Participant la adunarea de la Roman își retrage public semnătura de pe deciziile acesteia

IMG_20181217_110956-1024x664Un frate de mănăstire, participant la adunarea schismatică de la Roman, din 25 ianuarie 2018, a publicat pe Youtube un filmuleț în care se delimitează public de această adunare, își retrage semnătura și își cere iertare public pentru decizia de a semna.
Părintele, care se identifică drept fratele Ioan, cu semnătură la poziția a zecea a documentului de la Roman, își retrage public semnătura și roagă pe cei ce au făcut documentul respectiv să șteargă semnătura sa de pe document.
Fratele Ioan face referire la o conversație pe care ar fi avut-o cu preotul Staicu, care i-ar fi spus „că nu știe cine a întocmit documentul de la Roman” și i-a închis telefonul. Ca urmare a acestei discuții, recomandă tuturor să îl evite pe preotul Staicu, pe care îl descrie ca pe un dezbinător.
Despre motivele retragerii semnăturii, fratele Ioan spune că s-a convins că această adunare „a mers prea departe și a căzut în alte extreme” și nu dorește, din neștiință, să cadă într-o rătăcire primejdioasă pentru mântuire.
Frăția sa îndeamnă la cercetarea cugetului și pe ceilalți semnatari ai documentului adunării de la Roman.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/participant-la-adunarea-de-la-roman-isi-retrage-public-semnatura-de-pe-deciziile-acesteia/

Reclame

Monahii Sava și Efrem ruinează reduta antiecumenistă de la Rădeni

După o întâlnire ad-hoc a preoților de la Rădeni, schitul nemțean a fost părăsit de cei mai mulți dintre preoții slujitori acolo, care s-au îndreptat spre direcții necunoscute. Motivul dezbinării a fost încercarea monahului Sava de a impune formula de pomenire „pe episcopul nostru…”.
Risipirea Rădeniului reprezintă rodul unui an de căutări zadarnice și căderi provocate de apariția și lucrarea în România a monahului atonit Sava Lavriotul și a adepților pe care i-a făcut în țară.
Prin scoaterea din prim-planul luptei a Rădeniului, monahul Sava a făcut mișcării ecumeniste din România și în special „prințului Bisericii”, mitropolitul Teofan, cel mai mare serviciu posibil, rezolvându-le o problemă spinoasă cu care se confruntă de doi ani.

radeni.jpgAșa arăta astăzi, duminică, 9 decembrie 2018, biserica mare a Schitului Rădeni, unde în ultimii doi ani de zile veneau de obicei să se roage sute de credincioși nepomenitori din toată țara. În jur de 100 de credincioși și doi preoți, rămași după ce, în urmă cu două zile, o întâlnire ad-hoc i-a risipit pe preoții slujitori la schit și pe ucenicii acestora.

În urmă cu două zile, preoții de la Rădeni s-au adunat pentru a discuta “marea problemă” a schimbării formulei de nepomenire, pe care schitul Rădeni a refuzat să o aplice. Este vorba despre înlocuirea formulei “pe toți arhiereii ortodocși” cu formula “pe episcopul nostru…”. Schimbarea a fost promovată intens de către monahul Efrem Ciubotaru înaintea adunării de la Roman, abandonată la celelalte două adunări ale nepomenitorilor conduși de monahul Sava și repusă pe tapet cu ocazia recentelor preumblări prin țară ale monahului grec de acum câteva săptămâni.

În esență, monahul Sava insistă asupra schimbării formulei de pomenire după doi ani de zile, pentru a se adopta formula de pomenire a atoniților, “pe episcopul nostru…”. Partea gravă este că formula este promovată împreună cu ideea neadevărată că formula “pe toți arhiereii ortodocși” ar fi greșită.

În luna ianuarie, am scris un articol în care exprimam poziția mea față de cele două formule de pomenire. Articolul mi-a fost inspirat de afirmațiile preotului Staicu, care anunța că a schimbat formula de pomenire, pentru că “și-a dat seama că formula cealaltă este greșită”, adoptând formula “pe episcopul nostru…”, fără a ține seama că, în felul acesta, a admis că a fost caterisit pe drept pentru inovații în cult.

Cu acea ocazie spuneam:

Voi spune din capul locului că, în opinia mea, niciuna dintre cele două formule nu este greșită: “pe arhiereii ortodocși” indică doar o comuniune de mărturisire a dreptei credințe cu cei ce au rămas ierarhi ortodocși în mărturisire în plină erezie, nu însă și o ieșire din jurisdicția canonică proprie și o ascultare jurisdicțional-canonică de aceștia (nu se pomenește numele niciunuia), iar “pe episcopul nostru…” recunoaște apartenența jurisdicțional-canonică la eparhia de care ține preotul respectiv, nu însă și o comuniune de învățătură de credință cu ocupantul tronului eparhial în acel moment, pentru că acesta este eretic (nu se pomenește numele ocupantului tronului, ci doar rangul episcopal al tronului respectiv). În ambele variante, pe perioada nepomenirii, ascultarea preoților și a credincioșilor este față de Sfânta Scriptură, de Sfinții Părinți și de deciziile Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii, de care ierarhii nemaipomeniți s-au depărtat prin propovăduirea ereziei.

https://ortodoxinfo.ro/2018/02/05/preotul-ciprian-staicu-la-un-pas-de-afirma-validitatea-caterisirii-sale/.

Păstrez aceeași poziție față de cele spuse, afirmând că niciuna dintre cele două formule nu este greșită, că niciuna nu este mai canonică decât cealaltă, deoarece sfintele canoane nu precizează și cum trebuie să sune formula de nepomenire după ce preotul întrerupe pomenirea episcopului eretic. Mi se pare însă că formula „pe arhiereii ortodocși” este mai potrivită pentru că pune accent pe comuniunea de dreaptă credință, în timp de erezie, fără însă a submina afirmarea statorniciei jurisdicționale în cadrul eparhiei de care aparține fiecare.

Mai mult, aduc în sprijinul demonstrației mele că ambele formule sunt corecte și afirmația părintelui profesor Anghelos Anghelakopoulos, care spune că pe perioada întreruperii pomenirii ierarhilor ecumeniști în Grecia, din anii 1971-1973, preoți și arhierei nepomenitori au folosit formula “pe toți arhiereii ortodocși”:

La sfintele slujbe și la dumnezeiasca Liturghie, în locul cererii “Pentru Arhiepiscopul nostru…”, trebuie să spună: “Pentru toți episcopii ortodocși, Domnului să ne rugăm”. Ecfonisul de la dumnezeiasca Liturghie, “Între cei dintâi pomenește, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru… pe care-l dăruiește sfintelor Tale Biserici întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău”, trebuie să fie spus după cum urmează: “Între cei dintâi pomenește, Doamne, pe toți episcopii (toată episcopimea) ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului Tău”. Adică este înlocuit “Pentru Arhiepiscopul nostru…” cu “Pentru toți episcopii ortodocși…”În acest fel săvârșeau sfintele slujbe și dumnezeiasca Liturghie Părinții aghioriți din Sfintele Mănăstiri, din schituri și chiliile din Sfântul Munte, precum și trei fericiți Preasfințiți Mitropoliți din așa-zisele Ținuturi Noi, Augustin Candiotis de Florina, Pavel de Paramithia și Ambrozie de Elefteropole, care au întrerupt pomenirea numelui lui Atenagora, marele Patriarh ecumenist mason, timp de trei ani între 1970-1973.

 

https://www.marturisireaortodoxa.ro/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/embed/#?secret=wkIptUFksZ

Părintele Anghelos Anghelakopoulos, care reprezintă Mitropolia Pireului, o mitropolie mărturisitoare în această luptă, ne spune că astfel pomeneau părinții aghioriți în timpul întreruperii pomenirii patriarhului Atenagora și mitropoliții Ținuturilor Noi, printre care și Augustin Candiotis, mitropolitul Florinei, a cărui Ortodoxie nu o poate nimeni pune la îndoială.

Dacă acesta este un argument forte în favoarea formulei actuale, nu ne miră totuși că cei ce neagă sfințenia Sfinților Paisie sau Porfirie sau îi acuză pe marii duhovnici români părinții Iustin, Cleopa, Arsenie Papacioc că ar fi fost eretici ignoră modul în care a nepomenit un sfânt precum sfântul Paisie sau un mitropolit de statura mitropolitului Augustin Candiotis.

Afirmația pe care o aduce cu sine mai nou preotul Savin, “noul teolog” al grupului Sava, potrivit căreia cei ce nu adoptă formula de pomenire “pe episcopul nostru…” ar fi schismatici, pentru că pomenesc alți episcopi, este ridicolă, deoarece, dacă ar fi așa, Biserica s-ar afla în schismă continuă, de vreme ce la Sfânta Liturghie are rugăciunea de taină: “Încă te rugăm, Pomenește, Doamne, pe toți episcopii ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului Tău, toată preoțimea, cea întru Hristos diaconime și tot cinul preoțesc și monahicesc”[1].

 

Prin urmare, cele două formule de pomenire reprezintă două tradiții ale aceleiași lupte și nu se poate spune că una este corectă și alta este greșită. Ceea ce este însă greșit este motivația pentru care monahul Sava încearcă impunerea noii formule de pomenire.

Motivele pentru care o face par a fi:

  1. Dorința monahului de a șterge din mintea ortodocșilor români ideea că mai există pe lume episcopi ortodocși mărturisitori contra ereziei, în condițiile în care la adunarea de la Roman s-a decretat că toți cei ce nu au întrerupt pomenirea sunt eretici.
  2. Dorința monahului de a subordona lupta din România grupului aghiorit care îl trimite în România (unii dintre ei, de extracție stilistă).
  3. Legătura foarte suspectă cu episcopul sârb Artemie, despre care preotul Staicu ne-a spus la un moment dat că cere preoților pe care îi hirotonește necanonic și îi trimite în Rusia să îl pomenească în taină la slujbe.

Toate acestea fiind spuse, vinerea trecută la Rădeni preoții de acolo s-au adunat pentru a rezolva neînțelegerea pe această temă. Cu o săptămână înainte, la altar, un părinte numit Antonie ținuse o predică în care, cu argumente stângace, afirmase că mai mulți preoți de la Rădeni se opun noii formule de pomenire și noilor învățături ale monahului Sava.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/preotii-de-la-radeni-refuza-formula-de-pomenire-a-monahului-sava-si-ideea-ca-nu-mai-sunt-episcopi-marturisitori/embed/#?secret=T9Txi6guz0

La întâlnirea de vineri au participat, printre alții, monahul Efrem Ciubotaru, despre care am scris acum o săptămână că ar fi afirmat că părintele Iustin și părintele Cleopa au fost eretici pentru că nu au întrerupt pomenirea și care până acum nu a dorit să comenteze deloc informația, părintele Antim Gâdioi și unul dintre ucenicii sfinției sale, iar prin telefon însuși monahul grec Sava.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/sustine-monahul-efrem-prodromitul-ca-parintele-iustin-parvu-a-fost-eretic-pentru-ca-nu-a-intrerupt-pomenirea/embed/#?secret=fLFO4Dcaxq

Discuția a degenerat, se pare, atunci când părintele Pamvo a susținut afirmația din predica de săptămâna trecută a ieromonahului Antonie, potrivit căreia “în potirul ecumeniștilor se află satana, nu Hristos” și că tainele ecumeniștilor nu ar mai fi valide.

La sfârșitul întâlnirii, ceilalți preoți, atât susținători ai monahului Sava, cât și cei ce resping ultimele sale învățături, au decis să părăsească Rădeniul și să se ducă fiecare unde va ști. Ceea ce au și făcut.

Se mai spune că, înainte de acest moment, egumenul schitului, părintele Pamvo Jugănaru, le-ar fi propus să slujească în biserica mare și să pomenească după ce formulă vor, iar sfinția sa să slujească în cealaltă biserică. Propunerea a fost refuzată.

Astfel, s-a risipit Rădeniul ca centru național de luptă puternic contra ecumenismului. Evident, schitul a rămas cu egumenul său, cu credincioșii săi, cu ucenicii egumenului de prin alte părți. În această duminică, părintele Pamvo Jugănaru a ținut un cuvânt foarte confuz, în care, încercând să explice ce s-a întâmplat vineri, a amestecat lucrurile, făcând unele afirmații grave din punct de vedere teologic. Pentru cei ce urmăresc o predică evlavioasă, cu accente duhovnicești, cuvântul părintelui Pamvo pare impecabil, dar, în realitate, el are grave lacune sub aspect teologic.

 

După ce a spus că până în acest moment a fost condus de alții, părintele Pamvo pare a se fi delimitat de Sinaxa de la Botoșani, pe motiv că aceea ar fi introdus conceptul de “părtășie la erezie” (ceea ce nici măcar nu este adevărat).

Apoi a criticat adunarea de la Roman, pe motiv că aceea ar fi postulat existența “ereticilor cu har”, idee corectă, deoarece exact acest lucru a făcut adunarea respectivă, pe lângă faptul că a postulat ideea “căderii automate în erezie”.

Egumenul s-a delimitat de toate sinaxele „care nu mărturisesc adevărul”, nespecificând care sunt acestea, de transmiterea slujbei în direct, de diverse afirmații ale monahului Sava, de afirmația că părintele Iustin a fost eretic, de ideea că Hristos îi condamnă pe toți cei ce sunt încă în pomenire și se împărtășesc cu Sfintele Taine de la cei ce încă pomenesc etc.

Referindu-se la disputa referitoare la “prezența satanei în potirul ecumeniștilor”, părintele Pamvo ne arată cum s-a desfășurat disputa de vineri și faptul că sfinția sa confundă regretabil aspectele despre care vorbește Sfântul Teodor Studitul.

Sfinția sa ne spune că Sfântul Teodor Studitul afirmă că în potirul ereticilor se află satana, iar nu Hristos. Față de această afirmație, se pare că monahul Sava, contactat telefonic, a oferit explicația corectă că Sfântul Teodor vorbește acolo despre o erezie condamnată, în speță iconoclasmul, condamnat în 787.

Apoi, se întreabă retoric, în fața audienței rămase la Rădeni, unde a avut loc un sinod care să condamne “sinodul adulterin”. Confuzia părintelui constă în aceea că nu a înțeles că sfântul Teodor vorbește în scrierile sale despre două erezii: erezia miheeană, adică greșeala căsătoriei împăratului, și erezia iconoclastă, care tocmai reapăruse în imperiu, după ce fusese deja condamnată. Când se referă la erezia miheeană, Sfântul nu afirmă niciunde că în potirul ereticilor se află satana, dar când vorbește despre iconoclaștii condamnați deja de Biserică și scoși în afara ei, spune că aceștia nu mai au taine și sunt în afara Bisericii, iar în potirul lor se află satana, iar nu Hristos.

Atunci când vorbește de depărtarea de preotul care pomenește episcopul părtaș la erezia miheiană necondamnată de un sinod ecumenic, sfântul Teodor recomandă depărtarea de “dumnezeiasca împărtășanie” a aceluia, pe când atunci când vorbește despre participarea la împărtășania episcopilor și preoților neoiconoclaști eretici deja condamnați la Niceea, în 787, sfântul este tranșant și spune: “ai ales bine să pătimești pentru Hristos decât să te împărtășești de împărtășania eretică ce desparte de Hristos. Căci cel ce se împărtășește cu ea străin este de moștenirea lui Hristos, precum Iuda, și părtaș cu cei ce l-au dat pe Domnul să fie răstignit. Căci prigonitori și răstignitori ai lui Hristos sunt cei ce defaimă și disprețuiesc icoana lui Hristos, asemenea și a Născătoarei de Dumnezeu și a fiecăruia dintre sfinți”.

În Scrisoarea 531, adresată fiului Dorotei, Sfântul sfătuiește ca dacă cel ce a fost în părtășie (împărtășire) cu erezia și a mărturisit acest lucru înainte de moarte și s-a pocăit și a primit împărtășania ortodoxă, atunci el să poată fi pomenit la slujbele de pomenire a morților, dar dacă a murit în părtășie cu erezia (iconoclastă, condamnată sinodal în 787) să nu se facă slujbe, deoarece “ereticească este pâinea aceea, iar nu trupul lui Hristos”. Ideea este reluată în discuția cu monahul Simeon, în care spune: “cu care împărtășanie [au murit], de aceea au și parte” , deoarece “pâinea [ereticească] și paharul ereticesc este împărtășire cu potrivnicul”. De aici se pare că s-a inspirat părintele Pamvo, nefiind atent însă că este vorba de împărtășania cu așa-zise taine ale unora condamnați sinodal și scoși în afara Bisericii.

Aceeași confuzie o face părintele Pamvo și cu privire la harul preoției celor care au fost hirotoniți de către ecumeniști înainte de condamnarea acestora sinodală, afirmând că cei hirotoniți după sinodul din Creta nu pot să slujească Sfânta Liturghie. În Epistola 40 către Navcratie sfântul Teodor vorbește despre hirotoniile din mâna unui episcop care neagă sinodul al VII-lea ecumenic, propovăduind erezia iconoclastă, condamnată deja de către acel sinod. De asemenea, știm că sinodul al III-lea ecumenic a admis ca valide hirotonirile făcute de patriarhul eretic Nestorie înainte de condamnarea sa.

Aceste confuzii și căderea în afirmații grave ale sfinției sale ar fi putut fi evitate, dacă ar fi citit cu atenție studiul despre părtășia la erezie, pe care i l-am trimis spre lectură, în care sunt explicate toate aceste aspecte. Dacă tot s-a apucat de studiat scrierile Sfântului Teodor sper că a înțeles măcar problematica conceptului de „părtășie la erezie” și faptul că este un concept patristic, care beneficiază de consensus Patrum, nu o invenție a noastră.

Comunitatea de luptă antiecumenistă de la Rădeni s-a ruinat vineri și s-a vădit astăzi, iar responsabili direcți pentru acest lucru sunt: monahul Sava Lavriotul, monahul Efrem Prodromitul, preotul Staicu, protosinghelul Elefterie Tărcuța, ieromonahul Spiridon Roșu, ieromonahul Xenofont Horga, preotul Vasile Savin. Să mă ierte dacă vor mai fi fiind și alții și i-am omis.

Toți aceștia au promovat ideile schismatice ale unei pretinse acrivii, o doctrină extremistă, fără nicio bază în scrierile Sfinților Părinți, menită să îi prezinte ca pe ultimii ortodocși rămași în lume și pe ceilalți nepomenitori și mărturisitori antiecumeniști ca pe niște “criptoecumeniști”, deși aceștia din urmă nu au făcut niciun fel de compromis dogmatic sau de altă natură, iar pe poporul, care nici măcar nu știe despre ce e vorba, ca fiind eretic în masă.

În predica de astăzi, părintele Pamvo a făcut o afirmație care justifică un an de luptă a noastră contra schismei monahului grec Sava. Citându-l pe Sfântului Ioan Gură de Aur, părintele afirmă: “Eretic este omul care începe să cugete o erezie”. Perfect adevărat.

Îl întreb: Cei ce rămân în comuniune cu ereticii din neștiință, din nevoie, din frică, din prostie sau din comoditate, dar nu cugetă erezia, ci chiar o resping, se pot numi eretici? Dacă nu, cum se numesc?

Dacă nu găsește răspunsul la această întrebare, poate citi acest text.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/canonul-sfantului-atanasie-cel-mare-despre-reprimirea-celor-ce-nu-s-au-facut-partasi-eresului-de-bunavoie/embed/#?secret=2c5dou5tYE

Pentru a înțelege căderea Rădeniului ca redută a luptei antiecumeniste, se cuvine să facem un scurt recurs la istoria recentă:

  1. Din septembrie 2016 până în octombrie 2017, schitul Rădeni a fost cea mai importantă redută a luptei contra ecumenismului, ajungând cunoscut pe toate meridianele Ortodoxiei. În această perioadă, comunitatea a crescut, liniștea a domnit, iar MMB nu a putut face nimic pentru a slăbi coeziunea celor de acolo, cu toate că a încercat și cu Jandarmeria să îi spulbere. Linia teologică era cea ortodoxă, fiind inatacabilă atât din perspectiva autorităților ecumeniste, cât și a ideologiilor schismatice, care își făceau deja apariția. Evenimentul cel mai important al mișcării antiecumeniste din România a fost în acel an Sinaxa de la Botoșani, care a trasat o cale de urmat pentru lupta contra ereziei.
  2. Folosindu-se de o temă falsă “părtășia la erezie”, răstălmăcită de interpretările neteologice ale monahului Efrem, preotul Staicu demarează un atac brutal la adresa participanților la întâlnirea de la Beiuș, din septembrie 2017, acuzându-i de “criptoecumenism”. Tema respectivă a fost folosită ca pretext pentru aducerea în scenă a monahului Sava, ca “salvator” al mișcării.
  3. În septembrie 2017, ieromonahul Spiridon Roșu l-a îndoctrinat pe egumenul Pamvo cu ideile schismatice și cu delațiunile preotului Staicu, devenit deodată “acrivist”, după ce își pierduse tot sprijinul în tabăra “iconomiștilor”, și mare combatant al “părtășiei la erezie”, concept pe care atât preotul Staicu, cât și monahul Efrem l-au interpretat după propria minte și propriile interese, făcându-l să pară o “erezie”, o trădare a idealurilor luptei și o formă de “criptoecumenism”. Schimbarea de optică a părintelui Pamvo a introdus Rădeniul într-o epocă de tulburări din care nu a mai ieșit de atunci până vineri, când s-a risipit comunitatea.
  4. În ianuarie 2018, Schitul Rădeni a semnat fără rezervă o declarație alcătuită de preotul Staicu, prin care se deziceau de Rezoluția din ianuarie a preoților, teologilor, monahilor și credincioșilor care alegeau calea corectă a luptei. Rezoluția a fost de răsunet în Grecia, fiind semnată de ilustrul profesor Teodoros Zisis, apreciată de conducerea Mitropoliei Pireului, citită în public de către duhovnicul Sfântului Paisie Aghioritul, părintele Maximos Karavas, în Duminica Ortodoxiei, în fața a mii de greci care au aplaudat modul în care luptă românii contra ecumenismului, semnată de mulți credincioși români, inclusiv de la Rădeni. Ulterior, unii dintre preoți au recunoscut că nici nu și-au dat seama ce au făcut atunci. Niciunul nu și-a retras nici până acum semnătura de pe document. https://www.marturisireaortodoxa.ro/sa-stam-bine-sa-stam-cu-frica-sa-luam-aminte/.
  5. După semnarea declarației de respingere a Rezoluției din ianuarie, schitul Rădeni a fost, în ianuarie 2018, în avangarda organizării adunării schismatice de la Roman, ale cărei rezoluții au fost promovate cu pompă în biserica mare a schitului.
  6. Ca urmare a promovării ideilor schismatice de la Roman, arhiepiscopul Longhin din Bănceni a adresat un sfat credincioșilor români de a nu mai frecventa schitul, deoarece a îmbrățișat idei schismatice cumplite. Îndemnul a fost ignorat de cea mai mare parte a celor ce au frecventat acest schit.
  7. În aceeași perioadă, preoții de la Rădeni au depus eforturi mari pentru atragerea de partea lor a părintelui Antim Gâdioi, folosind toate mijloacele posibile pentru aceasta. Rezultatul a fost că, în sfârșit, după ce s-a despărțit de unii dintre ucenicii apropiați din pricina acestor delațiuni, părintele Antim s-a raliat la Mestecăniș ideilor monahului Sava. Ironic, la acea vreme, Rădeni deja încerca desprinderea de această grupare.
  8. În aprilie 2018, ca urmare a unei sminteli provocate de ideile radicale ale ieromonahului Spiridon Roșu, părăsește schitul părintele Calinic Roman, unul dintre cei mai importanți preoți de acolo, unul dintre primii luptători de la Rădeni contra ecumenismului.
  9. În aprilie 2018, ieromonahul Spiridon Roșu a participat la întrunirea de la Barajevo, Serbia, în care s-au pus bazele colaborării cu episcopul schismatic sârb Artemie, cel care a hirotonit trei horepiscopi fără acordul sinodului sârbesc și hirotonește preoți pentru Rusia, care îl pomenesc în taină la slujbe, pe motiv că este timp de erezie și Biserica a căzut, iar ei au rămas singurii ortodocși din lume. Egumenul Pamvo nu ar fi fost de acord cu acest demers, motiv pentru care ieromonahul Spiridon a părăsit schitul pe care l-a împins pe calea schismei. https://www.marturisireaortodoxa.ro/si-a-gasit-gruparea-staicu-sava-radeni-episcop/.
  10. Mai 2018, Schitul Rădeni trimite la Satu Mare “observatori”.
  11. Iunie 2018, la sinaxa sârbă de la Cacak participă “un grup de monahi și monahii”, care nu și-au asumat identitatea de frica reacției contra acestui demers.
  12. Septembrie 2018, are loc adunarea schismatică de la Mestecăniș, la care a participat și părintele Antim Gâdioi. Adunarea a respins punctul 10 din Rezoluția de la Botoșani, cel care statornicea limitele până la care este dispusă să meargă mișcarea din România și îi frâna monahului Sava zelul schismatic.
  13. Octombrie 2018, ca urmare a faptului că preoții din Rădeni au refuzat să accepte deciziile schismatice de la Mestecăniș, un “grup de mireni” a adresat o scrisoare de amenințare și șantaj acelor preoți, cerându-le să își clarifice poziția. https://www.marturisireaortodoxa.ro/preotii-de-la-radeni-refuza-formula-de-pomenire-a-monahului-sava-si-ideea-ca-nu-mai-sunt-episcopi-marturisitori/.
  14. Noiembrie 2018, monahul Sava revine în România cu un șir de conferințe în care încearcă să impună o nouă temă falsă de discuție, formula de pomenire “pe episcopul nostru…”, respinsă la Roman și abandonată pe tot parcursul anului. Rădeni refuză formula. Protosinghelul Elefterie și preotul Savin se opun celor care refuză acceptarea noii formule. https://www.marturisireaortodoxa.ro/monahul-sava-isi-tine-conferinta-la-bucuresti-intr-un-decor-din-scaunele-de-ionesco/.
  15. 7 decembrie 2018, sinaxa ad hoc de la Rădeni decide despărțirea preoților și astfel închiderea luptei de la Rădeni.

 

Desființarea nucleului de luptă de la Rădeni este ca un vis devenit realitate al Patriarhiei și mai ales al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Ceea ce Mitropolia nu a reușit cu jandarmii și cu avocații reușește cu eforturile a doi monahi atoniți, Sava și Efrem, ale unui preot care a admis de bună voie că a făcut invenții în cult și a fost caterisit pe drept, preotul Staicu, a doi ieromonahi care până acum nu și-au făcut mărturisirea de întrerupere a pomenirii, ieromonahii Spiridon și Xenofont, ale unui protosinghel care a organizat adunarea de la Roman, punctul de rupere al mișcării, și a fost caterisit imediat după aceasta, protosinghelul Elefterie, și ale unui preot care nu realizează că susținând că toți cei ce au folosit formula veche de pomenire timp de doi ani sunt schismatici de fapt se inculpă ca schismatic într-un posibil proces de caterisire, preotul Vasile Savin.

 

Având în vedere această situație, se cuvine să îi întrebăm pe monahul Sava și pe preotul Staicu următoarele:

  1. Pentru cine lucrează monahul Sava? Este evident că din căderea Rădeniului cel mai mult au de câștigat Patriarhia și Mitropolia Moldovei, care, din afară, nu au fost în stare să spargă unitatea comunității de acolo. Monahul Sava, prin infiltrarea sa, prin folosirea unor teme false, fără nicio miză teologică, părtășia la erezie” și formula de pomenire “pe episcopul nostru…” a reușit să îi risipească pe preoți și pe credincioșii de la schit, lăsându-l pe părintele Pamvo singur și pe o poziție greșită teologic.
  2. Cum se face că monahul Sava s-a mutat practic în România, unde și-a organizat o grupare schismatică, fără a fi deranjat de autoritățile bisericești, în timp ce profesorul Teodoros Zisis are o interdicție bisericească de a mai călca în jurisdicția canonică a BOR?
  3. Pentru cine lucrează preotul Staicu? Toată activitatea pe care a desfășurat-o din septembrie 2017 a fost una de dezbinare a mișcării de nepomenire, sub false pretexte teologice. Preotul Staicu și monahul Sava le-au făcut Patriarhiei și mișcării ecumeniste, cu sau, și mai grav, fără voie, servicii imense. A venit momentul să explice în fața tuturor celor care încă mai cred în lucrarea pe care o fac, în numele și în folosul cui o fac.

Nu știm ce va face schitul Rădeni mai departe. Vom vedea. Cu siguranță va merge mai departe, alături de inimoșii oameni din sat, cu care a început lupta aceasta, poate și cu unii ucenici ai părintelui Pamvo, veniți din alte părți. Dacă părintele se documentează serios și se leapădă de toate ideile greșite pe care le exprimă în predica de azi, sfinția sa poate fi în continuare un partener serios de luptă. Schitul Rădeni poate renaște din propria cenușă, cu rugăciunile părintelui Iustin, întemeietorul său, și al sfinților închisorilor.

Până în acest moment, este evident că părintele Pamvo s-a despărțit de ideile schismatice ale monahului Sava.  Este, de asemenea, evident că a aflat din articolul nostru despre afirmațiile monahului Efrem la adresa părintelui Iustin, despre care vorbește în predică, și s-a lepădat și de ele și de cel ce le face.

În cuvântul său, părintele Pamvo îi invita pe credincioși să rămână să discute și făcea referire la un “domn Constantin”, despre care lăsa să se înțeleagă că le-ar putea răspunde oamenilor al întrebări. Să sperăm că acest domn Constantin este suficient de pregătit pentru a-i da părintelui Pamvo însuși sfaturile necesare pentru a-și corecta poziția pe care se află acum și a se întoarce în luptă. Însă această revenire trebuie să se producă urgent, nu peste încă un an, când consecințele nu vor mai putea fi reparate.

Nu știm ce vor face părinții care au plecat din Rădeni. Rămâne de văzut. Unii dintre sfințiile lor au o cugetare corectă teologic și ar putea continua lupta alături de cei ce luptă corect încă de la început. Noi deja le-am adresat o invitație la dialog și colaborare și așteptăm să vedem dacă o vor accepta.

Unii dintre cei prezenți vineri însă acceptă părerile celor doi monahi greci, în ciuda faptului că sunt ucenici ai părinților Iustin și Cleopa, pe care unul dintre monahi i-a acuzat că ar fi fost eretici pentru că nu au întrerupt pomenirea.

Nu știm ce va face poporul, care, astăzi, a suferit încă o lovitură cauzată de zbuciumul pe care l-au adus în lupta noastră cei doi monahi greci.

Nu știm, în ultimă instanță, ce va face „prințul Bisericii”, mitropolitul Teofan, încurajat de noii prieteni ai Înaltpreasfinției Sale de la sinagoga din Iași să continue cu succes lucrarea ecumenistă de raliere a Bisericii lui Hristos la idealurile misionare ale religiei mozaice.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/printul-bisericii-mitropolitul-teofan-incurajat-sa-participe-la-implinirea-idealului-religios-al-mozaismului/embed/#?secret=9FVFaZ53SO

 

Nu știm dacă înaltul ierarh va mai manifesta vreun interes față de schitul nemțean sau dacă îl va abandona uitării, dacă va mai continua procesele începute sau le va lăsa în suspensie.

Un lucru știm: lupta contra ecumenismului continuă. Cu cei care au rămas în toți acești ani pe aceleași principii corecte ale luptei, inspirate din Sfintele Canoane și din cugetarea Sfinților Părinți. Și cu cei care se vor adăuga de acum căii împărătești, pe măsură ce gruparea conturată la Roman în ianuarie 2018 se fărâmițează din ce în ce mai mult, arătând prin aceasta că nu este de la Dumnezeu (Fapte 5,38: „căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici”).

Dumnezeu să ne ajute pe toți!

/

Note:

[1] Liturghier, EIBMBOR, București, 1995, p. 156.

UPDATE: Un ucenic al unuia dintre părinții care au plecat de la Rădeni a ținut să îmi spună că știe că motivul pentru care preoții au plecat de la Rădeni nu este legat de insistențele monahului Sava de a introduce o altă formulă de (ne)pomenire, ci de afirmațiile grave ale părintelui Antonie de la predica de duminica trecută.
Afirmațiile părintelui Antonie de săptămâna trecută și cele ale părintelui Pamvo de astăzi sunt însă strâns legate de afirmațiile grupării Sava de un an încoace. Când părintele Pamvo a auzit timp de un an de zile că tot poporul este eretic și toți preoții pomenitori sunt eretici, a tras concluzia logică potrivit căreia dacă sunt eretici nu pot avea Sfinte Taine.
Adăugând o confuzie între cei condamnați sinodal și cei necondamnați și nesesizarea faptului că Sfântul Teodor vorbește în scrierile sale despre două erezii, una necondamnată, alta condamnată, cei doi părinți au făcut afirmația foarte gravă potrivit căreia nu mai există har și taine în bisericile pomenitoare.
Căderea în asemenea afirmații a celor doi părinți este rezultatul direct al unui an de discurs extremist și schismatic, iar acest discurs a fost promovat de monahul Sava, de monahul Efrem și de ucenicii lor din Rădeni și din țară.
Chiar dacă adepții monahului Sava vin acum și combat formal părerile greșite ale părintelui Pamvo și se depărtează îngroziți de Rădeni, când le aud, la o analiză teologică corectă ceea ce au afirmat la Roman, la Satu Mare și la Mestecăniș conduce inevitabil la aceleași concluzii ca ale părintelui Pamvo.
Cu ceva timp am avertizat că toată gruparea Sava se îndreaptă spre naufragiul preotului Ioan Miron, doar că preotul ardelean a alergat mai repede decât ceilalți. L-a ajuns din urmă și părintele Pamvo. Ceilalți urmează inevitabil același traseu.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/monahii-sava-si-efrem-ruineaza-reduta-antiecumenista-de-la-radeni/

“Prințul Bisericii”, mitropolitul Teofan, încurajat să participe la împlinirea idealului religios al mozaismului

Screenshot-124-1024x576

Participarea mitropolitului Moldovei și Bucovinei Teofan la sărbătoarea de reinaugurare a Sinagogii din Iași a creat o stare de indignare în rândurile credincioșilor ortodocși activi în viața Bisericii.
Pe lângă aspectele legate de evidenta încălcare a Sfintelor Canoane, atrage atenția un discurs foarte interesant, rostit de un rabin, în care mitropolitul Moldovei este încurajat să participe la realizarea idealului misionar al religiei mozaice, de instaurare a unei epoci a păcii și „unității în diversitate” între popoare.
Acest discurs are idei asemănătoare celor dintr-o declarație adresată în urmă cu câteva zile popoarelor de către noul Sinedriu al poporului Israel, în care acestea sunt chemate la împreună-slujire a Dumnezeului lui Israel, sub conducerea israeliților, care sunt numiți în document „preoții umanității”.
Nu știm dacă mitropolitul nostru cunoaște toate aceste subtilități, dar dacă nu, îl rugăm să citească cu atenție acest material, pentru a înțelege exact toate implicațiile evenimentului la care a participat.

De câteva zile, pe siteurile ortodoxe, credincioșii se exprimă cu privire la participarea mitropolitului Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la reinaugurarea Sinagogii Mari din Iași.

Mitropolitul Moldovei Teofan a participat la acest eveniment, unde a avut și o alocuțiune citită, în care i-a felicitat pe membrii comunității evreilor din Iași și a făcut o analiză personală a relațiilor dintre evrei și populația majoritară. La un moment dat, s-a prins într-un dans împreună cu unii dintre cei prezenți acolo.

Cei mai mulți dintre cei ce și-au făcut auzită părerea pe tema prezenței Înaltpreasfinției Sale la sinagogă au pus accentul pe faptul că, potrivit Sfintelor Canoane, mitropolitul Moldovei nu avea ce căuta într-un locaș de închinare al unei religii necreștine, mai ales într-o sinagogă, dat fiind faptul că în canoane se face în mod direct referire la acest tip de lăcaș de închinare.

În acest material  vom urmări însă un aspect, mai puțin scos în evidență în blogosfera ortodoxă – caracterul ecumenist al unora dintre declarațiile care s-au făcut cu acest prilej.

Unul dintre cele mai interesante discursuri cu prilejul acestui eveniment a fost cel al rabinului Iosif Wasserman, care a vorbit despre tradiția comună abrahamică a creștinismului și mozaismului.

Discursul, foarte convingător pentru cineva care nu are o grilă de interpretare creștină a realității spirituale, rostit cu carismă de căte liderul spiritual mozaic, face referire la faptul că începătorul poporului evreu, patriarhul Avraam, este “tatăl nostru al tuturor”, în măsura în care el este, conform numelui, “părinte a multe popoare”.

La un moment dat, rabinul se adresează direct “prinților Bisericilor”, adică mitropolitului Moldovei și Bucovinei și arhiepiscopului romano-catolic din Iași, Petru Gherghel. Foarte interesant este că mitropolitul ortodox este numit cu o denumire uzitată în special pentru cardinalii romano-catolici. Și mai interesant este că nici măcar prelatul romano-catolic nu era cardinal și nu ar fi trebuit să primească titlul de “prinț al Bisericii”.

Rabinul le spune acestora că între noi, evrei și creștini, există o strânsă legătură, Cartea Cărților, Biblia, “o carte sfântă care ne unește”. Evident este vorba despre conceptul mozaic de Biblie, adică de Vechiul Testament, deoarece Noul Testament este cartea care ne desparte, întrucât religia mozaică nu îl acceptă pe Domnul Hristos ca Mântuitor al lumii.

“Prinții Bisericilor” sunt invitați de carismaticul vorbitor să realizeze unitatea interconfesională și interreligioasă pe baza revelației comune a Vechiului Testament.

Interpretând idealurile scripturistice, rabinul afirmă faptul că Biblia, cartea sfântă care ne unește pe toți, creștini și evrei, cuprinde idealul căutării dreptății, păcii și a lui Dumnezeu. “Noi, credincioșii trebuie să facem toate eforturile de a lupta pentru victoria dreptății în lumea întreagă și de a duce la încrederea în Dumnezeu.”

Acest lucru se poate face, conform teologului israelit, prin “unitate în diversitate”, printr-o apropiere plină de dragoste a tuturor, păstrându-ne specificul național și religios.

Viziunea mesianică a lui Isaia (capitolul 9), în care profetul vorbește despre puterea lui Mesia, care va face ca toate conflictele să se stingă, în care vor dispărea “uneltirile războiului, va triumfa pacea și puterea cuvântului”, este interpretată de către rabinul Wasserman ca un ideal politic de înfăptuit în lumea aceasta prin colaborarea în “unitate în diversitate” dintre toate religiile, în care să fie eliminate toate motivele de disensiune religioasă, adică diferențele teologice dintre religii.

În numele “Asociației evreilor originari din România din Ierusalim”, vorbitorul le urează celor doi “prinți ai Bisericii” “deplin succes în acțiunile pentru grăbirea acestor vremuri”.

În încheiere, rabinul urează populației creștine din Iași să își sărbătorească “pe 24 decembrie sărbătorile voastre” în duhul păcii și al prieteniei sărbătorii mozaice Hanuka.

Discursul a fost aplaudat de către cei prezenți, inclusiv de către mitropolitul Moldovei și Bucovinei Teofan, care a trecut cu vederea faptul că viziunea expusă de vorbitor, foarte atrăgătoare de altfel pentru cineva care gândește lucrurile în alt duh decât cel al revelației creștine, făcea o totală abstracție de Cel pentru care s-au scris toate scrierile Cărții Cărților, Împlinitorul viziunii păcii lui Isaia, Singurul capabil să aducă pacea, dreptatea și mai ales adevărata relație cu Dumnezeu – Domnul nostru Iisus Hristos, Cel care, neacceptat de către membrii cultului mozaic, face ca tot ce ne unește să fie insuficient în comparație cu ceea ce ne desparte.

Pentru a înțelege mai bine mesajul rabinului Iosif Wasserman, se cuvine să citim cu atenție o declarație a Înaltei Curți a Noahizilor, aparținând Sinedriului pe cale de a se organiza în Israel, în care sunt expuse principalele principii care ar trebui să stea la baza organizării unei structuri internaționale bazate pe Biblie, care să înlocuiască Națiunile Unite.

https://www.breakingisraelnews.com/117830/70-nations-hanukkah-altar-third-temple/embed/#?secret=nCOPrz9Fe0

 

În această declarație[1] se spune printre altele (sublinierile ne aparțin):

  1. Toată omenirea trebuie să se pregătească pentru ziua în care Domnul va împărăți în Sion, când ele [popoarele] vor face pelerinaje la Ierusalim pentru a lua parte la slujirea din Templu.

  2. Învățații ne învață că lumea se sprijină pe trei stâlpi. Pe Tora, pe slujirea la Templu și pe faptele bune ale dragostei. Fără slujirea la Templu, lumea e ca un tron care stă pe două picioare. (Din acest motiv, Sinedriul a cerut candidaților la primăria Ierusalimului să pregătească zidirea celui de-al Treilea Templu[2].)

  3. Suntem foarte aproape de ziua pe care profeții lui Israel au anunțat-o, în care Dumnezeul lumii, Creatorul a toate, va fi chemat de către lume cu numele Dumnezeului lui Israel, deoarece numai Israel a rămas atașat de El.

  4. Omenirea a creat religii precum creștinismul și islamul ca instrumente de-a lungul istoriei pentru a apropia omenirea de această zi, când toată lumea Îl va recunoaște pe Dumnezeul lumii, descoperit pe Muntele Sinai, într-un deșert care nu este al nimănui.

  5. Chemarea lui Dumnezeu de a întoarce poporul Său în țara Sa va demonstra că credința unor națiuni că Israel a fost în exil ca pedeapsă este greșită. Exilul a existat doar pentru ca Israel să servească drept exemplu popoarelor de slujire a lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi fost exilul, Mahomed nu l-ar fi cunoscut pe Dumnezeu și ar fi fost idolatru ca și ceilalți frați ai săi. Dacă nu ar fi fost evrei în Roma, aceștia ar fi rămas idolatri până astăzi. Tora a fost tradusă în greacă și popoarele au copiat cuvântul lui Dumnezeu pentru că existau evrei în exilul egiptean.

  6. A venit momentul ca poporul Creatorului să revină în țara sa, iar de aici lumina să se răspândească în întreaga lume. Iar când o vom merita, iar Templul va fi restaurat și construit pe locul său, atunci toate popoarele vor realiza și mai mult că a venit momentul să I se închine lui Dumnezeu. Criza religiei de astăzi este o pregătire pentru adevărata adorare a lui Dumnezeu.

  7. În concluzie, oricine dorește să ne însoțească, să ne fie partener în slujirea lui Dumnezeu și să aibă legături cu poporul nostru, trebuie să creadă în Dumnezeul descoperit pe Sinai și să fie ca poporul lui Israel, care a fost prezent acolo, și a rămas până astăzi prezent.

  8. Vedem lucrarea lui Dumnezeu clar în minunea creării statului Israel, care a renăscut la două mii de ani după distrugerea sa. Tuturor celor ce ne însoțesc le revine sarcina să încerce tot posibilul pentru a răspândi credința potrivit profeților, așa cum evreii au păstrat și respectat cuvintele acestora, și să prevină, ferească Dumnezeu, răspândirea religiilor făcute de oameni. Cei ce fac acest lucru trebuie să îi ajute pe evrei să respecte ceea ce Dumnezeu le-a poruncit. Dumnezeu cere de la evrei mult mai mult, mai mult decât a cerut popoarelor, dat fiind faptul că evreii vor sluji ca preoți ai umanității. Iar celelalte popoare nu ar trebui să încerce, Doamne, ferește, să influențeze poporul Său să accepte religiile lor.

 

Despre nevoia înlocuirii Națiunilor Unite secretarul Sinedriului, rabinul Dov Stein, spune[3]:

“Trăim astăzi într-o epocă în care amenințările sunt globale, nu limitate la anumită țară. Acest lucru este valabil în cazul armelor, chestiunilor ecologice și chiar sociale. Soluțiile trebuie să fie aflate printr-un efort universal. Națiunile Unite au eșuat în mandatul lor, pentru că L-au respins pe Dumnezeu ca Făcător și legile nohadice care sunt comune întregii umanități”.

“Au respins bazele umanității, date pe Sinai. Trebuie să reeducăm lumea pentru a face față acestor probleme. Avem nevoie de o organizație universală care să revină la Biblie, să reeduce lumea. Nu este o inițiativă religioasă. Este o inițiativă națională, în care fiecare popor își va aduce cu sine propria specificitate, toate națiunile adunându-se în Ierusalim, unde lumea a fost creată”.

Faptul că Sinedriul lucrează serios la crearea unui organism internațional în Ierusalim, care să înlocuiască Națiunile Unite, se vede dintr-o altă declarație a acestuia, în care se spune: “Cerem de asemenea guvernului să pregătească un centru pentru un organism internațional, care să înlocuiască Națiunile Unite și [Curtea Internațională de la] Haga și care să fie clădit pe temelia Bibliei”.

Sinedriul a cerut astfel ca alături de Templul din Ierusalim să fie aduse cele mai importante instituții internaționale ale umanității, cea politică și cea juridică.

 

Să facem o sinteză a celor spuse de declarația Sinedriului.

Mai întâi să spunem că Sinedriul este instanța supremă religioasă în religia mozaică, alcătuită din 71 de învățați ai legii mozaice. Organizația exista încă din vremea antică, fiind prezentată în Evanghelii cu prilejul judecării Mântuitorului Hristos. După dispersarea evreilor în toată lumea, ea a fost înlocuită de diferite instituții religioase locale ale practicanților religiei mozaice. Ea a fost reînființată de către rabini în anul 2004.

Înalta Curte a Nohaizilor este un departament al Sinedriului renăscut, care se ocupă cu relațiile cu popoarele nohaide, adică cu popoarele care îmbrățișează legea nohaică, dată după Potop. Potrivit teologiei noahidice[4], popoarele lumii pot să aibă parte de “viața veșnică” (olam ha-ba), cu condiția să respecte cele șapte porunci ale legii noahice: să aibă credință în Dumnezeu; să binecuvânteze numele lui Dumnezeu și să respecte pe cei ce cunosc legea veterotestamentară; să nu fure; să respecte legile; să nu ucidă; să aibă milă de toate creaturile; să nu facă adulter.

Cele “70 de popoare”[5] sunt, sub aspect biblic, popoarele descendente din Noe. Prin extensie, expresia se referă la toate popoarele lumii.

Hanuka este o sărbătoare evreiască dedicată redeschiderii Templului din Ierusalim de către frații Macabei, după o revoltă contra asupritorilor eleniști.

În sinteză:

  1. Declarația Sinedriului vizează asumarea de către poporul evreu a unei misiuni mesianice, pe baza profeților veterotestamentari, de răspândire în lume a învățăturii biblice mozaice. Conceptul pare a se baza pe profeția mesianică din Isaia capitolul 56, care se referă la chemarea tuturor popoarelor la mântuirea adusă de Mesia (împlinită prin răspândirea Evangheliei în lume) și printr-o interpretare corporativă a conceptului biblic de ebed Yahweh, „sluga Domnului”, din Isaia 42, 1 și mai ales Isaia 49, 3 („Tu ești sluga Mea, Israel, întru care mă voi preaslăvi”), ca referindu-se la întregul popor Israel, nu doar la Persoana lui Mesia (profeție împlinită de către Mântuitorul Hristos prin Întruparea Sa).
  2. Această misiune cheamă toate popoarele la împreună-slujirea Aceluiași Dumnezeu, fără a fi nevoie ca ele să fie convertite la iudaism, în baza respectării poruncilor legii morale nohaice și mai ales a principiului neadorării unor zeități făcute de mâna omului și a credinței în Dumnezeul unic revelat pe Muntele Sinai.
  3. Tot exilul de 2000 de ani al poporului evreu a fost, conform Sinedriului, o pregătire a popoarelor pentru a accepta adevărata religie. Interesant este că referirea la iudeii care i-au scos din păgânism pe romani sugerează că și predica apostolilor în Roma și Imperiul Roman este concepută aici tot ca o misiune iudaică de pregătire a popoarelor pentru noua eră în care religia adevărată va fi cea din Sion. În gândirea evreiască contemporană există un curent în care Persoana Mântuitorului Hristos este integrată în istoria iudaică, unde El este perceput ca un profet al lui Israel, pe Care evreii nu l-au respins și care a predicat pentru poporul lui Israel[6].
  4. Creștinismul și islamul au fost create, conform aceleiași declarații, pentru a pregăti lumea pentru ziua în care mozaismul va străluci ca religia universală a Dumnezeului Creator. Prin această afirmație, declarația inversează rolul religiei mozaice de pregătire a venirii Mesiei și îi acordă creștinismului rolul de înaintemergător al religiei mozaice mondiale, ceea ce este chiar și împotriva cursului desfășurării istorice a celor două religii.
  5. Criza actuală a religiilor este o pregătire pentru adevărata adorare a lui Dumnezeu, pe care o va aduce instaurarea religiei universale la Ierusalim, pe muntele Sion. Deși pare paradoxal, ateismul și materialismul promovate în masă sunt considerate pregătitoare pentru noua religie. De aici se poate înțelege că această criză este una artificială, cu scopul de a slăbi și dilua actualele religii, în așa fel încât popoarele să fie pregătite pentru o nouă spiritualitate.
  6. Poporul evreu vor fi preoții umanității. În alocuțiunea sa de la Iași, episcopul romano-catolic Petru Gherghel i-a numit pe evrei “frații noștri mai mari”.
  7. Se impune ca Națiunile Unite să fie înlocuite cu o organizație mondială fundamentată biblic, având în fruntea sa pe evrei, ca preoți ai lui Dumnezeu și singurii care au rămas în lume atașați acestuia.

 

Această declarație va fi citită în ultima zi de Hanuka de anul acesta, în cadrul unor ceremonii care vor pregăti refacerea Templului și vor cuprinde și reconstituiri ale jertfelor rituale, conform descrierilor cărților din Vechiul Testament.

Toate aceste idealuri reflectă aspirațiile de universalitate ale religiei mozaice. Transpuse în spiritul ecumenist al vremii, ele ne revelează o viziune metaecumenistă. Dacă eram obișnuiți până acum să auzim despre idealul unirii tuturor creștinilor prin dialogul ecumenist, pentru a “da mărturie comună lumii” și a reface “Biserica lui Hristos”, declarația Sinedriului din Israel ne arată o viziune a “ecumenismului după ecumenism”, în care creștinii sunt invitați cu toții să participe la cultul restaurat al celui de-al Treilea Templu, în calitate de parteneri ai evreilor care se închină Aceluiași Dumnezeu unic, revelat pe Muntele Sinai.

Din această perspectivă, ecumenismul ne apare ca o simplă lucrare preliminară a chemării popoarelor la “adevărata slujire” la cel de-al Treilea Templu. Cum epoca descrisă de rabinul Wasserman și de declarația Sinedriului este una a păcii și dreptății, se poate înțelege de ce este atât de importantă căutarea instaurării păcii între comunitățile creștine prin lucrarea ecumenistă pe care o face CMB.

Conform revelației creștine însă, misiunea poporului evreu în istorie a fost pregătirea lumii pentru venirea Mântuitorului și ea a fost încheiată în momentul în care Mântuitorul Hristos S-a născut în ieslea din Betleem din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Misiunea răspândirii credinței a fost asumată de apostoli, de neam evreiesc, dar transmisă mai departe popoarelor care L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor.

Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, Vechiul Testament și Legea veche s-au încheiat odată cu venirea Mântuitorului, când a început Legea cea Nouă, așa cum ne arată și decizia sinodului din Ierusalim, din 50 d.Hr. (Fapte 15) și Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, care ne arată că Legea Vechiului Testament este umbra Legii Noului Testament (Evr. 10).

Prin urmare, este exclus ca poporul ortodox să accepte altă preoție decât cea a lui Hristos și revenirea la religia Vechiului Testament. Ceea ce ne unește cu religia mozaică este doar istoria comună a pregătirii umanității pentru venirea lui Mesia, care s-a petrecut deja acum 2000 de ani.

Creștinii nu mai așteaptă o altă venire a lui Mesia, deoarece ea s-a petrecut deja, iar Hristos a avertizat că vor veni “hristoși mincinoși” (Mt. 24, 23-24), pe care nu se cuvine să îi urmăm, ultimul astfel de “hristos mincinos” fiind “fiul pierzării”, antihrist, 2Tes. 2,4, care se va prezenta pe sine ca dumnezeu și va încerca să ademenească popoarele să îl urmeze într-o eră a păcii și fericirii.

Revenind la problema discutată de noi în acest articol, rabinul Iosef Wasserman a vorbit foarte frumos și convingător probabil inspirat și din aspirațiile religiei sale, așa cum sunt expuse ele în declarațiile Sinedriului. Discursul său merită toată atenția, pentru că s-ar putea să fie modul în care Sinedriul din Ierusalim va trimite chemarea lansată popoarelor de a se pregăti pentru împreună-slujire în Ierusalim, iar mulți dintre creștinii a căror conștiință dogmatică a fost ștearsă de către generații de ecumenism ar putea îmbrățișa astfel de viziune străină teologiei Bisericii lui Hristos.

Aceste aspirații însă nu pot fi împărtășite de către ortodocși, deoarece ele contravin eclesiologiei și eshatologiei creștine.

Și atunci, nu putem să nu ne întrebăm: Ce a căutat “prințul Bisericii”, mitropolitul nostru Teofan, la o astfel de manifestare, în care, în mod subtil și indirect, s-a vorbit despre o viziune religioasă în care lumea se va aduna să cinstească pe Dumnezeu la Ierusalim, în ritualul mozaic?

Putem discuta și despre faptul că potrivit canoanelor nu avea ce căuta într-o sinagogă. De exemplu, canonul 70 apostolic spune:

Dacă vreun episcop sau presbiter sau diacon sau oricare din catalogul clericilor ar posti cu iudenii sau ar prăznui sărbătorile împreună cu ei, sau ar primi de la ei daruri de sărbătoare, precum azimele sau ceva de acest fel, să se caterisească, iar dacă ar fi laic, să se afurisească.

Mitropolitul se afla în sinagogă în timpul sărbătorii Hanuka, într-un decor de sărbătoare, în care s-a integrat foarte bine.

Pe lîngă această încălcare a canoanelor, pe care ar trebui să o judece sinodul Bisericii, care trebuie să stabilească și dacă acel dans în care s-a prins mitropolitul este sau nu ritual, pentru a vedea dacă nu a încălcat și canonul care interzicea împreună rugăciunea în sinagogă, se cuvine să ne întrebăm: Cum vede mitropolitul nostru urarea făcută de membrii comunității evreilor din România trăitori în Ierusalim de a avea succes în opera de apropiere a zilei în care religia mozaică va răspândi lumina în întreaga lume de la Ierusalim? Cum se împacă acest ideal religios mozaic cu revelația creștină și cu aspirațiile de mântuire ale ortodocșilor?

S-ar putea să fie unii care să se întrebe: „Ce voiai să facă mitropolitul? Să nu se ducă, dacă l-au invitat oamenii?”. Acelora le răspund printr-o pildă pe care i-a lăsat-o mitropolitului Teofan înaintașul său, vrednicul de pomenire mitropolitul Iosif Naniescu, canonizat sfânt de către Biserica noastră. Povestea o știu de la un avocat bătrân din Iași și am mai publicat-o într-un articol la întrebarea: „Ce voiai, să nu se ducă patriarhul la sfințirea monumentului de la Alba Iulia?”.

Iată pilda mitropolitului Iosif:

La Iași, în perioada interbelică, a venit Regele României într-o sâmbătă seara la un banchet oferit în cinstea unui eveniment special. Bal mare la Palatul Roznovanu, din centrul Iașului. La un moment dat, își dă seama regele că mitropolitul nu se află în sală și întreabă într-o doară: „Înaltpreasfințitul nu a fost invitat?”. În stilul slugarnic specific, autoritățile locale au trimis imediat pe cineva la mitropolie, la chilia mitropolitului. „Regele a întrebat de înaltpreasfinția voastră, veniți repede la bal, numaidecât, e foc etc.”. Mitropolitul a ieșit din chilia sa și le-a spus: „Rugați-l pe Majestatea Sa să mă ierte, dar mâine am Sfânta Liturghie și trebuie să mă pregătesc”.
Amploaiatul s-a dus speriat la bal, i-a spus, alb la față, regelui că mitropolitul nu vine pentru că are slujbă. Regele a întrerupt distracția și a zis: „Domnilor, pentru că Înaltpreasfințitul are slujbă mâine, vă rog să ne risipim acum și să ne revedem mâine după amiază”. Balul s-a destrămat pe loc, regele s-a dus și s-a pregătit și el pentru a participa la slujbă, a participat, iar a doua zi, după amiază, balul a fost reluat, mitropolitul a venit a salutat pe toată lumea și a binecuvântat evenimentul care l-a cauzat, apoi s-a retras, așa cum cere legea canonică, iar ceilalți și-au continuat distracția.
Această frumoasă lecție de comportament ierarhic de ADEVĂRAT PĂSTOR ORTODOX a rămas în istoria și inimile ieșenilor, mitropolitul respectiv tocmai a fost canonizat de Biserica noastră, este vrednicul de pomenire mitropolitul Iosif Naniescu, cunoscut ca „cel milostiv”, iar regele care a dat dovadă de atâta înțelepciune a rămas, la rândul său, în istoria românilor drept Carol I, făuritorul Regatului României.

În concluzie, mitropolitul putea să le trimită concetățenilor evrei un mesaj de felicitare neutru, cu prilejul sărbătorii lor, să le spună respectuos că prevederile canonice ale Bisericii noastre interzic participarea la manifestări comune cu cei ce nu sunt ortodocși.

Se pare că s-a deschis sezonul la acțiuni ecumeniste interconfesionale și interreligioase. Nu știm dacă această îndrăzneală de a încălca Sfintele Canoane nu le vine episcopilor și din acțiunile monahului Sava de slăbire a mișcării antiecumeniste, despre care vom discuta mai pe larg, cu detalii de ultimă oră, într-un material viitor.

Mihai Silviu Chirilă

Citește și:

https://www.marturisireaortodoxa.ro/patriarhul-daniel-a-binecuvantat-in-comun-cu-ereticii-greco-catolici-monumentul-unirii-de-la-alba-iulia/embed/#?secret=uSnTWI5D8i

 

Note:

 

[1] https://www.breakingisraelnews.com/117830/70-nations-Hanuka-altar-third-temple/.

[2] https://www.breakingisraelnews.com/116619/sanhedrin-jerusalem-mayor-temple/.

[3] Ibidem.

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Noahidism.

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Generations_of_Noah.

[6] https://www.jewishvoice.org/read/blog/ten-biggest-lies-about-yeshua-his-jewishness-and-what-some-call-jewish-christianity.

Sursa: https://www.marturisireaortodoxa.ro/printul-bisericii-mitropolitul-teofan-incurajat-sa-participe-la-implinirea-idealului-religios-al-mozaismului/

Examen al mărturisirii la Facultatea de Teologie din București

maxresdefault

Preacucernice Părinte Decan,

Subsemnatul Bucur Valentin, student al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București, anul 3, promoția 2014 – 2018, programul de studii universitare de licență, secția „Pastorală”, vă rog cu respect să luați la cunoștință următoarele rânduri.

O plângere similară cu cea prezentă, am depus la registratura facultății în data de 06.10.2017 cu numărul de înregistrare 570, adresată Pr. prof. dr. Ștefan Buchiu, decanul instituției în cauză, la acel moment.

Întrucât nu am primit nici un răspuns din partea părintelui decan, actual vicar eparhial onorific, vă adresez respectuos preacucerniciei voastre, părinte decan Vasile Răducă, cele ce urmează:

Ținând cont de faptul că în luna iunie 2016 a avut loc în Creta, așa-numitul ”Sfânt și Mare Sinod Panortodox”, sinod care s-a dovedit a fi, din păcate, dăunător pentru Biserica noastră Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, am hotărât ca începând cu semestrul 2 anul 3, să nu mai particip la programul liturgic organizat în cadrul facultății pe care, actualmente o reprezentați în calitate de părinte decan.

Am hotărât aceasta constatând caracterului tâlhăresc al acestui „Sinod”. Afirm astfel, cu tărie, în urma observării hotărârilor finale neortodoxe ale documentelor de la Kolimbari, că acest „sinod” a oficializat în fapt ecumenismul, compromițând hotărârile din Sfintele Sinoade Ecumenice, dizolvând sinodalitatea ortodoxă, acceptând „căsătoriile mixte”, denumirea ”istorică” de ”biserici”ereziilor, poziția de membru în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor pe mai departe, necondamnând nicio erezie, lăsând să participe ca ”observatori”, eretici condamnați deja de aceleași Sfinte Sinoade Ecumenice etc.

Atâta timp cât și delegația BOR a semnat, din păcate, în unanimitate documentele „sinodului”, eu nu mai pot participa la Sfântă Liturghie unde se pomenește numele Ierarhului semnatar cretan. Și aceasta deoarece preotul care slujește, pomenind ierarhul semnatar, arată că este de același cuget cu ierarhul respectiv, care la Creta a semnat pentru legalizarea pan-ereziei ecumenismului, așa cum este numită această erezie de către Sfântul Justin Popovici.

În calitate de membru al Bisericii Ortodoxe Române și student în cadrul facultății mai sus numite, nu mai pot participa la slujbele unde este pomenit ierarhul ecumenist, pentru că, prin simpla mea prezență, dau mărturie că sunt în același cuget de mărturisire a credinței cu preotul pomenitor în condițiile deja prezentate.

În urmă neparticipării mele la slujbe, am acumulat absențe, așadar apoi nefiindu-mi permis să întru în sesiunea de examene din vara anului 2017, am acumulat pe nedrept și restanțe. Din motive personale nu am putut să mă prezint la multe dintre examenele organizate în sesiunea de restanțe din acea toamnă, ajungând astfel să fiu chiar și exmatriculat.

Prin prezenta plângere vă rog cu deosebit respect, să reanalizați situația mea de studiu în cadrul facultății, și să constatați că s-a produs un abuz, în semestrul 2, anul 3,  în urma căruia am ajuns să acumulez un număr mai mic de credite decât cel stipulat în regulament pentru a putea trece în anul 4 de studiu.

Menționez că am avut onoarea să particip în ziua de duminică, 18 iunie 2017, în Municipiul Botoșani, la Sinaxă națională a clericilor, monahilor și credincioșilor ortodocși care au întrerupt comuniunea cu ierarhii adepți ai pseudo-sinodului din Creta. Sinaxă a avut ca temă de dezbatere Mărturisirea Dreptei Credințe împotriva ereziei ecumenismului promovat de pseudosinodul din Creta. La final s-a adoptat  Rezoluția Sinaxei pe care am semnat-o, arătând astfel că sunt de acord cu textul acesteia.

Sunt convins că prezența mea la acest eveniment ortodox autentic, din iunie 2017 la Botoșani, nu a fost trecută cu vederea de către părintele prodecan al facultății de atunci, întrucât preacucernicia sa a fost informat de către responsabilul din anul meu, după ce, acesta din urmă menționat, s-a angajat să mă “fileze”… printre cei prezenți, în filmarea, disponibilă pe internet, de aproximativ 4 ore a Sinaxei cu pricina.

Începând cu părtășia la erezia ecumenismului, astăzi s-a ajuns la părtășia la schisma creată și susținută de patriarhul ecumenist Bartolomeu I, prin înființarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe ucrainene fără consultarea prealabilă a patriarhiei de la Moscova, sub jurisdicția căreia se află Biserica canonică a Ucrainei din vechime până în prezent. PF Bartolomeu a numit până la întrunirea sinodului Bisericii Unite, precum știm, în fruntea acestei patriarhii unite, pe schismaticul Filaret Denisenko, caterisit și anatematizat de către Patriarhia Rusiei și Moscovei, în trecut fiind acuzat de comuniune cu papistășii.

Ziua de 25 noiembrie 2018, reprezintă îmbrătișarea din partea BOR a părtășiei la această schismă, prin coslujirea patriarhului ecumenist Daniel împreună cu patriarhul ecumenist Bartolomeu I cu ocazia sfințirii catedralei “mântuirii” neamului, redenumită între timp, națională, pesemne imediat după eșecul de la referendum.

Așadar putem spune fără ezitare, că în BOR a pătruns în mod păgubitor, din punct de vedere eclesiologic și soteriologic, duhul ereziei ecumenismului și duhul schismei, garanți pentru aceste neajunsuri fiind patriarhii ecumeniști Bartolomeu I și Daniel.

Însă doresc să precizez privitor la paragraful de mai sus: fără echivoc putem afirma că sufletele oamenilor, membri BOR, vor fi acum încercate și înrobite cu două înșelări la care se expun din diferite motive. Unele suflete sunt deja pervertite și au în consecință un cuget contaminat de erezia pătrunsă în trupul Bisericii, unde putem menționa pe semnatarii direcți și indirecți ai documentelor cretane, cât și clerici și mireni cu cuget ecumenist, printre care aș dori să nu vă numărați și dvs. Însă mai sunt și suflete părtașe la erezie, fără cuget ecumenist, care din diferite motive (frică, ignoranță, neștiință etc), se expun mai nou și la schismă, fără însă a fi numiți eretici și schismatici, până la convocarea unui Sinod Ortodox Ecumenic autentic.

Astfel stând lucrurile, în momentul de față, NU putem vorbi despre lipsa Harului Duhului Sfânt lucrător în BOR! Însă putem vorbi despre Harul Duhului Sfânt lucrător prin iconomie față de cei care NU au cuget ecumenist, însă, din diferite alte motive sunt încă neîngrădiți față de erezie, deși în temeiul canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol 861 pot face aceasta prin nepomenire oricând.

Luând atitudine împotriva ecumenismului în calitate de membru al Bisericii Ortodoxe Române și student în cadrul facultății mai sus numite din București, declar că din anul 3 de facultate am ales ca preot duhovnic unul dintre preoții nepomenitori din țară, participând la slujbele oficiate de el în casele oamenilor care au același cuget de îngrădire față de erezia ecumenismului, neseparându-se de BOR, ci doar delimitându-se de erezia propovăduită de către ierarhii semnatari ai documentelor de la Kolimbari.

Cu inima deschisă și cu toată considerația ce v-o port, pentru că în primul rând sunteți om și apoi preot ortodox cât și profesor universitar doctor în teologie ortodoxă, vă asigur că dacă veți analiza cu scrupulozitate hotărârile finale ale documentelor de la Kolimbari, cât și urmările ce s-au succedat mai apoi, și veți ajunge să vă îngrădiți de această erezie și schismă prin întreruperea publică a pomenirii ierarhului ecumenist semnatar din Creta, voi veni să particip la slujbele oficiate de către dvs fără rezerve, susținându-vă.

Dacă veți ajunge la înțelegerea pericolului apărut odată cu pătrunderea ereziei ecumeniste în cadrul Bisericii Ortodoxe, nădăjduiesc că veți înțelege și abuzul menționat mai sus, la care am fost supus.

Aștept din partea dvs, cu deosebit interes, o atitudine ortodoxă compatibilă cu linia echilibrată a Sfinților Părinți în materie de mărturisire a Dreptei Credințe Creștin Ortodoxe în condițiile apariției unei erezii de factura celei prezente, cu dimensiuni și repercursiuni fără precedent în Biserica Ortodoxă.

Ținând cont de experiența teologică ortodoxă incontestabilă, care vă investește și astăzi în poziția pe care o ocupați în instituția mai sus menționată, aștept din partea dvs începerea aplicării canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol din 861, în calitatea dvs de preot ortodox, prin nepomenirea ierarhului locului semnatar cretan, conștientizarea studenților FTOUB, privind pericolul existenței ereziei deja pătrunse și derivatele din aceasta, la care sunt supuși, și explicarea privind lipsa Harului lucrător în Apus de mai bine de nouă secole, în calitatea dvs și de profesor universitar de teologie ortodoxă.

Atașate acestei plângeri vor fi textul Rezoluției de la Botoșani 2017, cât și prima plângere adresată fostului Pr. prof. dr.  Decan al FTOUB.

07.12.2018                                                                                                                                              Semnătura                                                                                                                              

Preacucernicului Părinte Decan al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București.

A se citi și: https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/10/29/experimentul-ftoub-marturia-unui-student-al-facultatii-de-teologie-ortodoxa-din-bucuresti-2017-inainte-si-dupa-sinodul-din-creta/

Ortodocșii nepomenitori, susținători ai „Rezoluției din ianuarie 2018”: cine suntem și cum luptăm contra ecumenismului

thumbnail

Încercăm prin acest demers să ne poziționăm cât mai pe înțelesul tuturor în lupta contra înșelării ereziei ecumenismului. Răspundem astfel celor mai multe dintre obiecțiile pe care ni le-au adus unii cititori din spațiul virtual, foarte mulți dintre ei luând contact cu lupta noastră pentru prima dată prin intermediul acestui portal.
Recomandăm citirea acestui articol numai celor care caută adevărul în situația gravă prin care trece Biserica noastră în zilele noastre, nu și celor care percep lumea prin prisma manipulărilor „geostrategice” și „politico-religioase” la care îi supune o viață trăită în fața televizorului.
Celor ce încearcă să înțeleagă în profunzime lupta noastră le sugerăm să se documenteze citind linkurile pe care le-am dat în cuprinsul articolului. Am apelat la această metodă pentru a nu îngreuia lecturarea materialului.

Portalul de teologie ortodoxă antiecumenistă Mărturisirea Ortodoxă împlinește zilele acestea două luni de când activează în spațiul media online. Siteul a fost înființat pentru a fi un instrument de luptă împotriva ereziei ecumenismului, oficializată în Biserica Ortodoxă Română prin semnăturile ierarhilor noștri pe documentele sinodului ecumenist din Creta, din iunie 2016, și de informare a credincioșilor ortodocși români cu privire la consecințele acestei erezii pentru Biserica noastră și a necesității ca fiecare român ortodox să facă mărturisirea sa publică de credință împotriva acesteia.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/politica-editoriala/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/colectivul/

Publicația este coordonată și editată de către cei cinci preoți și un teolog semnatari ai documentului programatic „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”, cunoscut și sub denumirea “Rezoluția din ianuarie 2018” adoptată la întrunirea acestora de la Valea Ierii, județul Cluj.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/predica-parintelui-ioan-ungureanu-la-duminica-bogatului-caruia-i-a-rodit-tarina/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/predica-parintelui-cosmin-tripon-despre-sfintii-marturisitori-ardeleni/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/parintele-claudiu-buza-cata-vreme-tinem-calea-sfintilor-nu-avem-de-ce-sa-ne-temem/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/sa-purtam-crucea-marturisind-adevarul-in-biserica-lui-hristos-sinaxa-de-la-mestecanis-si-pierderea-comuniunii-cu-pliroma-bisericii/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/parintele-matei-vulcanescu-marturie-despre-basarabia/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/nu-i-am-urmat-in-erezie-nu-i-vom-urma-nici-in-schisma/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/primele-impresii-ale-teologului-mihai-silviu-chirila-dupa-conferinta-de-la-salonic-16-iunie-2018/.

„Rezoluția din ianuarie” trasează clar limitele întreruperii pomenirii ierarhilor ecumeniști și se delimitează de toate tendințele schismatice ale unora dintre nepomenitori, apărute în a doua jumătate a anului 2017. El a fost foarte bine primit de către teologii din Grecia, fiind semnat de către părintele protopresbiter Theodoros Zisis și asumat de către duhovnicul Sfântului Paisie Aghioritul, părintele Maximos Karavas, care, în Duminica Ortodoxiei din 2018, l-a citit în fața unei adunări de câteva mii de credincioși greci, de alți mari teologi și duhovnici din Grecia și din lumea slavă, fiind cunoscut și apreciat în întreaga Ortodoxie ca linia oficială a luptei ortodoxe din România contra ecumenismului, în mod ironic, dacă ne gândim că în România confrații nepomenitori extremiști au semnat un document de dezicere de acesta, iar marea masă a populației abia acum află de existența sa.

https://ortodoxinfo.ro/2018/02/28/marele-duhovnic-grec-parintele-maximos-karavas-citit-si-binecuvantat-duminica-ortodoxiei-fata-mii-de-credinciosi-proiectul-de-rezolutie-al-celor-sase-membri-ai-sinaxei-nepomenitorilor-ro/.

În urmă cu o lună, portalul a început o fructuoasă campanie de publicitate, prin intermediul platformei de socializare Facebook, deschizându-și mesajul către toți vorbitorii de limbă română din lume, înregistrați pe această platformă. Mai mult de 150.000 de oameni au putut citi articolele noastre, au putut aprecia sau critica activitatea noastră de până acum. Campania este abia la început, și avantajul ei este că se adresează marelui public ortodox în mare parte rămas deocamdată în comuniune cu ierarhii semnatari în Creta, în sarcina căruia este până la urmă efortul de curățire a Sfintei Biserici Ortodoxe Române de erezia care, pentru prima dată în istoria noastră, s-a cuibărit în viața bisericească a poporului român.

https://www.facebook.com/marturisireaortodoxa.ro.

Cum era de așteptat, deschizându-ne spre un public larg, de cele mai multe ori puțin sau deloc informat cu privire la lupta pe care noi o ducem, au apărut nedumeriri, neînțelegeri și reproșuri.

Nu ne vom adresa acum celor pe care autoritățile bisericești i-au determinat să ne scrie pentru a ne denigra. Aceia știu exact cine suntem noi și de aceea ne atacă furibund, pentru că încercăm să spunem un adevăr dureros, pe care l-ar vrea uitat.

Ne vom adresa însă oamenilor de bună credință, care chiar nu au reușit să înțeleagă încă gravitatea situației în care se află Biserica, nevoia imperioasă de a luat atitudine și faptul că atitudinea noastră este cea corectă canonic, chiar dacă este nemaiîntâlnită în viața noastră bisericească. Acelora le vom explica pe scurt cine suntem și pentru ce luptăm, arătând atât cine suntem, cât și cine nu suntem.

Suntem ortodocși, nu suntem sectari

Una dintre cele mai frecvente acuze ale cititorilor noștri care nu au înțeles această luptă este că am fi “sectari”, care au părăsit Biserica Ortodoxă. Față de această afirmație răspundem exact cum am scris și în Rezoluția de la Botoșani și în Rezoluția din ianuarie că suntem creștini ortodocși, preoți, monahi, teologi sau simpli mireni, care am întrerupt pomenirea ierarhilor semnatari ai documentelor eretice din Creta și luptăm împotriva ecumenismului cu scopul de a determina pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române să se lepede de acele documente și de ecumenism în general.

Frecventăm bisericile unde nu se pomenesc ierarhi eretici și suntem în comuniune cu toți ortodocșii care luptă activ și public contra acestei erezii, cu Bisericile locale care refuză Creta și ecumenismul (Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Georgiană, Arhiepiscopia Sinaiului, Mitropolia Pireului, Mitropolia Nafpaktelor, Arhiepiscopia Bănceni etc.), cu ierarhii care au făcut mărturisire împotriva ereziei și cu credincioșii acestora. Suntem deschiși spre colaborare cu toți credincioșii din Biserica Ortodoxă Română care doresc să lupte contra ecumenismului, fie prin întreruperea pomenirii, fie printr-o mărturisire de credință antiecumenistă.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/rezolutia-de-la-botosani-a-sinaxei-ortodoxe-nationale-din-18-iunie-2018/

https://www.marturisireaortodoxa.ro/marturisirea-de-credinta-ortodoxa-impotriva-tuturor-ereziilor-a-preafericitului-parinte-damianos-arhiepiscopul-sinaiului/

https://www.marturisireaortodoxa.ro/protoprezbiter-anghelos-anghelacopulos-contributie-pe-tema-intreruperii-pomenirii/

Suntem în Biserica Ortodoxă

Printre acuzațiile favorite ale autorităților bisericești la adresa noastră este aceea că, prin întreruperea pomenirii, am fi ieșit în afara Bisericii. Acuza este falsă, deoarece decizia de întrerupere a pomenirii a fost luată în conformitate cu canoanele 31 apostolic[1], 15 I-II Constantinopol[2] și 3 sin. III ec.[3], care permit preotului care constată că episcopul său învață cu capul descoperit o erezie condamnată de Sfintele Sinoade sau Sfinții Părinți și să întrerupă pomenirea ierarhului înainte ca ierarhul să fie judecat pentru erezia sa de un sinod, prin aceasta fiind considerat apărător al Bisericii, iar nu schismatic.

Faptul că întreruperea pomenirii nu se face doar pentru o erezie condamnată deja de către Sfintele Sinoade sau de către cugetarea Sfinților Părinți, ci și pentru o erezie nouă, cum e cazul ecumenismului, condamnată de către învățătura sinoadelor ecumenice și al cugetării patristice, este demonstrat de către canonul 3 al sinodului al III-lea ecumenic, care a repus în funcție pe toți preoții caterisiți de ereticul Nestorie pentru că întrerupseseră pomenirea înainte de condamnarea sa sau a ereziei sale, în baza învățăturii ortodoxe a primelor două sinoade ecumenice și a cugetării patristice de până atunci.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/promovarea-ecumenismului-la-nivel-panortodox-de-catre-pseudosinodul-din-creta/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/protopresbiter-profesor-theodoros-zisis-ingradirea-nu-este-schisma-lamuriri-datorate/

Caracterul eretic al sinodului din Creta este afirmat de către decizia sinodală a Bisericii Ortodoxe Georgiene, care, în articolul 4 spune că “deciziile sinodului ar fi trebuit să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe, ceea ce nu este cazul setului de documente adoptat în Creta”. Aceasta este o decizie sinodală a unei Biserici Ortodoxe locale care afirmă că toate documentele din Creta sunt eretice, adică nu reflectă învățătura Bisericii. În Ortodoxie, tot ce nu reflectă învățătura Bisericii este eretic.

Astfel de aprecieri la adresa documentelor din Creta și/sau a ideilor eretice ecumeniste cuprinse în acestea au făcut și Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă Rusă, diverși mitropoliți și episcopi, conducători ai unor mitropolii sau arhiepiscopii, precum Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Ieremia de Gortina, Mitropolitul Ierotheu al Nafpaktelor, Arhiepiscopul Damianos al Sinaiului, Arhiepiscopul Longhin al Bănceniului, 17 episcopi sârbi care au refuzat să semneze documentul 6 din Creta, teologi de renume mondial precum Profesor Dimitrios Tselenghidis, protopresbiter profesor Theodoros Zisis, monah Serafim Zisis, protopresbiter profesor Anghelos Anghelakopoulos, preot A. Gotsopoulos, Gheronda Gavriil din Sfântul Munte Athos și mulți alții.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/decizia-finala-a-bisericii-georgiei-cu-privire-la-pseudo-sinodul-din-creta/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/sa-intelegem-de-ce-patriarhia-ecumenica-da-autocefalie-schismaticilor-din-ucraina-sinodul-bisericii-ortodoxe-ruse-considera-problematice-formularile-sinodului-din-creta-si-nu-il-pr/

Faptul că unii dintre aceștia nu au întrerupt încă comuniunea cu ierarhii eretici ține de o strategie a lor de luptă menită să prezerve pacea în Biserică, la nivel de relații interortodoxe, în condițiile unei lumi anticreștine și ale atacurilor agresive ale patriarhului ecumenist Bartolomeu, dar nu înseamnă în niciun caz că cei ce au întrerupt pomenirea nu ar fi îndreptățiți, conform Sfintelor Canoane, să o facă (Biserica Ortodoxă Georgiană a ieșit din CMB tocmai ca urmare a acțiunilor foarte serioase ale marilor mănăstiri, care au amenințat ierarhia cu întreruperea pomenirii). Nu înseamnă nici că cei ce au rămas încă în comuniune cu semnatarii din Creta ar fi, la rândul lor eretici, în măsura în care nu împărtășesc ideile eretice ale acelora.

Există o tradiție a întreruperii pomenirii în Biserică

Canoanele 31 apostolic, 15 I-II, 3 sin. III ec. reflectă o tradiție a întreruperii pomenirii în Biserica Ortodoxă în situații de erezie. Este adevărat că această tradiție este nouă pentru spațiul românesc, confruntat pentru prima dată cu o erezie, dar ea există în spațiul grecesc, atonit, acolo unde s-au dus marile bătălii pentru apărarea Ortodoxiei de-a lungul secolelor.

https://www.cartipdf.ro/strajerii-ortodoxiei-arhimandrit-vasilios-papadakis/.

Pe lângă preoții și credincioșii care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici din timpul ereziilor ce au marcat convocarea sfintelor sinoade ecumenice, mai avem ilustre exemple de preoți, ierarhi sau monahi care au întrerupt pomenirea. Cele mai cunoscute sunt: Sfântul Grigore Palama, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Ghenadie Scholarios, Sfântul Marcu Eugenicul, Sfântul Paisie Aghioritul, preoții atoniți din secolul al XIII-lea și multe alte exemple.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/momentul-istoric-al-intreruperii-pomenirii-arhiepiscopului-ecumenist-al-tesalonicului-de-catre-parintele-theodoros-zisis/.

Nu îi acuzăm ca eretici pe cei ce încă nu au întrerupt pomenirea

După întreruperea pomenirii ierarhilor care au semnat documentele eretice din Creta de către preoți din toată țara, lupta s-a dus unitar, iar mesajul a început să fie perceput din ce în ce mai mult de marea masă a credincioșilor ortodocși români.

În vara anului 2017, după momentul extraordinar de unitate națională a mișcării antiecumeniste manifestat prin Sinaxa Națională Ortodoxă de la Botoșani, din 18 iunie, au apărut diverse idei centrifuge ale unor preoți nepomenitori, care, din zel fără discernământ sau din lipsă de pregătire teologică, au produs unele deraieri de la calea corect canonică pe care lupta o urmase până în acel moment.

Cea mai mare astfel de deraiere s-a produs prin acțiunea unui monah venit din Muntele Athos, care i-a învățat pe adepții săi că toți cei ce nu au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici sunt la rândul lor eretici. Fundamentându-și învățătura pe o relație greșită între membrii Bisericii în perioada răspândirii ereziei, înainte de judecarea acesteia de către un sinod ecumenic (vezi infra, despre „vasele comunicante”), călugărul atonit afirmă o obligativitate a întreruperii pomenirii ierarhilor eretici, nesprijinită de prevederile canonice în acest sens, acuzându-i pe toți cei ce încă nu au întrerupt pomenirea că sunt eretici, fie că este vorba despre întregi Biserici, cum ar fi Biserica Bulgară, de episcopi mărturisitori, precum arhiepiscopul Longhin de la Bănceni, sau de poporul credincios și preoții care încă nu au întrerupt pomenirea din diverse motive, altele decât convingerea propriu-zisă că ecumenismul este bun și calea de urmat în relațiile ortodoxe cu ereticii.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/gruparea-schismatica-sava-staicu-radeni-se-desparte-oficial-de-toate-bisericile-ortodoxe-locale/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/si-a-gasit-gruparea-staicu-sava-radeni-episcop/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/monahul-sava-isi-tine-conferinta-la-bucuresti-intr-un-decor-din-scaunele-de-ionesco/.

Față de asemenea poziționare, argumentată insuficient de către teologi de ocazie cu citate patristice scoase din context, noi, semnatarii „Rezoluției din ianuarie” susținem distincția operată de către Sfinții Părinți, care deosebesc pe cei ce propovăduiesc erezia deschis de cei ce acceptă părtășia la erezie din alte motive decât convingerea eretică. Pe cei dintâi îi considerăm eretici, pe ceilalți, nu, dar îi îndemnăm pe toți la pocăință, pe primii pentru îmbrățișarea ereziei, pe cei din urmă pentru lașitatea, nepăsarea sau neștiința lor, și la acțiune concretă și urgentă de mărturisire a dreptei credințe împotriva ereziei. Nici pe unii, nici pe alții nu îi judecăm noi; ne delimităm de cei ce au gândire eretică, încercăm să îi convingem să lupte pe cei ce nu sunt eretici în cuget.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/cateva-teme-de-meditatie-pentru-conferintele-monahului-sava/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/cazuri-de-aplicare-a-principiului-iconomiei-in-luptele-pentru-ortodoxie/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/canonul-sfantului-atanasie-cel-mare-despre-reprimirea-celor-ce-nu-s-au-facut-partasi-eresului-de-bunavoie/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/acrivie-si-iconomie-in-aplicarea-canonului-15-i-ii-constantinopol/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/gheronda-gavriil-sa-avem-ca-punct-de-referinta-canonul-sfantului-atanasie-cel-mare/.

Pe cei ce susțin această cale extremistă a acuzării tuturor ca eretici, contrar deciziilor Sfintelor Sinoade și a cugetării patristice, îi considerăm căzuți într-o tendință schismatică. Ne delimităm de ei, dar nu îi judecăm, lăsând judecata lor în seama Bisericii.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/acrivia-iresponsabila-creeaza-tragedii-in-familiile-romanesti/.

Nu avem pretenția că suntem singurii nepomenitori sau luptători antiecumeniști din România. Avem însă dorința de a fi printre aceia care țin calea corectă teologic a luptei antiecumeniste. Avem o metodă inedită de a ne verifica în practică dacă suntem pe calea cea corectă: considerăm că atât timp cât Patriarhia Română ne acuză că suntem schismatici, iar cei cu care am început această luptă ne acuză că suntem eretici pentru că nu acceptăm extremismul lor, de fapt suntem pe calea cea împărătească a Sfinților Părinți, lucru pentru care dăm slavă bunului Dumnezeu, rugându-ne să îi aducă pe calea cea corectă pe toți ortodocșii din lume.

Nu contestăm Harul și Sfintele Taine ale preoților pomenitori

Conform Sfintelor Canoane și cugetării patristice, considerăm că până la judecarea sinodală a episcopilor căzuți în erezie Tainele ce se săvârșesc în Biserică sunt valide, iar Harul este lucrător pentru mântuirea celor ce nu se atașează de lucrarea eretică. Motivul pentru care noi nu mai frecventăm bisericile preoților pomenitori nu este acela că i-am considera lipsiți de har sau preoție, ci pentru că nu suntem de acord cu atitudinea pe care o au, de acoperire a gravei erezii existente în Biserică la ora actuală.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ingradire-unitate-si-iconomie/

Din acest motiv, refuzăm să primim din mâna sfințiilor lor Sfintele Taine, nu pentru că le-am considera mai puțin Taine, ci pentru că nu suntem de acord să le primim din mâna unor preoți care își trădează vocația preoțească și acceptă, spre a lor osândă, conviețuirea cu erezia, chiar dacă nu îi judecăm noi pentru acest lucru. Din mâna celor ce sunt vădit eretici refuzăm să primim Sfintele Taine pentru a nu ne osândi împreună cu aceștia.

Principiul „vaselor comunicante”

Acest principiu, preluat prin analogie cu legile fizicii, postulează o relație de cauzalitate în privința pomenirii între episcopii care se pomenesc unii pe alții la sfintele slujbe. El operează atunci când există o condamnare sinodală a unei erezii sau a unui episcop eretic, față de care restul Bisericii este obligat să nu mai aibă nicio legătură cu acesta (canoanele 45, 46 apostolic, 3, 5 sin. III ec. ș.a.). În faza de propagare a unei erezii în rândul credincioșilor, înainte de condamnarea acesteia, acest principiu nu este funcțional, iar aplicarea lui produce rătăciri de tip schismatic, ca cele ale stiliștilor sau ale unora dintre cei cu care am plecat la drum la luptă în 2016.

Un exemplu „clasic” de aplicare defectuoasă a principiului acestuia este acela potrivit căruia un episcop îl pomenește pe mitropolitul său, care îl pomenește pe patriarhul său, care, la rândul lui, îl pomenește pe patriarhul ecumenic, care, în ultimele decenii, îl pomenește pe papa, care, fiind eretic, îi slujește lui satana. O astfel de judecată ne duce cu gândul, în mod negreșit, la faptul că noi de decenii întregi participăm la liturghii… sataniste, de vreme ce de la preot până la papa de la Roma toți sunt concatenați prin acest principiu și s-ar părea că toți slujesc satanei. Or, această idee este absurdă.

Principiul „vaselor comunicante” va putea fi aplicat după momentul în care un sinod va judeca, va chema la pocăință și va condamna pe cei ce susțin erezia ecumenistă, stabilind restului Bisericii că de acum înainte, nu de acum înapoi, nimeni să nu mai aibă legătură cu cei condamnați, sub pedeapsa canonică a caterisirii, respectiv afurisirii. Până atunci operează modul în care sfintele sinoade și Sfinții Părinți au luptat contra ereziei.

Nu îi necinstim pe ierarhi, dar ne detașăm de erezia lor

În toată activitatea noastră avem grijă mare să nu cădem în schismă prin necinstirea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române. În toate luările noastre de poziție noi am fost foarte atenți să nu batjocorim ierarhii Bisericii noastre. Le reproșăm greșelile săvârșite în Creta, scoatem în evidență gravele consecințe ale acestor greșeli, dar nu îi batjocorim, nu condamnăm greșelile lor omenești, conștienți fiind că până la o eventuală condamnare a lor sinodală ei continuă să fie episcopii din scaunele episcopale pe care le ocupă, chiar dacă, conform canonului 15 I-II Constantinopol, ei sunt “minciunoepiscopi și minciunoînvățători”, adică nu mai pot fi ascultați și urmați pe perioada în care învață erezia cu capul descoperit, adică în mod public.

http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/2016/12/celor-ce-ne-invita-la-schisma-nu.html.

Ne detașăm de toate acțiunile necugetate ale celor care își închipuie că prin oprirea pomenirii își pot permite să îi batjocorească pe episcopii Bisericii așa cum doresc. Considerăm această viziune pătimașă ca fiind schismatică, ne delimităm de ea, dar lăsăm judecarea acesteia în seama Sfintei Biserici.

Respingem ca nefondată ideea că fără pomenirea ierarhului la liturghie aceasta nu ar avea nicio valoare. Dacă ar fi așa, nu ar trebui să existe canoanele care permit preoților să întrerupă pomenirea ierarhilor căzuți în erezie. Nu putem să credem că Sfinții Părinți au învățat că se poate opri pomenirea ierarhilor căzuți știind că prin aceasta nu ar mai exista Sfântă Liturghie. Dimpotrivă, prin nepomenirea ereticilor, Sfinții Părinți au apărat caracterul ortodox al Sfintei Liturghii.

Nu ne facem altar

Prin întreruperea pomenirii nu ne facem altar, așa cum avertizează Sfintele Canoane, adică nu ne facem grupări parabisericești, nu pomenim ierarhi străini, nu avem nicio afiliere față de orice structură bisericească. Rămânem în Biserica Ortodoxă Română, așteptând ca, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu implicarea poporului ortodox, să ajungem să curățim Biserica de erezie.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/gheronda-gavriil-sa-avem-ca-punct-de-referinta-canonul-sfantului-atanasie-cel-mare/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/episcopul-schismatic-artemie-critica-schisma-patriarhului-eretic-bartolomeu/.

Celor care ne întreabă „pe cine aveți voi ierarhi, dacă ați întrerupt pomenirea”, le răspundem cu cuvintele Părintelui Iustin Pârvu, rostite în cartea Biserica și noile erezii (p. 27): „Ierarhii noștri, când sunt învestiți în episcopie depun un jurământ cum că se obligă să păzească dreapta credință și cele șapte sinoade ecumenice. Dacă încalcă jurământul, atunci nu mai sunt episcopi, nu se mai supun mai marilor lor, păstorii lor. Dacă ei nu se supun mai-marilor lor, adică Sfinților Părinți, cum să ne pretindă nouă ascultare? Noi nu ascultăm de furi, ci de glasul Bisericii, care vorbește prin Sfinții Părinți, nu prin minți îmbătate de mitre aurite din capul lor”.

Prin urmare, în perioada în care episcopii noștri se fac învățători ai unor erezii, noi ascultăm de glasul Bisericii, care ne vorbește prin Sfinții Părinți, adică prin cugetarea acestora și prin deciziile lor de la sinoadele ecumenice și locale.

https://ortodoxinfo.ro/2017/06/19/teolog-mihai-silviu-chirila-intreruperea-pomenirii-singura-masura-eficienta-contra-ereziei-consideratii-de-ordin-canonic/.

Preoții caterisiți merită cinstirea ca apărători ai Bisericii

Începând din ianuarie 2017, ierarhii BOR au trecut la caterisirea preoților care au întrerupt pomenirea lor la slujbe. Toți preoții care și-au asumat cu curaj lupta în mod public au fost caterisiți, deși canonul 15 I-II interzice episcopului să caterisească pe preotul mărturisitor, iar canonul 3 al sinodului al III-lea ecumenic îi repune în funcție pe preoții care au fost caterisiți pe nedrept de către episcopi eretici.

Pe parcursul proceselor pe care le-au suportat, numeroși părinți nepomenitori au atras atenția că, încălcând canoanele Bisericii, episcopii ecumeniști au încălcat toate procedurile de judecată bisericească și și-au judecat propriile cauze, de către tribunale bisericești aservite, fără a permite acestor preoți să se apere corespunzător. Caterisirile pronunțate împotriva lor, lovite de nulitate din prisma canonului 3 sin. III ec. și 8 sin. III ec. (care postulează că orice decizie contrară sfintelor sinoade este nulă), sunt nule și din perspectiva procedurală juridică bisericească, preoții nepomenitori caterisiți putând să își exercite activitatea în continuare în liniște (așa cum au făcut sfinți precum Sfântul Grigore Palama, de exemplu).

https://ortodoxinfo.ro/2017/07/22/parintele-ioan-ungureanu-face-recurs-contra-caterisirii-pronuntate-de-consistoriul-eparhial-iasi/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/consistoriul-mitropolitan-al-mmd-ii-incalca-parintelui-claudiu-buza-dreptul-la-recurs/.

La momentul la care au fost caterisiți, preoții nepomenitori erau mărturisitori ai Ortodoxiei împotriva ecumenismului, iar caterisirile lor au fost nule de drept și inoperante. Faptul că unii au căzut ulterior în tot felul de înșelări (grupul preotului Ioan Miron, care este neostilist, grupul monahului Sava Lavriotul, care practică un extremism schismatic etc.) îi face pasibili de a fi considerați schismatici, dar judecarea lor aparține Bisericii, atunci când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va reveni la Ortodoxie, prin lepădarea de erezia ecumenistă, pe care o îmbrățișează din păcate în acest moment.

Frământările interne sunt inerente unei asemenea lupte

Există o stare de tulburare în rândul creștinilor ortodocși, mai ales a celor nepomenitori, care dezavuează faptul că mișcarea antiecumenistă este consumată de anumite frământări interne în ultima perioadă. Cum era și firesc, asemenea frământări sunt inerente luptei pe care o ducem. Cei ce credeau că după întreruperea pomenirii totul va fi roz, iar îngerii din ceruri vor cânta împreună cu noi pentru atitudinea noastră antiecumenistă, s-au înșelat și au căzut într-o gravă formă de mândrie. Forțele demonice s-au mobilizat și au reușit să facă dezbinările lor, peste care noi trebuie să trecem și să ne continuăm lupta, indiferent de cât de puțini vom mai rămâne pe calea cea dreaptă.

Există un fel de așteptare a reinstaurării unei unități la nivelul luptei antiecumeniste. Aceasta nu poate fi acceptată cu prețul căderii tuturor în vreo rătăcire. Unul dintre părinții grupului nostru a spus la un moment dat că semnatarii „Rezoluției din ianuarie” suntem cei ce am mai rămas de la Botoșani în această luptă. Lupta va continua cu cei ce rămân în ea, sperând că Dumnezeu va aduce alături de noi pe toți cei ce au o cugetare patristică corectă.

https://ortodoxiacatacombe.wordpress.com/.

Deplângem faptul că pe portalul nostru trebuie să mai fie citite și articole polemice cu cei ce au ales calea urii și a dezbinării, dar considerăm că este de datoria noastră să informăm poporul credincios cu privire la riscurile pe care le comportă asocierea cu cei ce practică extremismul de tip schismatic.

Este momentul acum!

Foarte mulți dintre credincioșii ortodocși care citesc articolele noastre spun că nu este momentul întreruperii pomenirii, pentru că la Creta nu s-a întâmplat ceva grav, că nu s-a schimbat nimic, că nu s-a ajuns la “potirul comun”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/celor-care-spun-ca-nu-este-inca-momentul-intreruperii-pomenirii-marturisiti-macar-public-ca-respingeti-ecumenismul-si-minciunosinodul-din-creta/

Acestora le răspundem că, într-adevăr, nu este momentul acum pentru întreruperea pomenirii ierarhilor eretici. Momentul trebuia să fie în 1961, când Biserica strămoșească a intrat în Consiliul Mondial al Bisericilor, iar ierarhii noștri au început compromisurile dogmatice, canonice și morale cu ereticii.

 

S-a schimbat totul la Creta

Există unii care consideră că sinodul din Creta nu este periculos, deoarece la Creta nu s-a schimbat nimic din viața Bisericii. În realitate, s-a schimbat totul.

S-a schimbat optica Bisericii noastre față de eretici. În loc să îi osândească drept eretici, sinodul ecumenist din Creta i-a considerat parteneri de dialog, numindu-i “cei de aproape sau de departe”, adică cu mai multă sau mai puțină Biserică, ceea ce este complet greșit, de vreme ce în toată istoria Bisericii s-a păstrat un hotar clar între eretici și ortodocși.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/implicatii-eclesiologice-ale-aprobarii-documentului-eretic-declaratia-de-la-toronto-de-catre-pseudosinodul-din-creta/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/consideratii-teologice-cu-privire-la-caracterul-eretic-al-pseudosinodului-din-creta/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/scrisoarea-adresata-sfantului-sinod-al-bisericii-ortodoxe-romane-cu-prilejul-receptarii-de-catre-acesta-a-deciziilor-sinodului-eretic-din-creta/.

S-a schimbat conținutul mărturisirii de credință, chiar dacă forma a rămas aceeași. Chiar dacă sinodul ecumenist din Creta a mărturisit că Biserica Ortodoxă este singura Biserică una, sfântă, sobornicească și apostolească, această mărturisire a fost pusă într-un context ecumenist, în care toate membrele Consiliului Mondial al Bisericilor se denumesc ca părți ale Bisericii una, sfântă, sobornicească și apostolească, pe care luptă să o “reconstruiască”. Există ierarhi greci și români care afirmă că niciuna dintre Bisericile actuale (inclusiv Biserica Ortodoxă) nu este Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească, care, chipurile, s-ar fi pierdut la începutul mileniului al II-lea și pe care se străduie ecumenismul să o „reconstruiască”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/cugetarea-eretica-a-patriarhului-ecumenist-bartolomeu-chemat-sa-sfinteasca-catedrala-nationala-a-romanilor/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/consideratii-teologice-cu-privire-la-caracterul-eretic-al-pseudosinodului-din-creta/.

S-au schimbat cărțile de cult. Dau un singur exemplu în acest sens, deși aș putea da zeci de astfel de exemple. Un bun prieten de-al meu, la origine musulman, a trecut la Ortodoxie, în urmă cu câțiva ani. Pentru că preotul ecumenist care l-a botezat a folosit cartea tipărită de BOR în 2013, din care a scos toate lepădările musulmanilor care vin la Ortodoxie de idolii musulmani, prietenul meu a trăit o vreme în Ortodoxie, după care a avut o tendință de revenire la islam. În urmă cu ceva timp, după o adevărată tragedie în familia sa, a acceptat să i se citească acele lepădări de către un preot nepomenitor, iar de atunci a devenit cu adevărat ortodox.

Acest exemplu este referențial pentru duhul ecumenist al ierarhilor Bisericii. Să mai vorbim despre cenzurarea slujbelor pe motiv că sunt… antisemite sau xenofobe etc.? Să mai vorbim de acceptarea fără nicio opoziție a dispozițiilor UE privitoare la înmormântarea credincioșilor? Să mai vorbim despre faptul că preoții nu mai înfierează de la Sfântul Altar păcatele grave ale poporului, lăsându-l pe acesta să băltească în ele? Despre faptul că nu sunt condamnate erezii și păcate cumplite precum homosexualitatea, feminismul, masoneria, new-agismul, materialismul sau atâtea alte aspecte care se schimbă pe zi ce trece viața Bisericii?

http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/2010/01/ue-legifereaza-si-pentru-vii-si-pentru.html.

Potirul comun”

Există credincioși care spun că nu a venim vremea să reacționăm contra ereziei, deoarece încă nu s-a ajuns la “potirul comun”. Celor care se înșală astfel le spunem că în canonul 15 I-II se spune că preotul poate reacționa la primele semne ale ereziei ierarhului său, fără a aștepta ca Biserica Ortodoxă să fie cu totul înghițită de erezie. Canonul 15 I-II impune condiția propovăduirii unei învățături eretice, nu pe aceea a împreună slujirii cu ereticii, care este de fapt momentul dispariției Ortodoxiei.

Cei ce așteaptă “potirul comun” de fapt propovăduiesc inactivitatea până în momentul în care ar fi prea târziu pentru a mai face ceva. Sfintele Canoane prevăd acțiuni care trebuie întreprinse tocmai pentru a preveni înghițirea completă a Bisericii de către erezie.

În plus, tuturor acestora patriarhul ecumenist Bartolomeu le-a promis potirul comun ca pe un vis asumat al Patriarhiei ecumeniste de la Constantinopol.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/cugetarea-eretica-a-patriarhului-ecumenist-bartolomeu-chemat-sa-sfinteasca-catedrala-nationala-a-romanilor/

Credincioșii au obligația să ia atitudine

Există opinia că nu se cuvine ca creștinul obișnuit să ia atitudine contra ereziei, că problema este strict de competența autorităților bisericești, singurele chemate că o rezolve. Opinia este eronată, deoarece în vreme de erezie este de datoria tuturor credincioșilor, indiferent de starea lor în Biserică (episcopi, preoți, monahi, simpli credincioși), să ia atitudine contra ereziei, fie printr-o mărturisire publică contra ereziei, fie prin asumarea întreruperii legăturii cu ierarhul eretic.

https://www.cartipdf.ro/strajerii-ortodoxiei-arhimandrit-vasilios-papadakis/.

Nu suntem “oamenii rușilor

Atitudinea noastră față de schisma patriarhului ecumenic Bartolomeu în Ucraina i-a determinat pe unii să spună că facem propagandă prorusă, că apărăm “interesele Patriarhiei Moscovei” împotriva Bisericii Ortodoxe Române.

Acestora le spunem că nu avem nicio legătură cu Patriarhia Rusă. Suntem un grup de preoți, teologi și credincioși ortodocși români, preocupați doar de destinul Bisericii Ortodoxe în general și al celei românești în special. Ne respectăm și ne iubim țara, dar nu ne interesează jocurile politice la nivel local, regional sau mondial.

Există unii care ne acuză că nu vedem ecumenismul patriarhului Kirill al Rusiei și că îl acuzăm doar pe patriarhul ecumenic Bartolomeu de ecumenism. Acelora le răspundem că la Sinaxa Națională Ortodoxă de la Botoșani am avut plăcerea să avem ca invitați pe părinții din Republica Moldova care au întrerupt comuniunea cu Patriarhul Moscovei Kirill tocmai pentru atitudinea ecumenistă a acestuia. Avem de asemenea relații foarte bune cu arhiepiscopul Longhin de la Bănceni, care, de asemenea, a întrerupt pomenirea patriarhului rus din același motiv. Prin urmare, sancționăm derapajele eretice ale patriarhului moscovit, însă și pe cele schismatice ale patriarhului ecumenist de la Constantinopol.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ce-va-face-boru-dupa-ce-pe-a-oferit-autocefalie-gruparilor-schismatice-ucrainene/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/va-participa-patriarhia-romana-la-ambitiile-schismatice-papistoide-ale-ereziarhului-bartolomeu/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ortodoxia-xeroxata-in-alb-negru-sau-partasia-la-schisma/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/nu-i-am-urmat-in-erezie-nu-i-vom-urma-nici-in-schisma/.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/episcopul-schismatic-artemie-critica-schisma-patriarhului-eretic-bartolomeu/.

Demersul nostru este unul pur teologic, fără nicio preocupare pentru interesele geostrategice ale diverselor țări din spațiul ortodox. Suntem conștienți că aspirațiile naționale ale popoarelor ortodoxe nu trebuie să se facă cu prețul aruncării în schismă a Bisericilor Ortodoxe locale din diferitele țări ortodoxe.

Din acest motiv, considerăm acuzațiile că suntem promotorii intereselor Moscovei în România ca simple speculații fără fond și manipulări grosolane din partea unui sistem care încearcă să ne discrediteze pentru a-și ascunde propria vină – aceea de a trăda învățătura de credință ortodoxă a Bisericii.

Celor care ne acuză că ne opunem aspirațiilor de autocefalie ale Ucrainei și astfel sprijinim interesele rusești le-am putea răspunde că, susținând interesele naționaliste ale Ucrainei, manifestate la nivel bisericesc prin sprijinirea autocefaliei unor grupări religioase schismatice de către patriarhul ecumenist Bartolomeu, ei sunt de fapt trădătorii intereselor naționale ale poporului român, dat fiind faptul că în acest moment aproximativ o treime din teritoriul istoric al Moldovei se află sub dominația ucraineană, fără nicio perspectivă reală de a fi readus la patria-mamă. Ne referim aici la nordul Bucovinei, la Ținutul Herța, la sudul Basarabiei și la mare parte din Transnistria (există dovezi istorice că Transnistria până la Bug și chiar dincolo de acesta este pământ al Moldovei străvechi).

Ne pare rău pentru cei ce gândesc situația prin intermediul tubului catodic al televizorului și se lasă pradă propagandei oficiale, care prezintă Ucraina ca pe un viitor partener UE și ca pe un stat prieten, în condițiile în care aceasta are o parte a teritoriului românesc în stăpânirea sa, cedat de către politicienii trădători români în 1996 și în tratatele ulterioare, care au „ajutat” România să se integreze în UE și NATO, acțiune ce a adus grava știrbire a suveranității naționale a poporului român și niciun beneficiu pentru locuitorii acestei țări. Cu atât mai puțin pentru cei abandonați în țări ca Ucraina, unde sunt supuși unei puternice deznaționalizări.

Mărturisiți măcar public contra ereziei!

Încheiem această succintă prezentare a activității noastre cu mesajul pe care l-am adresat deja celor care au decis că nu este încă momentul să se implice în acțiunea de întrerupere a pomenirii ierarhului. Acelora le-am recomandat să mărturisească măcar Ortodoxia împotriva sinodului mincinos din Creta cu toate ocaziile pe care le au. În ceea ce ne privește suntem deschiși să îi sprijinim cu toate resursele de care dispunem.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/celor-care-spun-ca-nu-este-inca-momentul-intreruperii-pomenirii-marturisiti-macar-public-ca-respingeti-ecumenismul-si-minciunosinodul-din-creta/.

Considerăm o gravă eroare lipsa de reacție contra sinodului din Creta și a ecumenismului, credem că cei ce nu fac nici măcar cea mai mică mărturisire contra acestora își adună osândă înaintea lui Dumnezeu pentru faptul că stau impasibili la căderea Bisericii noastre în erezie.

Ne rugăm bunului Dumnezeu să izbăvească Sfânta noastră Biserică de această grea încercare prin care trece!

Mihai Silviu Chirilă

Note:

[1] “Dacă vreun prezbiter, defăimând pe episcopul său, va face adunare osebită și alt jertfelnic ar înființa, nicio vină știind asupra episcopului întru buna credință și întru dreptate, caterisească-se ca iubitor de începătorie, așijderea și ceilalți clerici, care se vor uni cu el, că sunt tirani și uzurpatori. Iar cei lumești să se afurisească. Aceasta însă facă-se după una, și a doua, și a treia rugăminte a episcopului”.

[2] “Căci cei ce se despart pe sine de împărtășirea cea către întâiul șezător al lor pentru oarecare eres al lor osândit de Sfintele Sinoade sau de Sfinții Părinți, de acela adică care eresul în public îl propovăduiește și cu capul descoperit îl învață, unii ca aceștia nu numai canoniceștii certări nu sunt supuși, îngrădindu-se pe sine despre împărtășirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci și de cinstea cuvenită celor drept slăvitori se vor învrednici.  Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi și minciuno-învățători. Și nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de împărțiri”.

[3] „Iar dacă oarecare dintre clericii din fiecare cetate ori sat au fost opriți de la preoție de către Nestorie și de către cei împreună cu dânsul pentru că cugetă drept, am îndreptățit și pe aceștia să primească din nou treapta proprie. În genere, poruncim ca acei clerici care cugetă deopotrivă (învață de acord) cu sinodul ortodox și ecumenic să nu se supună nicidecum și în niciun chip episcopilor care s-au dezbinat sau celor care se despart (de Biserică)”.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ortodocsii-nepomenitori-sustinatori-ai-rezolutiei-din-ianuarie-2018-cine-suntem-si-cum-luptam-contra-ecumenismului/

Ortodoxia xeroxată în alb-negru sau părtășia la schismă

patriarhul_daniel_si_ecumenic_bartolomeu_69217000(Sursa foto: Basilica.ro – patriarhii  ecumeniști Bartolomeu I și Daniel)

Iubirea lui Dumnezeu nu are margini. Aceasta este salvarea noastră! Oricât de mult șchiopătăm în păcate și apoi în lupta pentru despătimire asumată conștient, Dumnezeu ne arată a Sa îndelungă răbdare, izvorâtă din iubirea nelimitată.

Am putea percepe iubirea lui Dumnezeu ca fiind plină de culoare, învăluită într-o perdea de strălucire care nu se lasă pătrunsă de mintea omenească curioasă și întinată de păcat, pentru ca aceasta din urmă să își înțeleagă măsura, căderea, și neputința izvorâtă din propriile puteri. Atâta timp cât omul nu cunoaște iubirea dezinteresată a lui Dumnezeu, nu va cunoaște atunci, nici motivația întoarcerii la dragostea cea dintâi [1].

Pentru ca parcursul sufletului omenesc spre cunoașterea lui Dumnezeu să fie îngreunat, tatăl fărădelegii a copiat tot ce văzuse în Rai, înainte de cădere, în sensul opus iubirii nemărginite, obținând o copie lipsită de culoare și strălucire, unde este plângerea și scrâșnirea dinților [2].

Știut este că potrivnicul a cugetat în sine: „Ridica-mă-voi în ceruri și mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi așeza jilțul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălașul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor și asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”[3].

Acestea spunând, a început a se îndepărta de Dumnezeu, lăsându-se amețit de dulceața acestei cugetări pline de mândrie. Căzând ca un “fulger din cer”, Lucifer s-a transformat în înger al întunericului. După cum învață Părinții Bisericii, necuratul nu a putut să copieze ființial Trinitatea din Ceruri pentru “împărăția” lui căzută și răzvrătită. Nici nu ar fi avut cum, pentru că și el a fost creat tot de Dumnezeu. Însă după cădere, prin pervertirea puterilor sufletești, a început să își folosească rațiunea văduvită de harul lui Dumnezeu.

Și astfel cugetând de la sine putere, convingeri întunecate, nu și-a mai pus problema pocăinței. Necuratul s-a raportat apoi, la propriile cugetări, de acum diavolești, îndulcindu-se de starea căzută în care intrase, bazându-se pe puterea sufletească poftitoare, pentru a-și hrăni orgoliul rănit, micșcorându-și simțurile pocăinței în totalitate. De la puterea poftitoare pentru autosugestionare, până la atingerea stării de irascibilitate față de orice posibilitate de întoarcere cu capul plecat la Dumnezeu, nu a durat prea mult. Iată și “trinitatea” inversată a necuratului vădită de la cădere până în prezent, trinitate întunecată și manifestată prin puterile sufletești, pătate de păcatul mândriei numite rațiune, poftă, și irascibilitate.

Însă precum știm că faptele vădesc credința mărturisită în timpul vieții pe pământ [4], așa și vrăjmașul se descoperă vinovat fără voia sa, prin învățăturile sale strâmbe, hulitoare, inoculate în mintea omenească dispusă la dialog, drept aceea, trebuie să “ne păzim și să și ne pândim de năvălirile cele din afara duhurilor, și de necurățiile cele dinlăuntru ale gândurilor”[5].

Așadar trecând prin cursul istoriei și colecționând informații despre slăbiciunile firii omenești, vrăjmașul dorește să acționeze în prezent, în Biserică, în mod trinitar însă în sensul opus iubirii. Modul trinitar poate fi observat în tabloul apocaliptic în care ne aflăm astăzi cu toții. Și este trinitar în sensul diabolic, pentru că primul atac din vremurile din urmă al satanei este reușita pătrunderii ereziei ecumenismului, precum un cal troian în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Părtășia la erezia ecumenismului, face parte din acțiunea fără precedent a necuratului asupra omului și indirect adresată lui Dumnezeu. Necuratul acționează acum în mod trinitar, copiind și batjocorind pe Dumnezeu, înlocuind cele Trei Ipostasuri ale Sfintei Treimi cu cele trei acțiuni potrivite firii lui căzute.

Dacă Dumnezeu Tatăl este Cel care Îl trimite pe unicul Său Fiu pentru a propovădui Evanghelia Iubirii[6] prin însăși Întruparea, pătimirea, moartea pe Cruce și Învierea Sa cu scopul restaurării sufletului omenesc, vrăjmașul își trimite și el cea mai înșelătoare învățătură sub forma ereziei  ecumenismului în vremurile noastre, ținta fiind pervertirea sufletului prin despărțirea de Dumnezeu ca apartenență, și pregătirea lui pentru osânda veșnică.

Dacă Fiul Lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mântuitorul nostru, a venit pe pământ să înfăptuiască cele primite de la Tatăl spre salvarea oamenilor, necuratul vine acum să marcheze efectele post-erezie de după pseudo-sinodul cretan din 2016, prin schisma, materializată de unul dintre înaintemergătorii săi, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol Bartolomeu I.

Aici ne referim la schisma creată și susținută de PF Bartolomeu prin înființarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe ucrainene fără consultarea prealabilă a patriarhiei de la Moscova, față de care atârnă Biserica Ucrainei din vechime până în prezent.[7] PF Bartolomeu a numit, precum știm, în fruntea acestei patriarhii noi, pe schismaticul Filaret, deja anatematizat de către Patriarhul Rusiei, Kiril, în trecut, fiind atunci acuzat de comuniune cu papistașii.

(Sursa: https://epochtimes-romania.com – patriarhul schismatic al Ucrainei, Filaret)

Rezultatul pătrunderii schismei în Biserica Ortodoxă Universală nu s-a lăsat așteptat. În prezent putem vorbi și despre părtășia la schismă, ca fiind a doua acțiune a vrăjmașului în mod trinitar, în sens opus iubirii dumnezeiești, pentru îndepărtarea lui Dumnezeu din sufletele oamenilor.

Ziua de ieri, 25 noiembrie 2018, reprezintă îmbrățișarea din partea BOR a părtășiei la schismă, prin coslujirea patriarhului Daniel împreună cu patriarhul ecumenist Bartolomeu I cu ocazia sfințirii catedralei[8] “mântuirii” neamului, redenumită între timp, națională. Acest fapt vădește și mai mult, misiunea de îngropare a Ortodoxiei în România sub semnătura Patriarhului ecumenist Daniel dată la Creta împotriva Adevărului Hristos, misiune primită și formată din tinerețe, în cadrul studiilor[9] de teologie… din occident.[10]

(Sursa: http://www.mitropolia-ardealului.ro  – patriarhii  ecumeniști Bartolomeu I și Daniel la sfințirea catedralei naționale 25 nov)

Cu certitudine putem afirma că sufletele oamenilor vor fi acum încercate și înrobite cu o nouă înșelare la care se expun din diferite motive. Unele suflete sunt deja pervertite și au în consecință, un cuget contaminat de erezia pătrunsă în trupul Bisericii, unde putem menționa pe semnatarii direcți și indirecți ai documentelor cretane, cât și clerici și mireni cu cuget ecumenist. Însă mai sunt și suflete părtașe la erezie, fără cuget ecumenist, care din diferite motive (frică, ignoranță, neștiință), se expun mai nou și la schismă, fără însă a fi numiți eretici și schismatici, până la convocarea unui Sinod Ortodox Ecumenic autentic.

Oare ce urmări vor fi după această a doua cădere a poporului român în părtășie la schismă, asigurată de către vârful ierarhiei BOR în data de ieri? Care să fie ultima acțiune a vrăjmașului, pentru a completa, batjocoritor tabloul trinitar diabolic? Oare trimiterea fiului pierzării, antihrist?!

Fie ca Bunul Dumnezeu să ne țină întăriți în credința dreptslăvitoare, pentru a înțelege importanța îngrădirii față de erezia ecumenismului care ne apără și de schisma proaspăt pătrunsă în Biserica Ortodoxă de pretutindeni, cât și în mod concret în BOR, odată cu sfințirea catedralei de la București.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Valentin Bucur

26 noiembrie 2018

[1] Arhimandritul Zaharia, Adu-ţi aminte de dragostea cea dintâi (Apoc. 2, 4-5).

[2] Biblia sau Sfînta Scriptură. (Matei 13; 42, 50)

[3] Biblia sau Sfînta Scriptură. (Isaia 14; 13)

[4] Biblia sau Sfînta Scriptură. (Iacov 2; 14-26)

[5] Sf. Nicodim Aghioritul, Paza Celor Cinci Simțuri.pag 239

[6] Biblia sau Sfînta Scriptură. (Matei 22; 35-40)

[7]  https://ortodoxinfo.ro/2018/09/09/profetia-sfantului-lavrentie-de-cernigov-despre-schismaticii-ucraineni-de-azi/

[8] https://ortodoxinfo.ro/2017/12/01/icoana-proslavirea-patriarhului-daniel-care-se-lauda-cu-catedrala-mantuirii-neamului-fata-domnului-iisus/.

[9] https://ortodoxinfo.ro/2017/10/16/patriarhul-daniel-documentele-wikileaks-este-nostalgic-dupa-atmosfera-ecumenica-din-strainatate-si-incearca-sa-o-recreeze-bucuresti/

[10] https://saccsiv.wordpress.com/2016/10/23/cine-si-in-ce-scop-i-a-pregatiti-inca-de-mici-pe-actualii-ierarhi-sa-devina-ierarhi-aproape-toti-au-trecut-foarte-scurta-vreme-prin-monahism-strict-cat-sa-figureze-ca-sunt-monahi-caci-altfel-nu-put/comment-page-1/

https://www.marturisireaortodoxa.ro/ortodoxia-xeroxata-in-alb-negru-sau-partasia-la-schisma/

Autodenunț complet

writing.jpgÎn baza decretului imperial de a mărturisi în orice vreme, de a da socoteală de nădejdea care este în noi, și de a nu ne rușina de Fiul lui Dumnezeu, eu, roaba lui Dumnezeu declar sub semnătură următoarele:

Sunt creștin-ortodox, conservatoare, tradiționalistă, incorectă politic și de un obscurantism religios din Evul Mediu ceva de speriat, întrucât, cred că Biblia (pe care știu bine că mulți din inteligenții lumii o consideră doar o carte plină de basme evreiești + măsluită) și Sfinții Părinți ce au trăit cu sute de ani înainte mă pot ghida mai bine în viața de zi cu zi decât o face televizorul, internetul și geniile zilei. Am cultură și intuiție economică și financiară ZERO, crezând că unul care trăiește în peșteră sau în creierul munților, stând la lumina lumânării și citind Acatiste, e mai bogat și mai fericit decât cei din vile și palate. Totul e răsturnat în capul meu sec și gol de știința secolului XXI. Cred că rugăciunea unui credincios e mai rapidă spre ceruri decât un call de pe cel mai performant telefon mobil. Cred că îngerii zboară mai repede și mai sus decât supersonicele, și,în loc să-mi parfumez camerele cu odorizante de camera profesionale de firmă, încă mai ard tămâie și mai stropesc cu buchetul de busuioc. Nu am nici un idol din industria muzicii sau filmului, dar mi-am umplut camerele cu icoane.

Cât despre simț politic, ce să mai zic? Cred că Dumnezeu poate schimba omul, lumea, că lumea politica poate schimba și ea lumea și societatea în care trăim dacă se apucă serios de rugăciuni, post și mătănii și dacă ascultă sfaturile duhovnicilor, și nu cele ale analiștilor politici.

Mai am o meteahnă gravă, poate cea mai gravă dintre toate, pentru care mulți mă vor trimite să mă consult la “mansardă”, căci e nebunie curată pentru ei: cred în învierea morților și în viața veacului care va să vie. Cred că Duhul Sfânt poate crea omul nou și nu genetica și clonarea.

Mai mult sunt o troglodită, înapoiată și o anacronică care a fost la biserici și mănăstiri,unde am pupat icoane și moaștele sfinților fără a ține cont de microbii sau saliva cu care erau eventual acoperite.

Am stima de sine redusă, crezând că sunt cea mai păcătoasă dintre voi toți, și am și oarecare înclinații masochiste pentru că, atunci când greșesc, în loc să mă duc la psiholog să îmi spună ce frumoasă și deșteaptă sunt, prefer să merg la duhovnic să mă pedepsească cu câteva canoane. Nu sunt în căutarea Sinelui, ci a lui Dumnezeu. Am idei năstrușnice despre matematică și geomerie și știința unităților de măsură: Cred că, coborându-te în genunchi poți ajunge SUS și înalțându-te te cobori în iad. Dumnezeul meu e UNUL: TATĂL, FIUL și DUHUL SFÂNT.

Nu fac gimnastică de întreținere, nici jogging, nici yoga, dar fac mătănii cu placere, fără a aștepta să-mi scadă stomacul. Nici la dietetician nu merg, dar postesc Miercurea și Vinerea și în posturile de peste an. Pentru asta nu am ceas la mână conectat la telefonul mobil să văd câte calorii ard.

Sufăr și de dedublare de personalitate, crezând că în mine sunt doi oameni: unul vechi, firesc ce-i în afară și unul nou, duhovnicesc, ce-i înlăuntru. Am și înclinații ucigașe, dorind să omor omul vechi, să îl răstignesc.

Refuz hotărât, dar fără resentimente, să lupt pentru drepturile omului, cetățeanului, homosexualului, lesbienei, căsătoriilor gay, transsexualului, schimbătorului de sex, pedofilului, musulmanului immigrant, celui ce vrea libertate religioasă sau constrângere religioasă, pedepsei cu moartea, eutanasiei și avortului. Mă simt mulțumită în starea mea de roabă a lui Hristos, îmi place dictatura lui Dumnezeu și constrângerile Lui. Părerea mea nu contează deloc, mă bazez pe părerea Lui că știe tot și mă consult cu Sfinții Părinți, cu preoții care pot să vină și în Mercedes la Biserică, important pentru mine e să vină și să îmbrace haina de preot și să slujească, și cu duhovnicul care poate să îmi spună să fac și o suta de mătănii, că nu mă supăr. Renunț la voința proprie și vreau ca voia mea să nu se facă, ci voia Lui Dumnezeu că e sfântă și dreaptă și duce la viață.

Cred că ambasadorul SUA pentru extratereștri e cu totul inutil, căci nu cred în existența extratereștrilor și nici nu am fost răpită de vreunul. Dar cred că există draci și chiar am avut de a face cu ei de câteva ori și nu a fost nici illuminator și nici cool. Nu cred că ar trebui create arme laser, biologice sau nucleare împotriva dracilor. Crucea și moliftele sunt de cele mai multe ori de ajuns. În cazuri extreme se poate ataca și cu post. Iar ca Ambasador Îl chem doar pe Iisus Hristos de care ei se tem și se înfioară și fug.

Cred că mirungerea e mai folositoare decât vaccinarea. Botezul copiilor trebuie să fie obligatoriu. Cred că Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie pot trata cu succes depresia, anxietatea, melancolia și majoritatea bolilor minții și sufletului. Chiar cred că la Sfânta Liturghie pâinea se poate transforma în Trupul lui Hristos, vinul în Sângele Sfânt care curățește păcatele noastre. Din acest punct de vedere sunt de acord cu canibalismul. Cred că, copii trebuiesc îndoctrinați de mici cu învățăturile creștine, trebuie spălați pe creier ori de câte ori vreo idee progresistă le atacă creierul. Refuz să adopt credința feministă, pur și simplu pentru că urmând învățăturile Bibliei cred că devin mult mai frumoasă. Tratamentul biblic al așezării femeii la locul ei sub ascultare de Hristos, de Biserică și de bărbat te înfrumusețează garantat.

În caz de al treilea război mondial nu intenționez să achiziționez nici un buncăr subteran. Mi-oi face o cruce cu un Doamne ajută! și Domnul mă va păzi mai bine decât buncărul. Cred că plătim politicienii prea mult și preoții prea puțin.

Sunt de o intoleranță religioasă oribilă: nu cred că toate religiile te duc în același loc. Exclusivist, cred că una singură te duce în Rai și restul în Iad.

Deși profesor de geografie, nu am nicio idee științifică asupra Universului: cred că totul a fost creat de Dumnezeu în 6 zile, că există un loc numit Rai și un altul numit Iad. Aaa…și nu cred că americanii au fost pe Lună (ăsta e un comentariu răutăcios care nu are legătură cu subiectul, dar așa le răspund celor care mă întreabă de ce Neil Armstrong nu l-a întâlnit pe Dumnezeu….,și tot ca o paranteză, cred că mister Neil Îl va întâlni negreșit pe Dumnezeu, doar că sper că nu va fi prea târziu pentru el….,și apropos, cred că cel mai mare pas al omenirii nu a fost cel de pe Luna, ci al credinciosului care s-a aruncat în brațele lui Dumnezeu sărind peste prăpastia necredinței.)

Feriți-vă de mine că sunt contagioasă. Vă pot contamina și de la mii de kilometri distanță printr-o simplă rugăciune prin care port numele vostru înaintea Tronului Harului lui Dumnezeu.

Îmi cer iertare dacă postarea mea v-a jignit, enervat, necăjit sau mâniat, dar am de gând să continui tot așa, sperând și rugându-mă ca Domnul să mă mântuie și să mă ducă în Ceruri unde are multe locașuri.

Dacă vă este milă de starea mea total nemodernizată, chiar vă rog să vă rugați pentru mine, iar cei mai cu dare de mână puteți să puneți și un acatist. Vă mulțumesc anticipat!

Dacă v-am enervat și v-am scos din răbdări cu declarația mea, vă rog să mă denigrați, criticați, vorbiți de rău, înjurați și tot ce puteți da mai rău din voi. Cred că se pune ca o mică suferință pentru numele lui Hristos și ca o mică prigoană (exact, caut și eu să adun puncte). Vă ameninț că vă iert din start și vă iubesc. Dacă mă înjurați așa, mai mult de 10 cuvinte pe text și cu talent românesc, vă promit că scriu și un acatist pentru voi și mă rog măcar o dată pentru ca Dumnezeu să vă miluiască.

P.S. Vă rog din inimă să îl distribuiți în pagina celor care au avut de comentat despre multe lucruri, dar mai ales despre preoți, sfinți și moaște. Domnul să vă răsplătească efortul.

Laura Mihaela Ștefănescu

https://m.facebook.com/100000201435134/posts/2328653890484636/