşilor prin folosirea unei singure linguriţe de împărtăşanie, făcând o propagandă deşănţată pentru interzicerea acestei Sfintei Taine în forma hotărâtă de binecuvântații  Părinți ai Bisericii?

Minunat fără seamăn şi înţelept răspuns al Sfântului Teofan Zăvorâtul:

Domnul ne-a dat Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui Său spre a hrăni şi a înălţa viaţa noastră duhovnicească. „Eu sunt pâinea vieţii”, a spus Domnul (Ioan 6, 48). „Trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu adevărată băutură” (Ioan 6, 55). Viaţa duhovnicească este rodul petrecerii cu Domnul. Nu există viaţă adevărată în afara Lui sau fără El, ci iată ce zice El: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămane întru Mine şi Eu întru el… Eu viez prin Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine” (Ioan 6, 56-57). Asta înseamnă că unirea cu Hristos se face prin împărtăşirea din Trupul şi Sângele Său. Adevărata viaţă duhovnicească este plină de putere, mult lucrătoare şi mult roditoare. Dar fără Mine nu puteţi face nimic, zice Domnul. „Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă” (Ioan 15, 5). 

„Cel ce Mă mănancă pe Mine va trăi prin Mine” (Ioan 6, 57). Aşa încât, „dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică” (Ioan 6, 53-54). Acesta este Izvorul plin de har din care se adapă şi se întăreşte viaţa noastră duhovnicească! 

De asta încă de la începuturile creştinismului cei mai râvnitori socoteau Împărtăşirea deasă ca fiind cea mai mare binecuvântare, în Faptele Apostolilor se pomeneşte de nenumărate ori despre creştinii care stăruiau in rugăciune şi în frângerea pâinii, adică în Împărtăşanie. 

Sfântul Vasile cel Mare spune în epistola sa către Patricia Cezareea că este mântuitor să te împărtăşeşti în fiecare zi şi, vorbind despre sine, zice: „Noi ne împărtăşim de patru ori pe săptămână”. Aceasta este şi părerea îndeobşte împărtăşită de toţi sfinţii, că nu există mântuire fără Împărtăşanie, şi nici măcar sporire nu există fără deasa Împărtăşanie[12].

(Nota 48: Cele 100 de capete ale lui Calist şi Ignatie Xanthopol, în Filocalia, vol. 8, 1979, nr, 92, pg. 202- 211)

De frica îmbolnăvirii cu virusul gripal, arhiereii au consimţit ca liturghia să fie descralizată, transformată într-un spectacol televizat. Au fost propuse tot felul de modalități blasfemiatoare de administrare a Sfintelor Taine, de către slugile vândute ale cesarului, adevărate sacrilegii, sub presiunea ateilor neo-marxiști: lingurițe de unică folosință, înmuierea Sfântului Trup în Sfântul Sânge cu mâna, dezinfectări permanente ale mai multor lingurițe de împărtăşanie şi ştergare de unică folosință etc. Patriarhia BOR, a hotărât să aştepte o reglementare la nivel pan-ortodox pentru a se putea stabili modalitatea de împărtăşire a credincioşilor.

Răspunsul a sosit din partea pseudo-patriarhului mason Bartolomeu, printr- o scrisoare către Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, cu privire la modul de distribuire a Sfintei Împărtășanii în care se spune:

„Întrucât, cu toate acestea, după interesul lăudabil al autorităților și stimabila prevenire din partea conducătorilor în timpul pandemiei COVID-19, s-au auzit anumite păreri profund străine cu privire la abordarea Preasfintelor Taine, ne este imposibil să rămânem tăcuți și absenți față de o astfel de situație, atât de ambiguă, și inactivi în fața dezvoltării, reglementărilor și interdicțiilor guvernamentale aferente. Ne-am supus îndemnurilor autorităților de sănătate și politice și, așa cum este firesc, ne supunem până în punctul în care, totuși, nu este atins miezul și esența credinței noastre. Pogorământul Bisericii merge până la cruce, dar totuși refuză să se coboare de pe ea, ascultând de magistrații și autoritățile acestei lumi, atunci când se pune la îndoială Taina tainelor vieții ei, Sfânta Împărtășanie… În acest duh și în acestă simțire, comunicăm cu Preafericirea Voastră, preaiubită de Noi, declarând cu toată conștiința că nu avem nicio intenție de a renunța la ceea ce a fost legiuit nouă tuturor de binecuvântații noștri Părinți”[13].

Mă întreb, oare s-a lămurit pseudopatriarhul BOR, cum trebuie să se împărtășească creștinii în „pandemie”?

Prin mesajul transmis de Vasile Bănescu redacției republicaoltenia.ro  din 17 noiembrie 2017,  o mostră prețioasă a limbajului de lemn bisericesc și un model nu prea strălucit de diplomație ecleziastică,  aflăm astfel că masonul este și el om și poate fi chiar bun creștin ortodox:

BOR lucrează în societate nu doar instituțional, ci mai ales prin persoanele care o reprezintă oficial, atât clerici, cât și laici credincioși. Aceștia pot și este firesc sa aibă contacte de natură diversă cu oricine vine spre Biserică… Din această perspectivă autentic creștină, nimeni nu poate fi respins de la un dialog firesc în calitate de persoană particulară, independent de apartenența sa la un tip de organizație legal recunoscută de statul roman și care nu intră în contradicție flagrantă cu morala publică.

Acele persoane care aleg să adere la o entitate juridică oficială (politică sau de altă natură), dacă sunt autentic creștine… Biserica nu poate cere excomunicarea unei astfel de persoane fără ca aceasta să se întoarcă fățiș împotriva învățăturii sale de credință”.

Instanța decizională în acest caz este duhovnicul căruia îi revine această responsabilitate, Biserica degrevându-se de această povară și pasând-o pe umerii duhovnicului.

„Toți cei care respectă credința creștină în conținutul ei, manifestându-și public și privat atașamentul față de valorile sale, rămân membrii ai Bisericii. Alegerile morale sau de altă natură pe care le face un creștin sunt, în principiu, rodul discuțiilor cu duhovnicul său, nu cu o instituție” spune Bănescu[14].

A accepta folosirea mai multor linguriţe pentru împărtăşire, pentru a-i menaja pe cei mai slabi în credinţă, însemnă mai degrabă a le spori mereu susceptibilitatea în ceea ce priveşte posibilitatea îmbolnăvirii lor prin împărtăşire şi a rămânerii lor mereu în acealtă lipsă a credinţei. De asemenea, pentru cei credincioşi – care niciodată nu şi-au pus problema îmbolnăvirii lor prin împărtăşirea cu aceiaşi linguriţă – această practică devine smintitoare sau chiar poate introduce în inima lor îndoiala în privinţa realităţii împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului.

Prin urmare, atingerea linguriţei de buzele noastre, ni-L dăruieşte pe Hristos în chip euharistic, ori aceasta trebuie să genereze bucurie în inimile noastre şi dorinţa neîncetată de a ne împărtăşi, în nici un caz teama de îmbolnăvire cu indiferent ce boală, oricât de contagioasă şi mortală ar fi.

Linguriţa simbolizează mai întâi cleştele cu care serafimul din viziunea prorocului Isaia (VI, 6-7) a luat cărbunele de foc, punându-l, din porunca Domnului, în gura proorocului, ca semn al curăţirii lui de păcate şi al misiunii sale profetice. Acest cărbune ceresc închipuie însă pe Hristos cel euharistic, de care ne împărtăşim în cadrul Sfintei Liturghii.

Aceiaşi semnificaţie simbolică a linguriţei o găsim, mai târziu, şi la arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, în secolul XV: „Arhiereul dă cu lingura celor ce vin să se împărtăşească, făcând aceasta după vedenia lui Isaia proorocul[15]

Linguriţa o închipuie însă şi pe Maica Domnului, care a purtat în pântecele ei Pâinea cea cerească. Într-o astfel de accepţiune, linguriţa care poartă în ea Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, este o închipuire simbolică a Maicii Preacurate, care L-a purtat în pântecele ei, pe Hristos, Mântuitorul lumii[16].

Transformarea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele lui Hristos este cea mai mare minune de pe pământ. Sfinții Părinți ai Bisericii au văzut-o ca Izvorul puterii împotriva demonilor, Pâinea vieții, Izvorul Vieții Veșnice, Medicina Nemuririi, Antidotul împotriva morții.

Însă, „Satana se teme foarte tare de Hristos. De aceea vrea să vină într-o zi ca să conducă lumea în locul lui Hristos, ca Antihrist…. Ca să vină Antihrist, fiul lui Lucifer, să conducă lumea, va trebui să nu mai fie Sfânta Împărtășanie. Pentru că, atâta vreme cât se face Liturghie și creștinii se vor împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos, Satana nu poate să pună în practică lucrările lui, nu poate să predomine, nu poate să conducă (…). Copilul meu, Hristos, Sfânta Împărtășanie, este viața noastră. Însuși Hristos este Împăratul nostru, este Împăratul inimii noastre. Însă, inima Bisericii este Sfânta Împărtășanie. Însuși Hristos unește pe toți oamenii. Dacă nu există Sfânta Împărtășanie, nu există unire (…)

Dar astăzi, ce ni se cere? Ceva cu mult mai rău! Îți cer să nu crezi că Hristos este mântuirea ta și curățirea sufletului tău de orice boală și păcat. Și numai acest lucru pe care îl spun, fie mireni, fie preoți, reprezintă o mare greșeală și un mare păcat! (…) Lipsa de evlavie, apatia și indiferența sunt cele trei arme prin care Satana va stăpâni. Doresc ca noi să nu le primim pe acestea, să le lepădăm de la noi,” ne sfătuiește bine plăcutul Domnului Hristos, Părintele  Elpidie Vaianakis.

Sfântul Potir și lingurița, folosite în administrarea Sfintei Împărtășanii se modifică  în contact cu Trupul și Sângele lui Hristos. Natura lor este transformată tainic, se sfințesc în permanență și deci nu pot fi o amenințare pentru sănătatea noastră trupească și sufletească, dacă ne apropiem de Sfintele Taine, cu „Frica de Dumnezeu, cu Credință și cu Dragoste”.

Sfântul Chiril al Alexandriei explică acest lucru mai detaliat:

„Trupul lui Hristos este sfânt și are puterea de a învinge orice boală. A fost și este Sfânt, nu numai ca și carne cu puterile Sale naturale, ci ca și Templul Logosului divin interior, care sfințește trupul Său cu Duhul Său. Astfel Hristos dă viață fiicei capului sinagogii nu numai prin porunca Sa atotputernică, ci și prin atingerea de ea cu Trupul Lui” (Αναστασίου, Doctrina Patrum, σ. 129, 131-32).

Amintim de asemenea şi minunea relatată în Viaţa Sfântului Ioan Maximovici, în care unul dintre preoţii care slujeau în biserica unde slujea şi Sfântul Ioan i-au pus în vinul pe care Sfântul îl folosea pentru potrivirea Sfintelor Taine din Potir, o cantitate considerabilă de otravă – fără ca Sfântul Ioan să ştie lucrul acesta. După consumarea acestei cantităţi de vin amenstecate cu otravă, dimpreună cu Sfintele Taine din Potir, Sfântului i s-a făcut rău însă, în ciuda aşteptărilor duşamanilor săi, nu i s-a întâmplat să moară prin otrăvire[17].

În primul secol creștin, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, un savant al epocii sale și un mare mărturisitor care a preferat să moară decât să se lepede de Hristos, a numit Sfânta Euharistie „medicament al nemuriri”. Dincolo de privirea în veșnicie, Sfânta Împărtășanie este numită „medicament”. De frica unei boli, fugim de izvorul vieții și de Viața însăși, atunci când știm că Dumnezeiasca Euharistie vindecă trupul și sufletul?!

De aceea, atunci când ne aflăm în faţa Sfintei Împărtășanii, să ne predăm cu dragoste și credință tare îndurării și iertarii lui Dumnezeu și să-L rugăm să restaureze în noi harurile Sale și să ne păzească de toată boala, de calamități și de toate ispitirile Satanei și ale duhurilor văzute și nevăzute ale întunericului.

COVID-19 este doar un mic necaz, dar si un un test pentru credința noastră în Hristos.

Singura modalitate de a depăși necazurile este să ne predăm Iubirii nemărginite și îndurării nesfârșite a Voii lui Dumnezeu, total și necondiționat cu vrednică credincioșie și încredere.

Întoarceţi-vă către Hristos, alergaţi către Hristos, străduiţi-vă să-L cunoaşteţi pe Hristos, să-L iubiţi pe Hristos, să-L simţiţi pe Hristos, şi, în această străduinţă a voastră, pornirea voastră fiind curată şi limpede, şi sinceră, harul deschide sufletul vostru şi zice: Deşteaptă-te, cel ce dormi, şi te va lumina Hristos (Efeseni 5, 14). Acolo, în lumina dumnezeiască, vom trăi veşnic, câtă vreme sufletul nostru Îl va iubi cu înflăcărare pe Dumnezeu. Astfel, prin harul lui Hristos, toate cuvintele lui Hristos sunt uşoare şi adevărate: Căci jugul meu este bun, iar povara mea este uşoară (Matei 11, 30).

Lucrurile sunt simple şi uşoare în viaţa duhovnicească, în viaţa în Hristos; ajunge să aveţi discernământ. Când vă stânjeneşte ceva – un gând, o ispită, o năvălire, atunci dispreţuiţi-le pe toate acestea, să vă întoarceţi luarea aminte, privirea către Hristos. Acela vă va lua de mână şi vă va dărui, îmbelşugat dumnezeiescul Său har. Voi să faceţi puţină străduinţă. Luăm un milion, îl tăiem într-un milion de părticele; o milionime dintr-o asemenea părticică este străduinţa omului, adică puţină dispoziţie. Mişcaţi-vă către Dumnezeu, şi într-o clipită vine dumnezeiescul har. 

O, cugetaţi, şi îndată vine Duhul Sfânt. Nu faceţi nimic. Mişcaţi-vă către cele de acolo, şi vine degrabă harul dumnezeiesc. Îndată ce suspinaţi, vine, lucrează. Ce spune Apostolul Pavel: „…Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26). Mare înţelepciune! Acestea nu sunt simple cuvinte, vorbe, ci Cuvântul viu al lui Dumnezeu[18].

Dragostea de Dumnezeu și de aproapele va deveni de neînțeles pentru mulți. Viața va fi, în general, golită de sens și teribil de tristă. Și va deveni ieftină. Marea problemă a zilelor noastre nu este atât necredința în Dumnezeu, cât necredința în existența inițiaților lojilor masonico-sionisto -globaliste, slugile vrajmașului omenirii. Ori se știe că cea mai mare victorie a lui este tocmai să se facă nevăzut. Asta arată în plus cât de înșelată este lumea în care trăim. Cred că acum asistăm, dincolo de temeiurile invocate ale măsurilor de excepție, la o vastă acțiune de DISCIPLINARE. E vorba de disciplinarea coordonată a 3/4 din planetă, care a stat și #stăacasă în carantină, în izolare.

A ține sechestrați la domiciliu oamenii, a-i lipsi de drepturi și libertăți fundamentale și a-i determina să fie obedienți cu astfel de măsuri de excepție – luate la scară planetară, este un fenomen fără precedent. Celelalte pandemii din istorie, infinit mai letale decât aceasta, nu au beneficiat nici pe departe de un asemenea complex economic politico-mediatic-medical capabil să oprească efectiv lumea pe loc. Nu pot să nu mă gândesc că această vastă operațiune de disciplinare este făcută PENTRU ceva, are o anumită finalitate, ce este legată intim de modul în care va arăta lumea nouă post-covid și, mai ales, regimul puterii ce va urma. Pentru cei care vor sări în sus ca arși că fac teoria conspirației le pot spune să stea liniștiți ca și până acum, în special creştinii prostiți de-a valma de arhiereii trădători ai Ortodoxiei la Creta, care amețiți de suflul hidrei ecumeniste nu mai sunt capabili să reacționeze în nici un fel, într-o stare de autovictimizare şi ascultare oarbă față de cei care nu sunt păstori, ci lupi îmbrăcați în piei de oaie.

Spune Cuviosul Părinte Justin Pârvu, care a radiografiat vremurile prin harul străvederii, dăruit de Domnul Slavei:

Acum însă totul este dirijat din umbră şi se urmăreşte de fapt un război împotriva statelor ortodoxe, de aceea marile puteri susţin Turcia şi statele musulmane. Religia musulmană este mult mai pe placul omului modern de azi, pentru că încurajează patimile şi viciile. Pe de altă parte este puterea rasei galbene. Pericol este şi dintr-o parte şi din alta, iar la nivel înalt ele sunt mână în mână, spre instaurarea guvernului mondial şi punerea în aplicare a planului satanic” (Revista Atitudini, Nr. 25).

Când invoc aici o finalitate, mă gândesc la procese istorice de nivel foarte înalt, nu la puterea întunecatei oculte masonico-sioniste din umbră. Dar, există totuși un ocult de cel mai înalt grad pe care nu avem cum să-l ignorăm: marele și autenticul conspiraționist al istoriei. Da, acela. Apropo de nenumitul, în ceea ce privește Biserica, pentru prima oară în istorie și la scară planetară s-a reușit interzicerea Liturghiei și/sau îndepărtarea poporului credincios dela aceasta, de Mirele Hristos ceea ce este foarte grav. Aceasta nu e doar o ispită sau o încercare ca oricare alta, din registrul provocărilor cu care Biserica știm că se confruntă de-a lungul veacurilor; e o realitate, și știm, nu-i așa, că dorința diavolului vrăjmaș ca liturghia să nu se mai țină s-a împlinit.

Mitropoliții ecumeniști afirmă sus și tare în predicile care inundă spațiul ortodox că nu există persecuție; cei care se opun, chiar dacă o fac la nivel de opinie, nu de comportament, fac dovadă de neascultare, păcat grav; și cei care privesc cu suspiciune ce fac autoritățile sunt conspiraționiști, care conspiraționism pare că devine un fel de păcat fatal mai nou, demn de a fi introdus în ghidurile de spovedanie. Desigur, deseori această atitudine e însoțită de o perfectă aliniere cu tot ce decid autoritățile, cu o perfectă ne-simțire privind chestiunea liturgică și nu de puține ori, acolo unde nu e vorba pur și simplu de viclenie iezuistică, de derută duhovnicească sau fudulie incultă și oarbă.

În această perioadă și de acum înainte discernământul se pune într-un mod și mai acut.

Da, creștinul trebuie să aibă această dimensiune profetică, de căpătâi, a identității sale. Și mai ales el, creștinul, e chemat să aibă o distanță critică față de deciziile regimurilor puterii și față de duhul antihristic în care sunt luate aceste măsuri. Astăzi termoscanarea obligatorie în aeroporturi, spitale, policlinici, instituții, magazine, piețe agro-alimentare, mall-uri, mâine marcarea izotopică cu cip și în final lepădarea definitivă de Hristos cu semnătură pentru a certifica consimțământul aplicării pe mână sau pe frunte a peceții lui Antihrist. Vor fi scannere de temperatură instalate peste tot și angajatorii marilor companii vor putea pretinde să purtați un aparat care vă supraveghează temperatura și alți parametri vitali.

China a implementat deja tehnologii de recunoaștere facială (chiar cu mască de protecție) și de supraveghere strictă a persoanelor, inclusiv prin telefon, pe care le-a testat la scară națională cu prilejul epidemiei cu covid 19.

Mai ales creștinul ortodox, „sarea pământului”, ar trebui să aibă această abilitate a diferențierii, a distingerii, între raționalizări păguboase și complice și fapte, priorități; între discursuri politice și rețete medicale; între minciună și Adevăr.

Din cauza globalizării, izolarea la nesfârșit, inutilă după părerea specialiștilor oricât de strictă ar fi, nu duce la eradicarea infectărilor, ci doar la „aplatizarea curbei” contaminărilor.

Zilele când cipul va deveni obligatoriu nu sunt departe. Mai aproape este însă vaccinarea obligatorie, procedeu abuziv care încalcă toate drepturile omului, față de care ne-am opus întotdeauna, atât cât ne-a stat în putere.

Cu globaliști precum Bill Gates, un obsedat campion al depopulării şi în linia întâi a Covid-19, nu putem să acceptăm niciun vaccin împotriva coronavirusului. Bill Gates a finanțat numeroase teste experimentale de vaccinuri prin intermediul Organizației Mondiale a Sănătății, inclusiv programe de vaccinare împotriva poliomielitei. Aceleași programe au dus la izbucniri de poliomielită în diferite țări și sute de copii paralizați. De fapt, vaccinurile au cauzat mai multe cazuri de poliomielită decât virusul de tip sălbatic. Aceasta este o REALITATE, recunoscută de OMS și alte surse oficiale, deși numeroase instituții de presă de stânga continuă să o nege.

Ambiția sa de a ne eticheta pe toți cu cipuri de date în vaccin subdermic injectat pare să fie doar o etapă necesară spre o stare de supraveghere atotcuprinzătoare. Convingerea aparentă a lui Gates că Dumnezeu l-a predestinat să folosească tehnologia pentru salvarea umanității este exemplificată în unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale sale. Gates finanțează oamenii de știință de la Harvard să folosească geotehnologia pentru a bloca soarele pentru a inversa încălzirea globală și schimbările climatice. Acum, Gates încearcă să aducă toată omenirea sub cizma sa. Cultul tehnologiei și megalomania sa ne amenință libertățile, democrația, biologia noastră, planeta noastră, umanitatea noastră și sufletele noastre[19].

se atribuie Sfântului Ioan Damaschinul o vorbă amintită adesea în Biserică: „Binele nu este bine, dacă nu este făcut bine”. Agapie Criteanul o interpretează astfel, în Mântuirea păcătoșilor: „Lucrurile mari şi înalte, atunci când sunt făcute cu socotinţă proastă [adică fără discernământ – n.m.], sunt netrebnice, fiindcă Domnul nu priveşte atât la mărimea lucrului, cât la cugetul sufletului…”

Discernământul duhovnicesc este considerat de Sfântul Isaac Sirul (și de alți Sfinți Părinți) cea mai importantă virtute a unui creștin. Mai importantă chiar decât dragostea. Pentru că lipsa discernământului poate compromite până și cea mai bună faptă a omului. Degeaba îmi pun viața pentru aproapele meu, de exemplu, dacă o fac cu scopul de a fi lăudat de oameni: în acest caz nu mai este vorba de virtutea dragostei, ci de o trufie foarte periculoasă.

Atotbunul Dumnezeu să dăruiască tuturor prin mijlocirile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Prietenilor Săi, Sfinţii, curaj, discernământ și rezistenţă în faţa ispitelor care vin din toate părţile.

Toate sunt posibile spre desăvârșire, mântuirea sufletului și îndumnezeire, dacă prin Voia Domnului îţi este îngăduit să fii ucenicul unui Duhovnic, precum Prea Cucernicul Părinte Claudiu, mare iubitor al Stăpânului Hristos, căruia îi închin cu plecăciune smerită (ştie Domnul) acest articol, rod al bucuriei şi al păcii întru Hristos Domnul, pe care le-am descoperit în anii petrecuţi în ascultare alături de Sfinţia Sa.

Spune Sfântul Paisie Aghioritul:

„De aceea spun, să nu se piardă nimeni cu firea. Să-şi păstreze sângele rece şi să-i lucreze mintea. Pentru că de nu-i lucrează mintea, chiar şi dintr-o simplă prostie poate trăda. Orice s-ar întâm­pla, trebuie să te rogi, să te gândeşti şi să acţionezi. Cel mai bine este ca să încerci să înfrunţi o situaţie grea într-un mod duhovnicesc. Astăzi însă, lipsesc amândouă vitejiile. Nu există nici vitejie duhovni­cească, care se naşte din sfinţenie şi îndrăzneală că­tre Dumnezeu, pentru a înfrunta o greutate în mod duhovnicesc, nici vitejie firească nu există, ca să nu se înfricoşeze cineva în vreo primejdie. Trebuie ca cineva să aibă multă sfinţenie ca să frâneze un rău mare. Altfel, pe ce se va sprijini?”[20]

Dr. Gabriela Naghi

16 iunie 2020, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

 

[1] Cuviosul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol. II, Chişinău, 1999, p. 49

[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIII, VI, în Părinţi şi Scriitori Biseri-ceşti (1987), vol. 21, p. 283

[3] „Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

[4] Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, „Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009

[5] Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, p. 63

[6] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85)

[7] https://www.marturisireaortodoxa.ro/intreruperea-pomenirii-pentru-erezie-preintampina-schisma-si-dezbinarea-in-biserica/

[8] Georgios Mantzaridis – Morala creștină, Editura Bizantină

[9] https://steliangombos.wordpress.com/2020/06/13/implinirea-a-sapte-ani-de-cand-parintele-arhim-iustin-parvu-s-a-nascut-in-viata-cea-vesnica-mutandu-se-la-cerestile-lacasuri/

[10] https://www.atitudini.com/2020/04/parintele-justin-un-profet-nemincinos-solutia-parintelui-justin-pentru-vremuri-de-prigoana-de-monahia-fotini/#comment-112472

[11] Sfântul Paisie Aghioritul, „Cuvinte duhovniceşti”, Vol. I, Editura Evanghelismos

[12] Sf. Teofan Zavoratul, Calea spre mântuire

[13] https://www.marturisireaortodoxa.ro/scrisoarea-patriarhului-ecumenic-bartolomeu-catre-intaistatatorii-bisericilor-ortodoxe-locale-cu-privire-la-modul-de-distribuire-a-sfintei-impartasanii/

[14] https://www.b1.ro/stiri/eveniment/biserica-ortodoxa-romana-si-masoneria-se-poate-sluji-la-doi-stapani-206571.html

[15] Sfântul Simeon al Tesalonicului, Tratat asupra tututor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi, volmul I, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, 2002, p. 154.

[16] Pseudo-Sofronie, Tâlcuire liturgică, cap. V, traducere de Pr. Prof. N. Petrescu, în rev. „Mitropolia Olteniei”, 1960, nr. 5-6, p. 360

[17] Pr. Serafim Rose şi Pr. Gherman Podmoşenski, Fericitul Ioan Maximovici -viaţa şi minunile -, traducere şi note de Dana Cocargeanu, Editura Sojia, Bucureşti, 2006, p. 78.

[18] Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  pp. 253;  255-256).

[19] https://paulghitiu2009.blogspot.com/

[20] Sfântul Paisie Aghioritul ”Cuvinte duhovnicești”, Vol. 2, Trezvie duhovnicească, trad. de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Ed. Evanghelismos, București, 2011, pag. 243-246.

Prefectului Județului Constanța: Există dovezi că Biserica nu infestează: IPS Pimen, Biserica Bulgară, Biserica Georgiană…

Screenshot-143Citim în presa națională o informație interesantă despre demersul Arhiepiscopului Tomisului de deschidere a bisericilor ortodoxe, la care înaltul ierarh a primit un răspuns din partea Instituției Prefectului Județului Constanța.

Mai întâi atrage atenția numărul mic de susținători ai demersului pe care îi reține Prefectura: 600. Oare în Arhiepiscopia Tomis există doar 600 de ortodocși? Ceilalți unde sunt? Sunt dintre cei „cu biserica în suflet”? Foarte trist.

Unde sunt ceilalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, care nu au făcut nimic pentru a apăra Biserica noastră de persecuția la care o supun în aceste zile grupările ateiste care au găsit în ministrul de Interne un „partener social”? Oare nu au aceeași obligație față de eparhiile pe care le conduc?

Patriarhul Daniel va rămâne în istorie ca PATRIARHUL CARE A ÎNCHIS BISERICILE DE SFINTELE PAȘTI de frica necredincioșilor

Sunt de acord cu domnul prefect că demersul era sortit nerezolvării din start, pentru că nu poate un prefect să deroge de la un ordin de ministru.

Respect și faptul că prefectul tomitan este prima autoritate publică ce a înțeles că închiderea bisericilor atacă puternic dreptul la religie al credincioșilor ortodocși.

Argumentările domniei sale cu iz „teologic” le resping, consider că prefectul își depășește atribuțiile „teologhisind” și recomandându-ne să vedem această perioadă ca pe una de post.

Nu e treaba prefectului sau a guvernului să stabilească posturi bisericești, cu jandarmii și cu poliția. În rest, după ce își termină activitatea administrativă, în opinia mea, domnul prefect poate bate la ușile arhiepiscopiei pentru a intra în rândul teologilor locali, dat fiind că jumătate din răspunsul domniei sale e un fel de eseu teologic.

Există o remarcă interesantă a domnului prefect, pe care trebuie să o analizăm cu seriozitate, pentru că ea trădează o întreagă mentalitate a poporului român și a statului de pe aceste meleaguri.

Prefectul Județului Constanța face afirmația următoare: „Nu sunt dovezi care să ateste afirmația IPS Teodosie: «Biserica nu infestează»”. După care prefectul recomandă să se vadă cazul IPS Pimen.

Mai întâi de toate, domnul prefect face un raționament complet eronat. Atunci când decizi să închizi toate bisericile ortodoxe pe motiv că bisericile pot să infesteze cu COVID-19 trebuie să faci tu, statul, proba că bisericile infestează cu COVID-19, nu să facă arhiepiscopul proba că Biserica nu infestează. Pentru ca arhiepiscopul să facă această probă trebuie ca bisericile să fie lăsate deschise.

Voi încerca să explic printr-o analogie cum se translatează spusele domnului prefect în domeniul juridic. Să admitem că un cetățean român, să zicem, fără  a face absolut nicio aluzie de vreun fel, că un prefect din județul X, este arestat preventiv de către organele penale sub acuzația de delapidare, iar avocatul face un demers de eliberare a clientului său sau de comutare a arestului în altă formă de supraveghere judiciară și primește următorul răspuns: Nu există dovezi că domnul prefect nu a delapidat. Uite, în județul Y prefectul județului tocmai a fost pus sub acuzare pentru delapidare.

Cum s-ar simți un cetățean român, prefect sau de altă profesiune, dacă un organ judiciar i-ar da un asemenea răspuns halucinant? Nu ar considera că i s-a încălcat prezumția de nevinovăție? Ba da. Cu siguranță.

Fie-ne permis și nouă, credincioșilor care rezonăm cu afirmația că Biserica nu infestează să considerăm că ni s-a încălcat prezumția de nevinovăție.

Într-un stat democratic cel ce acuză trebuie să facă proba vinovăției, nu cel ce este acuzat să se disculpe. Doar după ce s-a prezentat proba vinovăției cel pus sub acuzare are posibilitatea să se apere. Până atunci, el susține pe drept cuvânt că este nevinovat. Și este nevinovat.

Numai statele totalitare merg pe principiul: „Tu trebuie să recunoști că ești un criminal, noi nu ne grăbim” (Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni). Îmi pare rău să văd că mentalitatea comunistă este atât de prezentă după trei decenii de la căderea regimului comunist.

Transpus în discuția noastră, Guvernul României trebuie să facă proba că Biserica infestează. Unde este această probă? Unde este, de exemplu, proba că în ziua în care arhiepiscopul Tomisului a împărtășit o sută de credincioși din același potir și cu aceeași linguriță s-a îmbolnăvit cineva? Îl așteptăm pe cetățeanul care l-a denunțat penal pe episcop să facă astfel de probă, fără de care denunțul său este calomnios și se constituie el însuși în faptă penală.

Aceste probe nu există, iar Guvernul României continuă să țină bisericile închise fără niciun drept și fără nicio bază legală, deoarece libertatea de conștiință nu a fost restrânsă prin cele două decrete, iar manifestarea publică a cultului este de domeniul libertății de conștiință, nu al celei de întrunire. Cine nu mă crede să citească definiția libertății de conștiință din art. 9 al Convenției CEDO și să se gândească: Dacă dintr-un motiv oarecare statul ar dori să închidă doar locașurile de cult, ce ar face? Ar restrânge libertatea de întrunire, anulând astfel dreptul la grevă, la protest, la miting, la acțiune sindicală, la manifestări sportive, culturale, sau ar restrânge doar libertatea de conștiință?

Respingem argumentul domnului prefect, dovedit mai sus ca fiind contra procedurii și spiritului constituțional. Din respect însă pentru funcția prefectului și mai ales pentru amabilitatea cu care i-a răspuns înaltului ierarh, îi comunicăm domnului prefect că există dovezi că Biserica nu infestează.

Prima astfel de dovadă este însuși IPS Pimen al Sucevei. Ierarhul sucevean a fost internat la spitalul Balș, fiind diagnosticat cu COVID-19. Dacă este într-adevăr bolnav doar de COVID-19 (în condițiile în care are 94 de ani și are și alte afecțiuni mai vechi), cu siguranță nu a luat această boală în biserică, deoarece a fost diagnosticat la o lună după ce bisericile au fost închise.

IPS Pimen locuiește într-o zonă infestată, Județul Suceava, declarată închisă pentru această boală, putea să se infecteze oricând și oriunde, în contact cu orice altă persoană din zonă sau prin simplul fapt că are o vârstă și o condiție medicală și se află într-o zona declarată contaminată.

Mai mult, IPS Pimen s-a împărtășit și a intrat în contact cu 25 de preoți. Toți acești preoți au fost testați medical și au fost depistați necontaminați. Mai poate exista vreo îndoială că Biserica nu infectează?

 

 

IPS Teodosie a împărtășit o sută de oameni cu aceeași Împărtășanie și cu aceeași linguriță, niciunul nu s-a contaminat cu COVID-19. Până acum statul nu a făcut proba contrară acestei afirmații, iar interdicția aplicată de DSP Constanța de a mai împărtăși din același potir și cu aceeași linguriță nu prezintă în cuprinsul ei nicio motivație științifică serioasă, fiind și ilegală, în sensul că modifică cultul bisericesc, lucru interzis prin Constituție și prin legea cultelor.

O altă probă o are domnul prefect de Constanța la câțiva kilometri mai la sud, în țara vecină, Bulgaria, care a reușit una dintre cele mai spectaculoase treceri prin criza COVID. Un raport de astăzi arată că în țara vecină sunt 1689 de cazuri, cu 78 de decese și 342 de oameni vindecați.

Aceste cifre îmbucurătoare pentru bulgari apar în condițiile în care Biserica Ortodoxă Bulgară nu a fost închisă de autorități de Sfintele Paști, oamenii putând merge liniștiți la biserică.

Oare care să fie misterul la bulgari? Buna credință a cetățenilor în general, desigur, dar și dreapta credință a ortodocșilor bulgari, a căror Biserică nu este compromisă de participarea la erezia ecumenistă, la CMB, la sinodul din Creta, la acordul de la Chieti, la venirea papei Francisc etc.

Faptul că dintre toate Bisericile Ortodoxe locale au fost închise complet sau aproape complet doar Biserica Ortodoxă Greacă și cea Română, cele mai ecumeniste din Ortodoxie, arată clar că Dumnezeu a decis să îi îngrădească pe ortodocși cu forța de ierarhii lor ecumeniști și de preoții care îi susțin, după ce poporul a ezitat să o facă de bunăvoie. Dincolo de intervenția statului și a ateilor, ieșirea Bisericii din robie se va face doar prin lepădarea de ecumenism și pocăință. Altă cale nu există. Atribuirea exclusivă a vinei statului și altora care au închis bisericile cu forța militară și ignorarea cauzei teologice a acestei situații, acceptarea ereziei ecumeniste la nivel ierarhiei și a multor preoți, vor face ca pedeapsa lui Dumnezeu să continue și poate chiar să se agraveze.

Seriozitatea autorităților bulgare, care probabil au luat măsuri de limitare a traficului transfrontalier la timp, nu au sacrificat sănătatea publică de dragul visului alegerilor anticipate și al voturilor din diasporă, așa cum au făcut-o președintele român și partidul de la guvernare, care l-a pus în funcție și pe domnul prefect, a contribuit și ea la evitarea catastrofei sanitare în această țară, alături de paza bunului Dumnezeu.

Să mai arătăm o dovadă. Republica caucaziană georgiană. Georgia. Gruzia. Și în această țară ortodoxă bisericile au fost lăsate deschise de Sfintele Paști, iar rapoartele cele mai noi arată: 604 cazuri, 240 de recuperări, 6 decese. Această Biserică locală este, alături de cea bulgară, neimplicată în erezia ecumenistă, lucru foarte important în iconomia acestei crize.

Mai putem furniza și exemplul altor țări care au lăsat bisericile deschise și care nu au înregistrat catastrofe sanitare din acest motiv. Mai facem referire doar la un studiu făcut de cercetători americani, care au demonstrat că împărtășirea nu poate transmite viruși, că nu a existat niciodată astfel de cazuri.

Putem furniza și exemplul unei țări care a închis bisericile de Paști, Germania, dar care le-a redeschis acum, ca urmare a unei decizii a Curții Constituționale, în care nu știm cât a cântărit faptul că petenții, comunitatea musulmană, a intrat în luna de post, iar autoritățile germane vori fi voit să nu își facă de lucru cu puternica comunitate musulmană de acolo.

În concluzie, argumentul domnului prefect este invalid, iar domnia sa, care se prezintă ca un iubitor de Biserică, ar trebui să devină al 601-lea semnatar al petițiilor pe care să le adreseze ministrului de Interne, căruia să îi ceară să reintre în legalitate.

Mihai Silviu Chirilă

Închiderea bisericilor a fost introdusă în ordonanțele militare de către asociația secularistului anticreștin Emil Moise

Părintele Mărturisitor Petroniu s-a mutat la Domnul!

 

IMG_20190806_121759-min-1024x768

Părintele Mărturisitor Petroniu Socaci s-a mutat la Domnul, în Sâmbăta Luminată a acestui an! Sfinția sa, ieromonahul Petroniu, este cunoscut cititorilor platformei Mărturisirea Ortodoxă și a blogului Ortodoxia Mărturisitoare prin:

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/11/17/marturisirea-ieromonahului-petroniu-si-impotrivirea-sfintiei-sale-cu-pretul-vietii-fata-de-lucrarea-pagubitoare-a-masonerie/?

De asemenea, credincioșilor îngrădiți de panerezia ecumenismului este cunoscut prin participarea la hramul Schitului Orășeni, anul trecut pe 6 august:

https://www.marturisireaortodoxa.ro/bucuria-intalnirii-in-duh-si-adevar-hramul-schimbarii-la-fata-a-domnului-in-parohia-schit-oraseni/

Totodată amintim că Părintele Petroniu Socaci a participat la Sinaxa Botoșani II, pe 1 mai 2019, fiind adeptul liniei corecte a nepomenirii, întru care l-a și prins moartea, fiind ales de Domnul să plece în Săptămâna Luminată.

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2019/05/04/marturisire-spre-inviere-trei-ani-de-rezistenta-antiecumenista-in-bor-sinaxa-interortodoxa-botosani-ii-1-mai-2019/

În legătură cu mărturisirea sa, iată ce spunea Părintele în anul 2017:

„Aș vrea să vă mărturisesc că de-a lungul timpului am fost și eu ademenit cu diferite avantaje și funcții înalte. Prețul era de a deveni mason. Cu ajutorul lui Dumnezeu, însă, mereu m-am împotrivit oricărei colaborări cu ei. Iar acest lucru a început să mă coste, deoarece au început să mă prigonească. Am fost izgonit din unele mănăstiri, mi s-au adus fel de fel de acuze neadevărate cu scopul de a mă compromite. În același timp, unii dintre oamenii care mă cercetau ca duhovnic pentru spovedanie erau intimidaţi sau chiar hărţuiţi. Într-un final, datorită poziției mele de a sta hotărât împotriva planurilor lor de a se infiltra în viața Bisericii, m-au condamnat la moarte în cadrul unui ritual ucigaș, numit „arderea între coloane”… Până în acest moment s-a încercat uciderea mea prin otrăvire… De curând, am fost avertizat că se vor încerca asupra mea și alte metode de ucidere. De aceea, doresc să vă spun că nu am de gând cu niciun chip a mă sinucide sau scrie bilete de rămas bun. Nu intenționez să mor cu niciun chip. Mă simt foarte bine, cu ajutorul lui Dumnezeu, în putere” (Ieromonah Petroniu).

Publicăm mărturisirea părintelui fără a prezuma noi cauza morții, care este atribuția organelor de specialitate, dacă este cazul.

Dumnezeu să-l odihnească în pace, cu drepții să-l numere!

Veșnica lui pomenire!

 

 

Neorânduieli Pascale la vreme de „pandemie” și sfaturi practice pentru rugăciuni în „izolare”

124499_patimile-invierea-psalmi

În secolul al XVIII-lea, istoria bisericească consemnează un fapt uimitor: în Țara Românească (Mitropolia Ungrovlahiei) credincioșii Bisericii nu se mai împărtășeau cu Sfintele Taine aproape deloc, luând doar la Paști pâine binecuvântată pe care o numeau (și o mai numesc) „Paști”. Iată ce scria mitropolitul Neofit Cretanul (1738-1753) despre practica sacramentală românească din prima jumatate a secolului al XVIII-lea: „Cei mai mulți din norod nici ar fi știind ce este Sfânta Priciastenie [Împărtășanie], ci numai la ziua Sfintelor Paști ar fi mergând la biserică și nu doar ca să asculte slujba Sfintei Liturghii și să se împărtășească cu Sfintele Taine fiind mai înainte spovediți și gătiți pentru această Taină Sfântă, ci numai ca să ia pâine și vin, paximan ce se numește de voi Paști, iar alții cu ani îndelungați nu s-au spovedit, și alții iar în toată vremea vieții lor, după cum am înțeles, Spovedania și Sfânta Priciastenie [Împărtășanie] ce este nu o știu, fără decât a alerga în ziua de Paști pe la bisericile lor de iau atunci acea pâine și acel vin nesfințit sau iau agheasmă, numind că este Paști[1].

Mai mult decât atât, Mitropolitul Neofit, pentru neorânduiala găsită la români, va cere preoților să împărtășească poporul cu Sfintele Taine (nu cu pâine – paximan), amenințând cu excomunicarea pe cei care vor rămâne în această „rătăcire și cădere în pierzanie”.

Se pare că istoria se repetă sau continuă pe aceleași coordonate ale nepăsării față de sfințenia întru Hristos Euharistic, poporul român, necatehizat, fiind ținut în întuneric, spunându-i-se amăgitor că pâinea sfințită cu agheasmă și stropită cu vin ar fi „Paști”. E bine să se știe că pâinea numită greșit „Paști”, nu poate fi sfințită înainte de Jertfa Mântuitorului din cadrul Sfintei Liturghii, în Noaptea de Înviere, la Axion, atunci când la strană se cântă Îngerul a strigat. Iar această pâine este binecuvântarea pe care Biserica o dă credincioșilor ca anafură, nu ca Sfânta Împărtășanie! Cei care se împărtășesc nici nu mai au nevoie de această pâine. O iau ca pe anafură după momentul împărtășirii, nu ca „Paști”! Pâinea numită în popor „Paști” poate fi sfințenia pregătită (ca o mângâiere) de Biserică pentru cei opriți să se împărtășească sau pentru cei care din binecuvântate pricini nu au putut ajunge la slujba Sfintei Învieri.

Anul acesta, din nefericire, întregul popor dreptcredincios a fost „oprit” de la Sfânta Împărtășanie de către ierarhia BOR supusă cezarului, fără a se conduce de Sfintele Canoane, ci de „Ordonanțe militare”, într-o politică corectă, plăsmuită pe duhul antihristic al lumii întunecată de păcat.

Ceea ce se petrece în spațiul mediatic zilele acestea este fără îndoială un „STEAG FALS”, fluturat perfid de mercenari ai condeiului și (de)formatori de opinie, într-o lume răpusă și stăpânită de virusul indolenței. Din nefericire, Lumina se ascunde cu bună știință sub obroc și Pâinea Vieții se negociază între autoritățile statului și ierarhia BOR.

ATENȚIE POPOR AL ÎNVIERII! Pâinea sfințită (numită „Paști”) și Sfânta Lumină sunt umbre ale Sfintelor Paști care sunt Sfintele Taine – Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos! E o diversiune statală și eclezială fără precedent! Se dă o luptă pierdută din start și se „pariază” pe un cal mort! Toată lumea s-a focusat pe Sfânta Lumină și Paști (pâinea sfințită), uitându-se esențialul: Lumina și Paștile sunt Hristos, prezent în chip real în Sfânta Euharistie, nu în pâine sfințită și lumină materială! Aici e vicleșugul! Cea mai iscusită lucrare a diavolului este de a-l lipsi pe credincios de Sfintele Taine! S-a întâmplat anul acesta, poporul român ortodox fiind momit cu umbre ale sfințeniei și ale Vieții celei adevărate! Ușile bisericilor s-au zăvorât pentru a-L încuia pe Hristos înăuntrul sfintelor locașuri! Și dacă Hristos este ținut în mormânt pecetluit de legi omenești, de ce să căutăm pe Cel Viu între cei morți (Luca 24, 5)? Negreșit, Hristos va învia, iar piatra mormântului va fi dată la o parte. Îl vom descoperi la frângerea Pâinii, nu în substituți și forme legalizate care anulează Taina și creează o pseudo-teologie la vreme de „pandemie”!

Dacă se va interzice în noaptea Sfintelor Paști să ajungeți la biserică și vă va fi imposibil ca să ajungeți măcar la porțile sfântului locaș pentru a lua Sfânta Lumină, aprindeți candela din Vinerea Mare (Joi seara) și o lăsați nestinsă până în noaptea de Înviere! La ora 0, în Duminica Sfintelor Paști, aprindeți o lumânare, dacă se poate din ceară curată, și veți avea Lumina Sfântă! Va lipsi, însă, Paștile Hristos prezent doar în Sfânta Euharistie (nu în pâinea ce se numește „Paști” în popor – aceea este doar pâine sfințită, nu Trupul și Sângele Domnului Hristos, adică Sf. Paști!).

Citiți, desprinși de mediul online (care „stinge” Taina și „îmbogățește” sentimentalist), Deniile din Vinerea Mare (a celor 12 Evanghelii) și Sâmbăta Mare (a Prohodului). Folosiți Ceaslovul, citind psalmii Utreniei și apoi, slujba Deniei zilei din Triod.

https://www.resurse-ortodoxe.ro/text/triod-bucuresti-1986

În Ziua Învierii și apoi în toată Săptămâna Luminată citiți din Penticostar Canonul Sfintelor Paști și Acatistul Sfintei Învieri din Acatistier, cântând cu mare bucurie: Hristos a înviat!

https://www.resurse-ortodoxe.ro/text/penticostar-bor-1999

Este bine, în această perioadă, să ne învățăm cu rugăciunea particulară în propriile noastre case, după rânduiala bisericească, redescoperind în mod practic slujbele Bisericii. Lupta cu „pandemia” poate dura mult timp de acum încolo. Este foarte posibil ca Hristos să ne vrea înapoi în sfintele locașuri întăriți întru Adevărul Sfânt, curățiți de ecumenism și superstiție, formalism și pietism, mai sporiți duhovnicește și mai implicați în viața Bisericii.

Bun lucru ar fi să săvârșim acest „ritual” al rugăciunii particulare conștienți fiind de vinovăția întregului popor pentru înstrăinarea de Adevăr, prin păcat și apostazie. Ar trebui cu toții să ne întrebăm, astăzi: de ce a îngăduit Hristos Domnul ca să fie lipsiți credincioșii de slujbele Bisericii, iar preoții să rămână singuri în slujire, fără popor? Omul nu ar fi putut închide bisericile dacă acest lucru nu ar fi fost îngăduit de Dumnezeu!

[1] Diac. Ioan Ică jr., Împărtășirea continuă cu Sfintele Taine, Sibiu 2006, p. 7.

Preot Claudiu Buză

16. 04. 2020

S-a găsit „vinovatul”! Ortodoxul este vectorul răspândirii epidemiei!

NzMzYmNlNDE4NGRjZTBlYTc1ZWJkYzI4ODg4OGMyZg==.thumb

Cei care nu plâng au căzut în cea mai rea dintre toate ereziile: ei cred că mântuirea se poate dobândi doar prin semnele exterioare ale evlaviei. Uită însă că toţi vom sta pe altarul lui Hristos, goi şi neajutoraţi, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după judecăţile fără de greşeală ale Aceluia, nu ale noastre”.

OMS a declarat oficial pandemie de corona virus la nivel mondial.

De 2000 de ani au fost pandemii, iar carantina era ceva firesc în evul mediu, astfel că omenirea a trecut cu bine cu ajutor de la Dumnezeu peste ciumă, gripa spaniolă și holeră. De aceea cred că trebuie să fim eficienți în măsurile igenico-sanitare și carantină și să le respectăm, dar fără măsuri exacerbate, care isterizează și duc la pierderea imunității sociale și economice într-o societate ce ne poate duce la faliment.

Alcoolul sanitar, spirtul medicinal, pe care conaționalii noștri într-o panică absurdă, l-au cumpărat, golind sistematic farmaciile și rafturile din supermarket, nu este bun, nu foloseşte la nimic, întrucât nu este biocid. Substanţele care sunt pe bază de alcool, dar sunt speciale, adică biocide şi substanţele pe bază de clor, dar nu clorhexidina, care s-a demostrat că nu este activă pe coronavirus, sunt eficiente. Este lucru cert în documentele oficiale ale OMS. Soluțiile utilizate în bucătărie care au clor sunt foarte bune, numai că acelea şi ard. Măștile la care populația are acces nu protejează de infecție, dar ele oferă pentru cei din afara sistemului medical, un plus de siguranță la nivel psihic.

Cine este de vină că au plecat medicii şi asistentele să salveze vieți în alte țări, lăsând în urmă un gol ireparabil şi de durată?

Au plecat categorii întregi de oameni calificați, intelectuali scârbiți de un sistem ticăloșit şi corupt până în măduva oaselor care ar fi putut gestiona cu înțelepciune şi competență țara aflată în situație de criză. Nici nu poți suspenda viața socială, în totalitate, decât dacă scoți armata pe străzi, pentru ceva care acum câteva decenii era, totuși, inimaginabil.

Cine este de vină că sistemul medical românesc este în colaps, că nu are echipamente de urgență, şi supraviețuieşte de azi pe mâine prin mila Domnului, înainte de a claca definitiv.

Dar cineva trebuia să capitalizeze frustrarea, amărăciunea și vina. Cine?

Tu, creștinule care săruți sfinte moaște și icoane și te împărtășești din Sfântul Potir cu aceeași linguriță!

Tu ortodoxule care ții mortiș să vii la fiecare Sfântă Liturghie, la Vecernii și la cateheze, mai ales acum în timpul Marelui Post!

Da, tu ortodoxule ești un vector de răspândire a infecției! Un paria, un dușman de clasă, care trebuie anihilat.

Măsurile luate de autorități restricționează sever anumite drepturi și libertăți fundamentale.

Oare slujbele din cadrul Bisericii, au cel mai mare risc de contagiozitate?

Marea majoritate nu sunt aglomerări anonime, ci vorbim de comunități parohiale. De credincioși responsabili care se cunosc și care interacționează frecvent, spre deosebire de orice alt spațiu public – mijloc de transport, mall, stadion, magazin, farmacie, teatru, spital.

Pentru bisericile din Iași, Mitropolia Moldovei și Bucovinei a decis următoarele:

Acolo unde vor fi mai mult de 100 de persoane care să asiste la o slujbă, aceasta va fi organizată afară sau va putea fi ascultată și urmărită și de afară. În biserică oamenii trebuie să păstreze o distanță rezonabilă și vor fi instalate puncte de dezinfectare, cu apă și săpun, în fiecare biserică și sunt încurajate persoanele să respecte strict regulile sanitare.

Comunicatul este hilar, dacă nu penibil, și imposibil de pus în aplicare.

Informații false se propagă ca focul și fac înconjurul planetei în câteva ore, ridicând spaima generată de COVID 19 la rangul de isterie planetară. Minciuna și informația falsă sunt la noi la cele mai ridicate cote, demonstrând o dată în plus că nu avem respect, nici iubire față de aproapele.

Din Italia românii fug acasă, unii sosiți din zonele de risc mint inconștient autoritățile de frica carantinei, reușind să îmbolnăvească un număr mare de persoane.

În Ucraina au ridicat baricade pe drum ca să oprească convoiul cu cei recuperați din Wuhan și care sunt izolați în carantină, la noi lumea vorbește mai mult despre coronavirus, deși avem 40 de morți de gripă în 50 de zile.

În vreme ce noi ne dăm de ceasul morții din cauza coronavirusului, Organizația Mondială a Sănătății a ridicat alerta ebola la nivel de urgență fiindcă din 3 mii de cazuri noi, peste 2000 de persoane au murit.

Trebuie să avem mereu în minte cuvintele Sfântului Cuvios Simeon Noul Teolog, astăzi sărbătorit, și anume că un om care se unește cu Hristos în viața aceasta și vede Lumina Necreată a fost deja judecat și nu trebuie să mai aștepte cea de-a doua venire a lui Hristos[1].

Sfântul Vasile cel Mare si alți Sfinţi Părinţi ai Bisericii, spuneau că există trei categorii de oameni care au fost salvați: sclavii care urmează poruncile Domnului pentru a nu ajunge în Iad, lucrătorii cu simbrie care se străduiesc să câștige Raiul drept răsplată și fiii care ascultă voia Domnului, din iubire pentru El. Astfel, pe parcursul întregii vieți trebuie să ne ridicăm treptat de la nivelul de sclav, la cel de lucrător și apoi să dobândim mentalitatea fiului. Adică să trecem de la teamă și de la dorința de recompensă, la iubirea desăvârșită.

Să-L iubim pe Tatăl Ceresc, pentru că El ne este mamă, tată, prieten, frate, soț și soție.

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica” (I Ioan, 18)

Astfel putem transcede judecata, care va să fie.

Cetăţenia noastră este în cer, de aceea trecători fiind în această viaţă vremelnică cu frumuseţile ei deșarte, să folosim timpul rămas, pentru a ne umple sufletele de dorinţa arzătoare pentru ţinutul ceresc, lăsându-ne conduși de voia lui Dumnezeu către adevărata noastră țară, adică Împărăţia Cerurilor-Ierusalimul Ceresc.

Acolo, „Soarele dreptăţii va străluci de şapte ori mai mult, iar luna va scânteia de două ori mai mult decât soarele care străluceşte acum; stelele vor fi asemenea soarelui nostru… Toate vor fi mai presus de cuvânt, ca unele ce vor întrece toată gândirea, iar fiind spirituale şi dumnezeieşti, se vor uni cu cele inteligibile şi se vor face un alt rai inteligibil şi un Ierusalim ceresc[2].

Dr. Gabriela Naghi

12 martie 2020

[1] Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii Părinților, Editura Egumenița, p. 30-31

[2] Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice şi etice, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 122

Întrebare pentru sinodul BOR: Câte “părți” are Biserica Ortodoxă Ucraineană?

sinod-bor

La data de 13 februarie 2020 s-au ținut lucrările sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Printre alte hotărâri, sinodul BOR s-a pronunțat și asupra problemei invitației de a participa la “întâlnirea de la Amman”, convocată de Patriarhul Ierusalimului.

Cu această ocazie, sinodul patriarhal a emis un punct de vedere despre situația din Ucraina, care merită analizat, deoarece reprezintă o oarecare schimbare a opiniei Bisericii noastre față de realitatea bisericească din Ucraina.

Sinodul a decis să reitereze, în problema ucraineană, poziția sa anterioară cu privire la autocefalia ucraineană, îndemnând Patriarhia Constantinopolului și pe cea a Moscovei să continue dialogul pentru a rezolva pașnic problema. O poziție care în sine este corectă.

Ceea ce nu este corect și reprezintă o derogare de la poziția anterioară a Patriarhiei Române este statutul pe care îl recunoaște schismei ucrainene a lui Epifanie Dumenko.

Vorbind despre problema schismei din Ucraina, comunicatul împarte Bisericile Ortodoxe Locale în “Biserici Ortodoxe pro-Constantinopol” și “Biserici Ortodoxe pro-Moscova”, fără a ne spune în care dintre tabere se plasează Patriarhia Română.

Din acest motiv, am putea crede că acest comunicat se dorește a fi un fel de îndemn la medierea conflictului, în linia deja cunoscută a Patriarhiei Române, care se promovează ca un fel de punte de legătură între Ortodoxia de limbă greacă și cea de limbă slavă.

Să nu uităm discursul organelor de presă patriarhale și filopatriarhale după sinodul eretic din Creta, când acestea au ridicat în slăvi prestația patriarhului și a mitropolitului Teofan ca lianți între slavi și greci, iar atitudinea de la sinod ca o adevărată balanță care a ținut adevărul de credință ortodoxă.

Toate aceste viziuni iluzorii i-au ajutat pe cei ce le-au promovat în spațiul public să le mascheze lipsa de atitudine față de erezia gravă pe care a promovat-o sinodul eretic din Creta.

Rămân ne neuitat tiradele din presa laică, în general neomarxistă și anticreștină până în măduva oaselor, devenită deodată religioasă și elogiind ecumeniști precum mitropolitul Nifon al Târgoviștei ca “ambasadori” și “miniștri de externe” ai Ortodoxiei.

Având în vedere că Patriarhia are astfel de ambiții, nu e de mirare că dă un răspuns la invitația de la Amman sub această formă a unei propuneri de mediere între Moscova și Fanar.

Poziția reală a Patriarhiei Române transpare însă din propunerea propriu-zisă: independența tuturor ortodocșilor din Ucraina, în condițiile în care Biserica Ortodoxă Ucraineană, cea canonică, nu și-a manifestat niciodată dorința de a cere Moscovei autocefalia.

Punerea pe tapet a unei astfel de propuneri ar putea crea mai multe probleme decât ar rezolva. Patriarhia Română propune într-un fel ducerea până la capăt a ceea ce nici patriarhul ecumenist Bartolomeu nu a visat.

Comunicatul sinodal vorbește despre acordarea autocefaliei întregii Biserici a Ucrainei (nu doar a unei părți).

Este adevărat că un comunicat care se dorește o invitație la dialog trebuie să facă oarecare concesie unuia dintre partenerii de dialog.

Însă numirea schismei lui Epifanie Dumenko ca “parte” a Bisericii Ucrainene echivalează cu o recunoaștere a schismei ucrainene ca “Biserică”.

Fără îndoială, nu este vorba despre o recunoaștere a tomosului de autocefalie a schismei ucrainene, emis de Patriarhia Ecumenică cu încălcarea sfintelor canoane, nici de vreo intrare în comuniune cu schismaticii ucraineni, prin pomenirea lui Dumenko ca episcop sau prin conslujire cu el.

Însă formularea nefericită a sinodului BOR poate fi interpretată ca o recunoaștere în stil ecumenist a schismaticilor ucraineni ca parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Așa cum sinodul ecumenist de la Creta a recunoscut statutul de “biserici” ereticilor de tot felul, considerându-le părți ale “Bisericii lui Hristos” pe care dorește să o reclădească ecumenismul, tot în același duh pare a recunoaște Patriarhia Română că schismaticii lui Dumenko sunt o parte a Bisericii din Ucraina. Ceea ce este greșit.

Odată ajunși în acest punct, se impune să punem Patriarhiei Române întrebarea din titlul acestui material: Câte părți are Biserica Ortodoxă Ucraineană?

Am scris și noi pe site de nenumărate ori, au început să apară și în spațiul grecesc luări de poziție serioase care vorbesc despre situația din Ucraina ca despre un experiment ecumenist menit să promoveze noul mod de a realiza unirea Ortodoxiei cu papismul.

Una dintre cele mai serioase luări de poziție aparține mitropolitului Serafim din Pireu, emisă la data de 18 februarie 2020 la Pireu.

La începutul anului, mitropolitul Serafim a participat la Pireu alături de arhiepiscopul Ieronim al Atenei la o slujbă comună în care a fost pomenit Epifanie Dumenko ca episcop.

Gestul ne-a dezamăgit pe toți, mai ales că știam poziția corectă de până atunci față de luptă a mitropolitului Pireului.

Membrii grupului schismatic desprins din rândul nepomenitorilor români au exultat, doi dintre liderii lor prinzându-se într-un dans diavolesc al bucuriei pentru faptul că episcopul din Pireu a cedat presiunii.

S-au grăbit să se laudă că ei au avut dreptate mereu, că mitropolitul este un “criptoecumenist”.

Au avut chiar obrăznicia să se întrebe “retoric” “Cine este cu adevărat în schismă?”, uitând că în urmă cu doi ani, în aprilie 2018, ei înșiși au participat la o slujbă la Barajevo, Serbia, oficiată de un minciunohorepiscop minciunohirotonit de fostul episcop Artemie din Kosovo, anatemizat în mai 2015 de către sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe pentru refuzul de a reveni în comuniune cu Biserica Sârbă și de a-l demite pe horepiscopul hirotonit de unul singur, că și-au petrecut un an de zile argumentând într-o manieră delirantă că hirotonirile lui Artemie, care are exact aceeași situație canonică precum cea a lui Epifanie Dumenko, sunt valide, astfel îmbrățișând cu totul schisma sârbească.

Mitropolitul Serafim ia o nouă poziție ortodoxă contra schismei ucrainene, arătând că planul Fanarului de unire a Bisericilor Ortodoxe cu papismul este în trei etape.

Prima etapă a acestui plan îl reprezintă unirea schismei ucrainene cu papistașii greco-catolici ucraineni.

A doua etapă va viza încorporarea în acest construct a tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale pro-Constantinopol, cum le numește Patriarhia Română, iar a treia, extinderea la nivelul întregii Ortodoxii.

Un punct de vedere similar a emis și profesorul universitar de la Facultatea de Drept din Salonic, Kyriakos Kyriazopolos, care predă Drept bisericesc la facultatea respectivă.

Profesorul tesalonicean vorbește despre Ucraina ca experiment al unificării dintre Ortodoxie și papism, exact ca și mitropolitului Pireului, exact așa cum am spus-o și noi pe acest site de mai bine de un an de zile și i-am spus-o și Patriarhiei prin memoriul pe care l-am trimis de la Sinaxa din Botoșani, din 1 mai 2019.

Conform domniei sale, papa urmărește să îl atragă pe patriarhul eretic Bartolomeu într-o structură bisericească papistă, în care Bisericile Ortodoxe să fie unite cu Roma, după modelul uniat experimentat în Ucraina, și supuse sub conducerea patriarhului Bartolomeu.

Patriarhul din Fanar ar putea astfel dobândi o putere reală în rândul pe atunci foștilor ortodocși, pe care i-ar putea conduce nemijlocit. Aceasta cât timp ar permite papa, pentru că structura de putere nu ar prevedea caracterul permanent al funcției sale (în papism permanent este doar papa și acoliții săi).

Atunci când va dori, papa va desființa structura răsăriteană, iar ortodocșii vor fi dați definitiv pe mâna papistașilor.

Pe lângă experimentul ucrainean, papa își pregătește domnia și prin comisia teologică mixtă de recunoaștere a primatului papal, care a semnat deja două documente, la Ravenna și Chieti, în care se recunoaște de către ortodocși acest primat în primul mileniu.

Reprezentantul BOR la acea întrunire exulta, într-o convorbire privată de acum câțiva ani, afirmând, în stilul deja cunoscut, că ceea ce s-a obținut la Chieti nu a visat nici… Sfântul Marcu Eugenicul: recunoașterea din partea papei că în Orient papalitatea nu a avut întâietate jurisdicțională, ci doar onorifică.

Adică papistașii au oferit ceea ce nu au avut niciodată și au primit de la ecumeniștii ortodocșii ceea ce nici nu visau: recunoașterea primatului papal.

Ecumeniștii spun că e onorific, că e condiționat de sinodalitate etc. Profesorul de drept Kyriazopoulos arată ce valoare are sinodalitatea în papism. Uniația din Transilvania ne învață cât valoarează statutul onorific al recunoașterii papei. În Ardeal a ținut o generație, după care a devenit obligație jurisdicțională.

Ceea ce nu știu însă nici mitropolitul Pireului, nici profesorul Kyriazopoulos (deși s-ar putea să fi citit totuși relatarea noastră pe Katanixis) este că Ucraina nu este singura țară care experimentează unificarea ortodocșilor cu papistașii greco-catolici.

În Biserica Ortodoxă Română “experimentul” se realizează la Oradea, de către episcopul filouniat Sofronie Drincec, pomenit la 8 septembrie 2019, în prezență, ca episcop uniat.

După șase luni de tăcere mormântală, Mitropolia Ardealului mi-a transmis un răspuns la plângerea formulată în număr personal și a circa 150 de creștini care au semnat o petiție online pe care Mărturisirea Ortodoxă a inițiat-o la acel moment în sprijinul credincioșilor din Bihor care au sesizat Sinodul din Sibiu pe această temă.

Așteptăm să vedem ce va spune Mitropolia Ardealului despre gestul episcopului orădean: îl va găsi nevinovat sau îl va sancționa cum se cuvine, apărând astfel Biserica Ortodoxă Română de riscul de a fi înglobată în erezia papistă?

btr

Lentoarea cu care merge investigația nu prevestește prea multe rezultate pozitive, mai ales că de atunci au trecut deja două sesiuni ale sinodului BOR, iar problema aceasta încă nu a fost pusă pe tapet, deși este una extrem de gravă.

Comunicatul Patriarhiei ne informează că la Amman va fi trimisă o delegație, pentru a nu părea că acea întâlnire e una a întâistătătorilor.

De ce o fi preocupată Patriarhia de acest aspect? Ne place să credem și pentru că noi am denunțat vehement noua “sinodalitate” pe care a inaugurat-o adunarea din Creta.

Este posibil să aibă legătură și cu relațiile dintre București și Patriarhia Ierusalimului, cu care Patriarhia noastră a întrerupt la un moment dat contactele. Este greu de crezut că propunerea de mediere a sinodului BOR va fi acceptată atât de ușor de către partenerii din alte Biserici, mai ales când va fi făcută de o simplă delegație.

Luând în calcul cele spuse până aici, ne întrebăm: Este o idee bună să milităm pentru independența “tuturor părților” Bisericii Ucrainei, în condițiile în care partea reală, Biserica Ucrainei canonică, nu își dorește autocefalie, iar celelalte grupări, care nu sunt parte a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ci sunt în afara Bisericii Ortodoxe, sunt părți ale unui experiment ce vizează integrarea ecumenistă a Ortodoxiei în constructul eretic al mișcării ecumeniste?

Servește o astfel de propunere păcii în Ortodoxie sau doar planului ecumenist de continuare a diluării Ortodoxiei și a includere a ei în corpusul eretic papist?

Mihai-Silviu Chirilă

26 februarie 2020

Întrebare pentru sinodul BOR: Câte “părți” are Biserica Ortodoxă Ucraineană?

 

Cele trei etape gândite de Fanar pentru unificarea Ortodoxiei mondiale cu papismul eretic, până în anul 2025

335931.p

Prin relația sa cu uniații greco-catolici, „Biserica Ortodoxă din Ucraina” schismatică se va dovedi un catalizator pentru viitoarele unificări ale Bisericilor Ortodoxe și Catolice, avertizează Biroul pentru Erezii și Culte al Mitropoliei Bisericii Greciei din Pireu.

Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim din Pireu este cunoscut ca un apărător ferm al Ortodoxiei Patristice, iar în timp ce majoritatea fraților săi Episcopi din Biserica Greacă au admis pasiv acapararea teritorială prost concepută a Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina, el a vorbit de mai multe ori împotriva recunoașterii BOaU, subliniind necesitatea întrunirii unui sinod pan-ortodox pentru rezolvarea problemelor create de Constantinopol.

Potrivit autorilor noii declarații, publicată pe site-ul Mitropoliei, autocefalia ucraineană are drept scop promovarea „unificării Bisericilor”, a papismului cu Ortodoxia.

În prima etapă, obiectivul este „unirea” schismaticilor lui Epifanie cu Uniații Ucraineni, pentru a crea o singură „Biserică Locală”, care va include greco-catolicii și schismaticii care îl urmează pe Epifanie”, se arată în declarație.

Svyatoslav Shevchuk, conducătorul Greco-Catolicilor din Ucraina, a vorbit public despre obiectivul unirii celor două „biserici” în comuniune atât cu Roma, cât și cu Constantinopolul, iar Epifanie Dumenko a vorbit în mod repetat despre nevoia  unei apropieri din ce în ce mai mari de Uniați.

În următoarea etapă, cel mai probabil, ei vor căuta să încorporeze toate Bisericile Ortodoxe care se supun Patriarhiei Ecumenice, cu toate „bisericile” locale Greco-catolice care vor fi supuse primatului Patriarhiei Ecumenice”, continuă declarația.

Și, în sfârșit, „în cea de-a treia și ultima etapă, „unificarea” Ortodoxiei mondiale cu papismul eretic va fi realizată prin toate aceste „biserici” hibride care acum reprezintă o singură unitate creată până la acel moment”.

Biroul pentru Erezii și Culte al Mitropoliei Pireului este convins că „ortodocșii” și papistașii se vor supune Papei prin intermediul Patriarhului Ecumenic. În primul rând va fi Papa și imediat după el – Patriarhul ecumenic”.

Declarația prevede, de asemenea, că „unificarea Ortodoxiei mondiale cu papismul eretic va fi oficializată legal la „Sinodul ecumenic” din 2025, organizat în onoarea aniversării a 1.700 de ani de la primul Sinod Ecumenic.”

Mitropolia Pireului amintește că „schismaticii lui Epifanie se află în relații și contacte foarte strânse cu Greco-Catolicii Ucrainieni” și „Domnul Serghei Dumenko (numele de botez ca mirean al lui Epifanie n. tr) însuși, precum și „episcopii” din jurul său nu numai că dezvoltă relații de cooperare, ci și se roagă împreună cu uniații, ca și cum ar fi „Biserica Ortodoxă Uniată”.

Declarația mai spune că „Fanarul  dorește ca Ortodocșii să înghită fără să răsufle comunicarea cu schismaticii, astfel încât să poată înghiți și lipsa Succesiunii Apostolice în ierarhia lor. Treptat, ne vom obișnui cu relațiile noastre cu Greco-Catolicii. Și în sfârșit, vom face un ultim pas pentru a cădea în brațele papei„.

În mod special, declarația notează că Alexander Drabinko, unul dintre cei doi ierarhi canonici care au părăsit Biserica Ortodoxă Canonică pentru a se alătura schismaticilor, s-a rugat recent împreună cu ereticii uniați. „Ierarhii” și „clericii” BOaU au coslujit în mod deschis cu romano-catolicii, greco-catolicii, schismaticii din Muntenegru și schismaticii din Belarus.

Declarația subliniază, de asemenea, că BOaU are legături strânse cu guvernul SUA și cu naționaliștii radicali de acasă din Ucraina.

Pireu, 18 februarie 2020

Trad. dr. Gabriela Naghi

https://orthochristian.com/128582.html

Lumea arde!

unnamed

Cu mai mulți ani în urmă, Sfântul Paisie Aghioritul spunea profetic:

,,Lumea arde. Pricepeți asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de văpaie a aprins diavolul încât, de s-ar aduna toți pompierii, n-o pot stinge. Văpaie duhovnicească. N-a rămas nimic. Numai de rugăciune e nevoie, ca să se milostivească Dumnezeu spre noi.”[1]

Evenimentele recente ne adeveresc spusele acestui mare sfânt. Lumea arde la propriu și la figurat. Arde pe plan economic, social și spiritual. În timp ce se trâmbițează lupta pentru drepturile omului, se observă din ce în ce mai clar o luptă dusă împotriva omului pe cele trei planuri.

Pe plan economic, societatea actuală caută să-l atragă pe om să se închine idolului iubirii de arginți. Odată ce omul este robit de acest idol, cade cu ușurință și în alte păcate pierzătoare de suflet. El nu mai are timp de rugăciune, se consideră puternic și își pune toată nădejdea în el însuși, în creativitatea sa, autozeificându-se și uitând că toate darurile pe care le are sunt de la Dumnezeu. Însă după ce necuratul iubirii de arginți l-a robit bine pe om, vin alți necurați și dărâmă tot ce omul a lucrat  fără Dumnezeu. Și îl aruncă în deznădejde.

În perioada comunistă, s-a construit mult, dar fără Dumnezeu. Dumnezeu era prigonit, era un oaspete nepoftit în marile șantiere și întreprinderi. Iar Dumnezeu a îngăduit ca majoritatea acestora să rămână pustii după 1989. Un popor de creștini adevărați ar fi pus genunchii la rugăciune, ar fi chemat lumea la pocăință pentru tot ce s-a greșit în perioada comunistă și ar fi căutat soluții pentru ca România să pornească într-o direcție plăcută lui Dumnezeu. Rămași fără repere spirituale, unii au trădat țara, alții – familia, alții – pe Dumnezeu! Mulți români au luat calea străinătății, pierzând acolo și bruma de credință pe care o mai aveau de la bunicii lor mai greu de reeducat.

Pe plan social, s-a început o luptă împotriva familiei și a valorilor tradiționale. Nici în școli și nici în universități Dumnezeu nu era primit în perioada comunistă. Iar acum este poftit afară în mod politicos!

În arte, modelul sfântului este declarat de Ev Mediu[2], așa că nu e de mirare că eroul actual poate fi și un actor sau un luptător pentru drepturile omului care promovează idei anticreștine! Dornici să scape de povara etichetărilor și să fie în pas cu moda, mulți cad în cursele  întinse de Antihrist. S-a început cu arta, dar se continuă cu educația instituționalizată! Iar românul cască gura la televizor și înghite pe nemestecate otrăvurile antihriștilor plătiți să-l scoată în mod elegant pe Dumnezeu din inimile creștinilor. Nici eroul național nu mai e la modă, căci aparține secolului al XIX-lea![3] Iar personaje precum Superman, Spiderman, Batman și Supergirl sunt considerate supereroi, deși au trăsături inspirate din legendele antice. Așadar, în arta destinată copiilor, modelul sfântului și al patriotului sunt înlocuite adesea cu antimodele (păgânisme, aș zice), lipsindu-i pe copii de repere sănătoase. Iar o mare parte dintre părinți le cumpără copiilor cărți despre antimodele sau îi lasă pe aceștia să urmărească tot felul de filme cu mesaje anticreștine.

Pe plan spiritual, de asemenea se impun încet și sigur valori anticreștine, ecumeniste, aspect semnalat de către monahi din întreaga lume.[4] Un personaj dubios din multe puncte de vedere, Papa Francisc, cu sprijin politic, este prezentat ca model întregii lumi.[5] Câtă desfășurare de forte, câtă risipă de energie pentru a i se conferi chiar o aură de sfânt în România cu prilejul vizitei sale recente în România! Cei care și-au populat mintea cu antimodele, nu fac diferența și nu mai deosebesc lupul de oaie. Ba chiar li se pare că oaia este mai periculoasă decât lupul!!!

În urma Sinodului din Creta, din 2016, ereziile au fost înnobilate, fiind considerate ,,biserici”, conform ereziei ecumeniste la modă acum.  Preoții care, aplicând Canonul 15 s-au îngrădit de erezia ecumenistă, au fost caterisiți pentru a-i intimida și pentru a-i supune pe cei care nu au avut încă acest curaj. După modelul papist preluat și impus de… Patriarhul Bartolomeu, un alt antimodel de ortodox a cărui  corectitudine politică este menită să atragă foc din Cer!

Acum Papa Francisc își propune să unească toate religiile lumii!!! Iar generația educată să accepte eroii universali nu vede nimic rău în asta! Dacă modelul sfântului aparține Evului Mediu, la ce să ne mai așteptăm?!!!

Unii ar vrea să ne spună că lupta pentru mântuire nu mai e la modă, alții vor să ne sugereze că mântuirea este compatibilă chiar cu păcatul, cu erezia ori cu primirea peceții antihristice cu semnul fiarei pe mâna dreaptă ori pe frunte! Acestora le recomand să citească  ,,Mântuirea păcătoșilor”, carte scrisă de Agapie Criteanu și Apocalipsa, capitolele 13, 14, 15.

E secetă duhovnicească, iar lumea arde! Atunci când nu plouă, se mai fac irigații, se mai face câte o procesiune, se scot icoane, se declară cod portocaliu sau roșu. Acum e secetă duhovnicească și prea puțini o simt. Prea puțini o observă. Arde spiritual tineretul, ard copiii, ard și mulți bătrâni, dar suntem prea ocupați să observăm asta! Ce așteptăm? Să ardem în iad?

Hristos S-a născut, S-a răstignit, a înviat, S-a înălțat și ne-a lăsat Noul Testament ca reper pentru cei care dorim mântuirea. Viețile, Scrierile și Canoanele Sfinților Părinți sunt repere la care trebuie să ne întoarcem înainte de a veni mania lui Dumnezeu peste noi. Hristos nu Se lasă batjocorit la nesfârșit, lucru care se observă din ce în ce mai mult în întreaga lume exagerat de modernă!

Dacă nu ne întoarcem la modelul sfântului, vom accepta modelul vaccinatului ghinionist, modelul ecumenistului care se închină lui Antihrist, modelul luptătorului pentru dreptul de a păcătui în voie, fără limite și modelul sclavului cipuit! Iar antenele 5G le vom considera indispensabile! Ca și chinezii! Oamenii insensibili, educați astfel sunt mai răi decât necurații. Acest lucru deja se observă în țările afectate de dezastre de tot felul.

Ortodoxia trăită, nu cea declarată, ne face puternici. De acea, sfinții ne îndeamnă la cunoașterea și mărturisirea Ortodoxiei, la rugăciune, post, milostenie, lupta cu păcatul, cu erezia și cu însemnele antihristice, la cultivarea virtuților.

Dumnezeu să ne ajute să-L primim Hristos în inimile noastre, ca să ne arate în aceste vremuri Calea, Adevărul și Viața! Amin.

Prof. Lucreția P.

[1] http://www.cuvantul-ortodox.ro/cuviosul-paisie-aghioritul-lumea-arde-pricepeti-asta/

[2] Limba și literature română, manual pentru clasa a V-a, Editura Art Educațional, p. 126.

[3] Ibidem.

[4] https://doarortodox.ro/2014/11/22/marturisire-impotriva-ereziei-initiata-de-monahii-romani-din-sfantul-munte/

[5]https://stirileprotv.ro/stiri/international/papa-francisc-i-ar-fi-spus-unui-barbat-homosexual-ca-dumnezeu-l-a-facut-asa.html

Lumea arde!