„Nu înțelegeți că suntem sclavi ai Bisericii Fanarului?” Arhiepiscopul Ieronim al Greciei s-a rugat cu schismaticul Epifanie, alături de Patriarhul Bartolomeu sărbătorit la Istanbul

318664.p.jpg
COMISIA SINODALĂ PE PROBLEMELE DIN UCRAINA A BISERICII GRECEȘTI PROPUNE RECUNOAȘTEREA SCHISMATICILOR UCRAINIENI, DECLARĂ MEDIA DIN GRECIA
Atena, 5 iunie 2019

Biserica Greciei nu a făcut declarații și nu a luat decizii oficiale cu privire la actuala criză a Bisericii ucrainene. În luna ianuarie, Sfântul Sinod a hotărât să trimită această chestiune pentru dezbaterea pe larg la Consiliul Episcopilor, alcătuit din toți ierarhii Bisericii Grecești, iar în martie a creat două comisii, una pe probleme dogmatice și canonice, cealaltă pe probleme inter-ortodoxe și relațiile inter-creștine, pentru studierea aprofundata a problematicii pentru a putea transmite recomandările lor întregului episcopat al Bisericii.

Potrivit unui raport publicat astăzi la vimaorthodoxias.gr, comisiile au hotărât să propună Bisericii Grecești să recunoască oficial așa-numita „Biserică ortodoxă a Ucrainei” (BOU) ca o biserică canonică și autocefală.

Potrivit raportului, cele două comisii s-au întâlnit la 23 mai, iar propunerea rezultată este acum în mâinile Mitropolitului Damaskinos de Didimoteixon și Orestias, președintele Comitetului pentru probleme canonice, care îl va transmite Sfântului Sinod .

Argumentele ridicate în scrisorile Preafericitului Părinte Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei către Patriarhul Bartolomeu, nu au fost discutate. Pro-fanarioții susțin că tomosul de autocefalie din 1850 acordat Bisericii Greciei și actuala constituție a Greciei impun Bisericii Greciei să accepte fără îndoială deciziile Patriarhiei Constantinopolului. Cu toate acestea, documentele nu stipulează astfel de condiții, afirmă vimaorthodoxias.

Un membru al comisiei a amenințat că Constantinopolul va profita de „Țările Noi”, dacă Biserica Greciei nu recunoaște BOU, determinând un alt membru să exclame: „Nu înțelegeți că suntem sclavi ai Bisericii Fanarului?”  Țările Noi constituie mai multe metropole ale Patriarhiei Constantinopolului, care sunt administrate de facto ca parte a Bisericii Greciei.

Membrii comisiei au renunțat la toate argumentele aduse și au convenit să trimită o propunere pozitivă în acest sens, ierarhiei bisericești. Preafericitul Părinte Arhiepiscop Ieronymos a fost de acord cu poziția Patriarhului Bartolomeu la întâlnirea recentă din Atena.

Chiar înainte de întâlnirea cu Patriarhul Bartolomeu, Arhiepiscopul Ieronymos s-a întâlnit cu Preafericitul Arhiepiscop Chrysostomos din Cipru, care a subliniat că orice acțiune unilaterală a oricărei Biserici ar fi o greșeală, care doar agravează diviziunea de astăzi în Biserică .

Greek Church’s Synodal commissions on Ukraine propose recognizing Ukrainian schismatics, Greek media reports

ddc9d

Primatul Bisericii ucrainene schismatic-naționaliste creată de Patriarhia Constantinopolului în decembrie, „Mitropolitul” Epifanie Dumenko, a călătorit astăzi la Istanbul, pentru a-l felicita pe Patriarhul Bartolomeu cu ocazia zilei numelui său, care va fi sărbătorit mâine, raportează serviciul de presă al ”Bisericii Ortodoxă din Ucraina”.

Vecernia sărbătorii Sfântului Apostol Bartolomeu, a fost slujită la Mănăstirea Maica Domnului Primăvara Vieții, unde Patriarhul Bartolomeu și „Mitropolitul” Epifanie, s-au rugat împreună cu Preafericitul Părinte Arhiepiscop Ieronymos de Atena și toată Grecia, care a sosit, de asemenea, pentru a sărbători ziua Patriarhului.

Vizita Arhiepiscopului Ieronymos la Patriarhia Constantinopolului a fost anunțată după vizita recentă a Patriarhului Bartolomeu la Atena. Pe de altă parte, după cum spune Epifanie în discursul său, propria sa prezență a fost neplanificată și neanunțată, cu toate că el a așteptat cu nerăbdare să-l întâlnească pe Arhiepiscopul Ieronymos.

Romfea raportează că Arhiepiscopul Ieronymos nu va sluji mâine la Sfânta Liturghie și astfel nu va sluji cu Epifanie.

Epifanie și Arhiepiscopul Ieronymos s-au întâlnit și s-au așezat unul lângă celălalt în timpul Vecerniei, marcând prima întâlnire a acestuia cu primatul unei Biserici locale, alături de Patriarhul Bartolomeu.

Biserica greacă nu a recunoscut BOU, deși s-a raportat că cele două comisii sinodale însărcinate cu examinarea problemei ucrainene, au sugerat să o recunoască. Epifanie și alții, au declarat de mai multe ori, că se așteaptă ca Biserica Greacă să fie prima Biserica Locală care recunoaște BOU, alta decât Patriarhia Constantinopolului.

După Vecernie, Epifanie a schimbat câteva cuvinte cu Patriarhul Bartolomeu și, de asemenea, a salutat pe Arhiepiscopul Ieronymos și i-a oferit o Panaghie episcopală în onoarea propriei sale întronizări, care a avut loc pe 3 februarie.

Epifanie a slujit apoi o litie la mormintele patriarhilor adormiți, care sunt îngropați în mănăstire.

La 26 mai, BOU „a hirotonit” un fost arhimandrit al Bisericii Grecești ca „episcop”, pentru a sluji vorbitorilor de limbă greacă în Ucraina. Arhimandritul Epifanius (Dimitriou) a fost eliberat din funcție de către ierarhul său, Mitropolitul Ingatius de Demetrias și Almyros de la Biserica Greacă, fără ca metropola să răspundă la cererile sale de confirmare.

Câteva zile mai târziu, noul „episcop” a călătorit în Fthiotida, Grecia, unde a fost primit de către Mitropolitul Nicolae din Fthiotida din Biserica Greacă.

Istanbul, 10 iunie 2019

Archbishop of Greece meets Ukrainian schismatic primate in Istanbul

Traducere dr. Gabriela Naghi

„Nu înțelegeți că suntem sclavi ai Bisericii Fanarului?”

Arhiepiscopul Ieronim al Greciei s-a rugat cu schismaticul Epifanie, alături de Patriarhul Bartolomeu sărbătorit la Istanbul

Petiție online: Statul român are obligația să păstreze alternativa la documentele biometrice

Interpol-biometric-1.jpg

Am inițiat o petiție online pentru a cere statului român să continue să ofere alternativă la actele biometrice. Rolul petiției este de a strânge un sprijin popular cu ajutorul căruia să continuăm demersurile în instanțe sau în camerele Parlamentului României, dacă va fi nevoie, pentru a determina autoritățile statului să lupte pentru păstrarea actualei situații în ceea ce privește actele nebiometrice.
Îi invităm pe toți cei ce nu doresc să li se impună buletinele biometrice să semneze această petiție și să se adauge luptei noastre.

Adresa petiției este:

https://www.petitieonline.com/statul_roman_are_obligaia_s_pstreze_alternativa_la_documentele_biometrice

Textul petiției este următorul:

Statul român are obligația să asigure cetățenilor săi posibilitatea de a opta în continuare pentru documente nebiometrice, în speță pentru acte de identitate și pașapoarte nebiometrice, și să garanteze în continuare posibilitatea de a călători în Uniunea Europeană și în lume cu acte nebiometrice.

În acest sens, are obligația de a informa Uniunea Europeană că în România există o categorie de cetățeni care refuză de un deceniu categoric orice formă de document biometric, motivând refuzul lor prin faptul că tehnologia biometrică le încalcă libertatea individuală, de conștiință și de mișcare.

Motivele pentru care solicităm păstrarea documentelor alternative nebiometrice sunt:

1. amprentarea digitală este o practică penală, care nu poate fi impusă unor persoane nevinovate de fapte penale, în condițiile în care Constituția României garantează prezumția de nevinovăție a cetățeanului până în momentul dovedirii sale ca vinovat.

2. tehnologia biometrică este dovedită ca vulnerabilă față de atacurile cibernetice.

3. stocarea datelor în cipurile biometrice este însoțite de simboluri ofensatoare pentru conștiința creștină, de exemplu, prezența cifrei 666 în codurile de bare (dovedită și acceptată juridic în instanțele din Federația Rusă), care în limbaj biblic este simbolul sclaviei (în Vechiul Testament este simbolul supunerii față de statul condus de regele evreu Solomon, iar în Noul Testament este simbolul supunerii față de personajul malefic antihrist) și este refuzat de persoanele care s-au născut libere, trăiesc libere, au libertatea garantată de către Constituția României, de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de către Declarația Universală a Drepturilor Omului și de către toate documentele oficiale la nivel internațional, și refuză să fie asociate cu simboluri ale sclaviei personale sau generale, politice sau spirituale.

4. tehnologia biometrică prezintă riscuri la adresa libertății individuale și a intimității personale, drepturi garantate de către Constituția României, lucru recunoscut la nivel european de către Rezoluţia 1797/2011 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în care se arată că “dezvoltarea rapidă a tehnicilor biometrice produce riscuri la adresa unor drepturi ale omului: dreptul la respectarea vieţii privatedreptul la un proces echitabilprezumţia de nevinovăţiedreptul la liberă circulaţie şi interzicerea discriminării, drepturi consemnate în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (ETS nr. 5)”.

5. refuzul motivat de libertatea de conștiință de a accepta actele biometrice îl pune pe cetățean în postura de a nu putea să își decline cetățenia română în fața autorității statului, adică îl face să piardă cetățenia, pe care, prin Constituție, niciun cetățean născut în România nu îl poate pierde. Legea nr. 21/1991, art. 22, prevede că actul de identitate face dovada cetăţeniei, iar OUG nr. 82/2012, art. 13, spune: “actul de identitate face dovada identităţii, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de rezidenţă”.

6. refuzul motivat de libertatea de conștiință de a accepta actele biometrice îl pune pe cetățean în postura de a pierde toate drepturile și libertățile ce decurg din cetățenia română: dreptul la proprietate, dreptul la învățătură, liberul acces la justiție, dreptul la libera circulație în străinătate: accesul la justiţie, garantat de art. 21 (1) şi mai ales (2), unde se spune că ”nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”; dreptul la vot (art. 36), dreptul de a alege şi a fi ales (art. 37), dreptul la asociere (art. 40), dreptul la muncă (art. 41), dreptul la proprietate (art. 44), dreptul la moştenire (art. 46), dreptul de a întemeia o familie (art. 48), dreptul la protecţie al persoanei cu handicap (art. 50), dreptul de petiţionare (art. 51).

7. condiționarea de actele biometrice a circulației în spațiul comunitar face ca acesta să fie închis cetățenilor/țărilor care le refuză, distrugând însăși ideea de Uniune Europeană, care a fost concepută ca un spațiu al liberei circulații a cetățenilor săi.

8. obligarea cetățenilor să ia acte biometrice obligatorii, refuzul oricărei alternative pentru cei ce din motive de conștiință nu le pot lua și transformearea lor în paria ai societății sau, și mai grav, sancționarea lor, violează și distrug conceptul de libertate de conștiință, care nu poate fi sub nicio formă condiționat de acte administrative ale statului.

9. Uniunea Europeană nu poate invoca „nevoia socială imperioasă” de a restrânge în mod permanent drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor care refuză aceste acte biometrice, dovedit fiind că amenințarea teroristă, invocată de obicei în această situație, nu a scăzut cu mult în ultimul deceniu în care mare parte din Europa are deja astfel de tehnologie.

10. România are obligația să își apere propriii cetățeni și drepturile fundamentale ale acestora. ACTUL ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ NU ÎNSEAMNĂ CĂ ROMÂNIA TREBUIE SĂ SE SUPUNĂ ORBEȘTE DECIZIILOR COMUNITARE, ATUNCI CÂND APLICAREA LOR LA CONDIȚIILE SPECIFICE DIN ROMÂNIA RISCĂ SĂ VIOLEZE DREPTURI FUNDAMENTALE ALE OMULUI.

Cerem statului român:

1. Să informeze Uniunea Europeană că în România există posibilitatea încălcării grave a unor drepturi fundamentale ale omului unui număr considerabil de cetățeni prin aplicarea în legea națională a Regulamentului proaspăt aprobat.

2. Să continue să elibereze documente de identitate și pașapoarte nebiometrice, în conformitate cu reglementările în vigoare.

3. Să ofere garanții UE și restului comunității internaționale că statul român nu va permite părăsirea frontierelor naționale persoanelor care prezintă risc de siguranță la nivel local, național și internațional.

4. Să apere drepturile fundamentale ale cetățenilor români.

Vă așteptăm să o semnăm și să arătăm guvernanților că ne opunem introducerii obligativității actelor de identitate și pașapoartelor biometrice și că cerem în continuare alternativă la ele, urmând, în caz contrar, să ne apărăm drepturile și libertățile fundamentale în instanțele naționale și continentale.

Mihai Silviu Chirilă

Românii pot fi învinşi doar dacă li se ia Ortodoxia!

romania-national-ortodoxa.jpg

De ce este atât de importantă Ortodoxia pentru români? Ortodoxia nu este importantă doar pentru români, ci pentru orice om care vrea să se mântuiască.

Forţa Ortodoxiei s-a văzut atunci când românii, conduşi de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul ori Mircea cel Bătrân, deşi în număr mic, au reuşit să ţină piept unor  armate de zece ori mai numeroase. În mod normal, asemenea victorii sunt imposibile. Aici nu e vorba doar despre vitejia românilor, ci despre minunile lui Dumnezeu săvârşite prin braţele vitejilor români pentru a salva Ortodoxia.

Forţa Ortodoxiei o putem vedea zilnic în viaţa personală, dacă o trăim cu adevărat. O minte luminată de Duhul Sfânt ia decizii înţelepte, are o relaţie bună cu semenii şi cu Dumnezeu, caută virtutea şi respinge păcatul. Să avem curajul să analizăm după aceste criterii atât pe alţii, cât şi pe noi înşine. Folclorul românesc reprezintă un tezaur de înţelepciune în care binele este asociat cu ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, iar Făt-Frumos este un model de frumuseţe fizică şi morală. Expresia ,,Nu e bine” era şi trebuie să rămână  sinonimă cu ,,Nu e frumos” şi cu ,,Nu e plăcut lui Dumnezeu.”

Creştinătatea a trecut prin numeroase perioade de cernere şi acest lucru se întâmplă şi în zilele noastre. După ce s-au încheiat persecuţiile din partea păgânilor, unii dintre aceştia s-au botezat de formă, din raţiuni lumeşti, fără a accepta să ducă şi o viaţă creştină. Aceştia au început treptat să conteste într-o formă sau alta autoritatea lui Dumnezeu pentru a se autozeifica pe ei înşişi. Astfel s-a ajuns la islamism şi la papism care au cel puţin două elemente  în comun: ura faţă de Ortodoxie şi faptul că ambele s-au impus prin forţă. Faptul că din papism s-au desprins o mulţime de secte nu trebuie să ne mire. De mirare este faptul  că acestea au pretenţia de a fi considerate biserici!

O înţelegere superficială a lucrurilor ar putea admite drept soluţie pacifistă unirea tuturor religiilor sub conducerea Papei, aşa cum prevede viziunea ecumenistă, la modă acum. Însă, printr-o astfel de soluţie, cum îi ajutăm pe oameni să se mântuiască? Ce le vom spune? Că e bine să creadă că Papa este vicarul infailibil al lui lui Hristos, smintindu-i, minţindu-i şi atrăgându-i în păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt care nu se iartă în veci? Că este bine să încurajăm păcate sufleteşti grave precum mândria, trufia şi slava deşartă? N-ar fi mai bine să-i ajutăm pe toţi oamenii să se mântuiască şi să-i îndrumăm să caute Calea, Adevărul şi Viaţa, închinânându-ne cu toţii lui Dumnezeu şi respectând poruncile Lui?

Recenta vizită a Papei Francisc în România, oricâte sloganuri pompoase a avut, stârneşte numeroase întrebări. Dacă Papa susţine că a venit cu gânduri bune în România, de ce ne-a insultat în mod indirect beatificând episcopii care n-au trecut la Ortodoxie, arătându-se în continuare adversar al Ortodoxiei? Dacă Papa preţuieşte atât de mult familia, de ce este atât de permisiv cu mişcarea LGBT?  De ce România a fost supusă unui asediu mediatic prozelitist fără precedent? Nu cumva îi este teamă de puterea Ortodoxiei?

Să rămânem ortodocşi, amintindu-ne cuvintele Crezului ortodox: ,,Cred în una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”!  Asta înseamnă că Biserica Ortodoxă este întemeiată pe hotărârile sinoadelor ecumenice, nu pe capriciile unui om, fie el şi papă, care îşi zice infailibil, adică pretinde că e la fel ca Dumnezeu!!! Promovarea păcatului, bulversarea raportului bine-rău, politizarea catolicismului, prozelitismul sectar şi catolic precum şi acceptarea de către români a intrării în Consiliul Mondial al Bisericilor sunt modalitaţi de a-i lipsi pe români de Ortodoxie! Orice abatere a Ortodocşilor de la hotărârile Sinoadelor Ecumenice, aduce ANATEMA!  Să nu uităm!

Să ne rugăm ca, în aceste condiţii, mirenii, preoţii şi ierarhii noştri să nu se lase intimidaţi de presiunea politică pusă asupra lor, ci să mărturisisească Adevărul spre slava Preasfintei Treimi. Papa Francisc nu poate fi ,,frate” cu Patriarhul Daniel, atâta timp cât doreşte, de fapt, supunerea Ortodoxiei româneşti şi introducerea în Ortodoxie a unor reguli papiste, aşa cum s-a legiferat deja la Sinodul din Creta în 2016. Păstrarea canoanelor, a crucilor şi a icoanelor ortodoxe, sunt datorii de bază ale unui ortodox. Dacă Ortodoxia este sobornicească înseamnă că nu o poate ,,moderniza” nimeni după placul lui. Aşadar, nu avem voie să ne rugăm cu cei de alte confesiuni, ca să nu aprobăm, prin prezenţa noastră, credinţa lor greşită. Dacă ne rugăm cu cei care se află sub anateme din cauza unor abateri canonice grave, ne facem părtaşi la păcatele şi la ereziile lor (infailibilitatea papei, necistirea Maicii Domnului şi a sfintelor icoane etc).

Am putea cere iniţierea  de către BOR a unor demersuri în vederea convocării unui Sinod Panortodox care să garanteze păstrarea Ortodoxiei autentice, singura Biserică, nu să acceptăm ideea că şi ereziile sunt biserici, aşa cum greşit s-a afirmat la Sinodul din Creta. De asemenea, ar fi bine să cerem ieşirea României din Consiliul Mondial al Bisericilor, după modelul petiției Sinaxei de la Botoșani din 1 mai 2019.

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Dacă facem parte din acest consiliu, înseamnă că admitem că Biserica Ortodoxă este o biserică la fel ca oricare alta, nu  ,,una sfântă, sobornicească şi apostolească Biseerică”, după cum mărturisim în Crez. E nevoie şi de informare ortodoxă, ca să nu putem fi manipulaţi. E nevoie să respingem ideologia de gen şi pecetea lui Antihrist pe mâna dreaptă sau pe frunte prin microcip. În acest scop, nu e bine să ne obişnuim nici cu documentele electronice.

Dacă noi, care suntem popor ortodox, nu ştim să preţuim Ortodoxia, există alţii, din ce în ce mai mulţi, care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu şi care trec la Ortodoxie.

,,Scopul vieţuirii creştine este dobândirea Duhului Sfânt.” – spunea Sfântul Serafim de Sarov. Însă atitudinea permisivă  faţă de păcat, faţă de erezii şi faţă de agenda LGBT nu este compatibilă cu dobândirea Duhului Sfânt: ,,Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9)

Încă din primul secol creştin, Sfântul Apostol Iuda Tadeu remarca:

„Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut…Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i, pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!” (Iuda 1, 1-6; 17-25)

P.S. Titlul articolului reprezintă remarca unei persoane care nu este ortodoxă!

Lucreția P.

Românii pot fi învinşi doar dacă li se ia Ortodoxia!

“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit cu “fratele său drag”

62050725

Vizita în România a papei eretic al Romei a început astăzi. Papa a avut o prestație fadă, în opinia mea, niște discursuri destul de șterse, pe care le-au auzit cam toți cei ce l-au primit ca oaspete prin lume.
Aceeași atitudine provincială din partea autorităților locale, manipulare până la saturare din partea presei, laică și bisericească.
Pe tot parcursul zilei, papa l-a numit pe patriarhul român „fratele meu iubit”. Îi dăm și noi acest titlu în materialul nostru.

Astăzi a fost prima zi a vizitei papei Francisc în România, partea de stat și partea de întâlnire directă cu oficialii Bisericii Ortodoxe Române. Voi expune în cele ce urmează doar câteva impresii după o vizionare la televizor a evenimentelor, urmând a detalia, când înregistrările vor apărea și vor putea fi studiate mai în detaliu.

Partea politică a vizitei merită mai puțină atenție, deoarece acolo papa a fost în calitate de șef de stat, lucru care pe noi nu ne prea interesează aici.

Prima impresia a fost legată de saluturile de început. Am văzut o anumită răceală și indiferență din partea papei față de prelații catolici și din partea acestora față de el. În același timp, papa era foarte cordial cu prelații ortodocși, ceea ce mi-a întărit ideea că papa a venit în România pentru ortodocși mai întâi și abia apoi pentru catolicii săi.

Nu am putut să nu mă întreb, văzând modul în care îl primesc ai săi pe papa, dacă unii dintre ei, influențați de disputele din interiorul cultului lor, în care papa este acuzat pe față că este eretic, chiar nu îl și considerau astfel. M-am gândit: cum ar fi ca papa să fie considerat eretic de mai mulți dintre ai săi decât dintre ierarhii ortodocși români? Gândul mi s-a părut terifiant.

Au reținut atenția câteva cuvinte rostite în alocuțiunea sa de către președintele Iohannis. “Werner”, cum am văzut că îi spun colocvial cei din presa centrală, a avut unul dintre cele mai lungi discursuri pe care le-a ținut vreodată, vorbind cu un patos pe care nu i l-a mai văzut nimeni până acum.

Au reținut atenția două detalii pe care le-a spus președintele României. Mai întâi, acesta a opinat că cei șapte „episcopi” care vor fi “beatificați” la Blaj reprezintă, citez din memorie, “simbolul luptei pentru apărarea libertății și a credinței în perioada comunistă”.

Aceleași vorbe le-am auzit spuse în discursul politic și în 2017, de către politicienii români, la adresa sfinților reali ai închisorilor, pe vremea când Patriarhia îi serba oficial sub denumirea de “mărturisitorii închisorilor”, niciodată “sfinții închisorilor”. Între timp, papa vine și își “canonizează” “sfinții” săi. Patriarhia Română este mai preocupată de a merge împreună cu papa pe drumul “ecumenismului lucid” decât de canonizarea sfinților închisorilor, despre care a uitat cu totul după 2017.

Al doilea lucru pe care l-a spus Iohannis a fost de-a dreptul uluitor. Citindu-și discursul pe care se vede că i-l consiliase cineva cu oarece pregătire în domeniu, președintele luteran[1] al României l-a invitat pe papa roman să meargă împreună cu poporul ortodox român prin Grădina Maicii Domnului.

Așa ceva nu vezi în toată ziua. Nu este însă cu totul neobișnuit, dacă ne gândim la faptul că acest papă este acuzat în comunitatea sa de filoluteranism. Papa a răspuns cu câteva considerații despre nevoia de a fi deschiși față de cei din diasporă, de a-i ajuta pe săraci etc.

La această parte a vizitei mai merită, din punctul meu de vedere, adăugată propaganda deșănțată a media. Aceleași limbi din media care batjocoresc tot ce este ortodox în această țară și tot ce este (rămas) național au fost cuprinse deodată de un misticism inexplicabil, vorbindu-ne despre experiența rugăciunii, despre venirea papei care dă sens rugăciunilor, despre minunea meteo că timpul a ținut în ciuda predicțiilor meteo (de ca și când “predicțiile” meteo nu ar fi puse în practică de către avioanele care disipează nostop chemtrails în aer și de către sistemele HAARP, care acum au știut cum să înfăptuiască “minunea”).

Spectacolul grotesc al microfonistelor smerite și cuvioase mi-a adus aminte de cuvintele Sfântului Iacov:

Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa (Iac. 3,5-10).

În principiu, cam tot ce am văzut astăzi cu privire la această vizită poate îndemna la meditație la cuvintele Sfântului Iacov.

Partea a doua a vizitei de azi a fost mai interesantă sub aspect teologic, pentru că papa s-a întâlnit cu patriarhul BOR și cu membrii sinodului permanent.

Am urmărit transmisiunea de la Patriarhie la Trinitas TV, pentru că am dorit să am o viziune și referitoare la cum prezintă televiziunea patriarhală evenimentul. A fost o alegere perfectă, pentru că am putut să trag câteva concluzii foarte importante.

Prima mea impresie când am deschis Trinitas TV a fost că este mai catolică decât papa. Literalmente. Prima dată m-am uitat să văd dacă nu cumva am nimerit din greșeală pe Vatican TV.

Mărturisesc că nu sunt un urmăritor de Trinitas TV aproape deloc, dar ce am văzut astăzi nu mi-am crezut ochilor.

În studioul de unde se transmitea evenimentul se purta o discuție de nivel academic între domnul Bănescu, cred, aflat în postura de realizator TV, preotul Radu Preda (am aflat în acest fel că a devenit preot) și doctorul în bizantinologie Petre Guran.

Discuția se ducea în jurul nevoii de unitate, de cooperare, de deschidere între cele două “Biserici”. Fie-mi îngăduit să exprim câteva gânduri care s-au desprins din audiția în fugă a acestui material. Sper sincer că Trinitas TV îl va pune pe internet să îl putem analiza în detaliu. E o “comoară” de ecumenism care trebuie dezgropată și prezentată tuturor ortodocșilor români, ca să înțeleagă încotro bate vântul schimbării în Biserica noastră.

Domnul Guran a lansat ideea nevoii de „deculturalizare” a credinței, adică de separare a “esenței” mesajului evanghelic de “tradiționalism, element cultural”, ca bază a unei viitoare unități creștine, despre care opina că se va realiza într-un orizont eshatologic, nu ca proiect social uman realizabil în istorie.

Mai pe înțelesul tuturor, domnul Guran ne propune o debarasare de tot ce înseamnă element cultural, “bagaj cultural” și “bagaj al istoriei” și revenirea la esențele credinței, ceea ce ar face ca toate conflictele interconfesionale să se stingă, redescoperindu-se „rădăcinile comune” despre care a vorbit până la saturație papa astăzi peste tot.

Nu ne spune respectabilul profesor nici care anume sunt “esențele” la care ar trebui să ne întoarcem și mai ales “ce este bagajul istoric și cultural” de care ar trebui să scăpăm. Ce anume din tradiția cu T mare, cum a numit-o, ar scăpa de această deconstrucție pe care o anunță intelectualul român? Ce anume din canoanele Bisericii sunt “elemente culturale” și care sunt parte a Tradiției cu T mare?

Domnul Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a făcut o distincție riscantă între “tradiție” și “tradiționalism”, neexplicându-ne ce înseamnă totuși tradiția fără aplicarea ei în viață, care generează de obicei ceea ce numim tradiționalism.

Conceptul de debarasare de “bagajul istoric și cultural” pentru a reveni la esență mie îmi seamănă ca două picături de apă cu Reforma protestantă. Ce altceva este Reforma protestantă decât o debarasare de tot ce a adus elementul uman al Bisericii și o transpunere literală în faptă a modelului evanghelic specific primului veac creștin, ceea ce a condus la o negare totală a lucrării Duhului Sfânt în Biserică de-a lungul secolelor, în care a creat un mod de viață ortodox, un mod de gândire și de relaționare cu sacrul ortodox.

Cred că întregul concept este cu totul străin duhului ortodox al Bisericii, care nu a procedat niciodată la astfel de aggiornamenti și nu a considerat dezvoltarea istorică a vieții bisericești ca un balast cultural de care trebuie să te debarasezi la un moment dat.

Faptul că el se aplică în “Biserica catolică” nu este un motiv pentru care ar trebui aplicat și în Biserica lui Hristos, unde nu este al nostru a hotărî ce anume din tezaurul de viață și trăire bisericească ortodoxă este “esență” și ce este “element cultural”.

Dar oare nu exact acest lucru îl face ecumenismul în spațiul ortodox, cenzurând cărți de cult, slujbele de reprimire la Ortodoxie, eliminând Sinodiconul Bisericii, eliminând toate referirile confesionale din predici, cu efectul final al ștergerii cu totul a distincției dintre Ortodoxie și erezie, vorbind despre “Biserici surori”, “unitate în perspectivă eshatologică” a creștinilor?

Ni se spune că papa a renunțat la tiară, la cele trei coroane puse una peste alta, se pregătește să desființeze celibatul etc. Toate acestea sunt considerate “bagaj cultural”, care adumbrește “esențele”. Dar la statutul de “vicarius Filii Dei”, la statutul de infailibil, la statutul de primus sine paribus, la Filioque, la Immaculata Conceptio și la toate celelalte de ce nu renunță papii pentru a putea redescoperi “esențele” și “rădăcinile” comune ale Bisericii primului mileniu, când acestea nu existau?

În plus, actul în sine de debarasare de trecutul cultural este unul de natură culturală, umană, nu este de inspirație divină, ceea ce ne face să ne învârtim într-un cerc vicios. Cu ce este mai puțin valoros un element “tradiționalist” de acest concept progresist? Cu nimic.

Domnul Guran își exprima acest punct de vedere într-un context în care, la un moment dat, a afirmat, citez din memorie: “una este Biserica lui Hristos, alta sunt denumirile istorice, rezultate ca urmare a acțiunilor omenești, de Biserică Catolică, Biserică Ortodoxă, protestantă etc.”.

La postul național bisericesc de televiziune un invitat a enunțat crezul de aur al ecumenismului, cuprins în Declarația de la Toronto, în care se spune că “Biserica este mai mare decât propria confesiune… există Biserică în afara Bisericii.

Mi s-a părut uluitor să văd că la postul bisericesc național Biserica Ortodoxă este pusă în rând cu celelalte “Biserici și confesiuni”, cărora sinodul din Creta le-a recunoscut “denumirea istorică”.

Ca să înțeleagă și cei ce încă mai cred că la Creta nu s-a schimbat nimic, “denumirea istorică” este de fapt, din punct de vedere ecumenist, dezvoltarea unor ramuri ale Bisericii lui Hristos în mileniul al II-lea, după schisma dintre Orient și Occident. Recunoașterea “denumirii istorice” a “bisericilor și confesiunilor” la Creta, reprezintă, raportat la ce a spus vorbitorul de la Trinitas TV, nu doar recunoașterea bisericității ereziilor, ci și afirmarea faptului că ele sunt părți ale Bisericii lui Hristos.

Discursul merită ascultat și analizat cu mult mai mute detalii, pentru că ne arată multe astfel de teorii ecumeniste expuse pe postul de televiziune al BOR.

La un moment dat, vorbindu-se despre toleranță, intoleranță, deschidere etc., preotul Preda a vorbit despre “răzvrătiții, care nu mai ascultă de nicio lege canonică”. Răzvrătiții suntem noi, care nu admitem această viziune ecumenistă.

Trebuie precizat că  în toate activitățile de astăzi Patriarhia Română a demonstrat că poziția noastră, a mărturisitorilor nepomenitori, față de erezia în care ierarhia se complace, o incomodează puternic, impunându-i o preocupare de a demonstra că nu greșește cu nimic în raport cu vizita papei. Toate luările de poziție au insistat să arate că nu există nicio comuniune dogmatică sau euharistică între BOR și “Biserica Catolică”, că nu se pune problema de așa ceva, decât eventual într-o “perspectivă eshatologică”. Patriarhul a fost foarte atent să spună că îi dă papei posibilitatea să rostească Tatăl nostru în catedrala națională doar ca semn de respect și recunoștință pentru celebra de acum “ospitalitate” catolică, manifestată în țările occidentale față de românii din diaspora. Preotul Preda vorbește direct despre “răzvrătiți”, arătând că și în acest moment “istoric”, gândul celor de la Patriarhie este tot la reacția celor din țară care se opun acestei erezii. Din câte am văzut, s-a renunțat și la tragerea clopotelor.

Cu toate acestea, evenimentul de la catedrala națională a fost o rugăciune necanonică cu ereticii în toată regula, așa cum am demonstrat într-un articol anterior. Papa a rostit o rugăciune inventată probabil de el, inspirată din teologia liberală, cu un puternic accent pe ecumenismul social, apoi a rostit Tatăl nostru în latină, la care zeci dintre cei prezenți în catedrală și-au făcut cruce ortodoxă (aceia nu s-au rugat în comun cu el?). Apoi s-a rostit Tatăl nostru în română de către toți cei prezenți, ortodocși și catolici, și s-au cântat cântări liturgice. Papa a fost întâmpinat cu imnul Îngerul a strigat! Toate acestea sunt rugăciuni comune cu ereticii, indiferent cum încearcă să prezinte Patriarhia evenimentul.

Impresia după o zi de evenimente de acest gen este că ierarhia Bisericii Ortodoxe Române își confirmă statutul de cea mai ecumenistă Biserică dintre cele ortodoxe, ceea ce este foarte grav.

La emisiunea de la Trinitas, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, care acolo era moderator, a afirmat că papa ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem împreună în Europa, pentru a combate marile provocări ce sunt puse în fața creștinilor de duhul neomarxist al Europei.

Tot acolo s-a spus și că de acum nu mai există altă cale decât să mergem împreună, să privim, în drumul spre împărăția cerului, unii către alții și să mergem pe drumul cooperării. Aceeași idee s-a transmis obsesiv și de către presa laică.

Discursurile papei au fost toate îndreptate înspre cooperarea ecumenistă pe calea ajutorului social, implicării sociale etc. Aceia care cred că astăzi au auzit cuvinte nemaiauzite până acum, pot face efortul de a asculta discursurile papei rostite prin alte țări și vor vedea că dragostea pe care le-o arată lor azi le-a arătat-o și musulmanilor în Tunisia și budiștilor în Thailanda. La urma urmei, să nu uităm că papa este propus de fostul președinte israelian pentru funcția de lider mondial al unei programate organizații mondiale a religiilor tocmai pentru „abilitatea sa de a face pace”.

La finalul întâlnirii din catedrală am văzut o imagine sugestivă: președintele Iohannis în dreapta, papa în mijloc și patriarhul în stânga, într-o poză de grup. Președintele luteran al statului, papa catolic și patriarhul ecumenist arătându-se împreună poporului român într-o catedrală ortodoxă a mântuirii neamului. Ce legătură poate avea această imagine cu tradiția Bisericii lui Hristos?

Am auzit într-una din seri la un entertainer de la un post de televiziune o expresie fascinantă: vorbind despre evenimentele politice din ultimele zile, omul respectiv a spus că poporului i s-a servit “nutreț electoral”. Fie-mi permis să afirm că ce am văzut astăzi în discursurile oficiale a fost “nutreț ecumenist”.

Din acest motiv, intenționez să văd dacă omul de televiziune nu va spune în vreo emisiune viitoare cum se numesc cei ce consumă astfel de nutreț.

Note:

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Klaus_Iohannis.

PS: Dacă cineva găsește linkurile cu acea emisiune de la Trinitas TV, este rugat să mi le trimită și mie. Chiar merită analizată frază cu frază. Mulțumesc.

Mihai Silviu Chirilă

“Locțiitorul Fiului lui Dumnezeu” s-a întâlnit azi cu “fratele său drag”

A se vedea și:

„Prințul Bisericii”, mitropolitul ecumenist Teofan, prezent în Piața Palatului Culturii la adorarea papei

Părintele Cosmin Tripon: „Despre papa e valabil un singur adevăr: ESTE ERETIC! Restul nu contează”

Invitație la Împărăția Cerurilor

12.png

Preafericirea Voastră,

Mă adresez Preafericirii Voastre, în calitatea pe care o aveți de Președinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, precum și Înaltpreasfințiților Mitropoliți, Înaltpreasfințiților Arhiepiscopi, Preasfințiților Episcopi și  Arhierei-Vicari.

 „Biserica lui Hristos ne-a educat în duhul iubirii, blândeţii, smereniei, ascultării și cinstirii îndrumărilor duhovniceşti lăsate de înaintaşii noştri. Biserica Ortodoxă, prin glasul Sfinţilor Părinţi, mărturiseşte că mântuirea poate fi dobândită numai în această Biserică întemeiată de Hristos. Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică în care nepătat s-a păstrat Sfânta Tradiţie şi deplinătatea dumnezeiescului har mântuitor. Ea a păstrat întreagă şi curată învăţătura Apostolilor şi Sfinţilor Părinţi. Dorim să rămânem credincioşi şi ascultători mărturisirii lor, urmându-le în credinţă neclintită şi în dragoste înflăcărată pentru Dumnezeu.”[1]

Poporul român a rezistat în acest adăpost geografic al Europei pentru că a fost expus, în istorie în repetate rânduri, unui program amplu de smerire dumnezeiască. Integritatea statală și de credință au fost puse în pericol de către popoarele care au râvnit la statutul de mari puteri ale lumii, dar integritatea în cele două aspecte, a rămas totuși în picioare datorită păstrării Dreptei Credințe în rândul românilor dreptslăvitori.

Frica de Dumnezeu înțeleasă mai mult empiric decât academic l-a ajutat pe românul simplu, dar sincer, să nu piardă din vedere esența vieții în Hristos. De aceea, neamul nostru a primit lecțiile dureroase ale istoriei cu fruntea sus către Dumnezeul cel viu, fără remușcare, cu încredere că orice sacrificiu făcut în numele Domnului și al gliei strămoșești va avea ca rezultat păstrarea continuității acestui neam, născut de la bun început creștin ortodox.

Tatăl minciunii se străduie de aproximativ 7500 de ani de la Adam să Îl mâhnească pe Dumnezeu, răzbunându-se orbește, speculând din plin efectele moștenite de om, în urma păcatului protoparental.

Astăzi când istoria nu mai încape în manuscrise, și chiar dacă ar mai încăpea, nu ar mai avea cine să o scrie cu onestitate și cu frică de Dumnezeu, din cauza influenței covârșitoare a masoneriei, între cer și pământ, Dumnezeu pretinde de la om, mărturisirea Dreptei Credințe asumată până la mucenicie, și aceasta pentru că numai mucenicia ar mai putea fi singurul tratament de însănătoșire sufletească și de întâmpinare cu inima  smerită[2] a Învierii celei obștești, la cea de-a doua Venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Autorul acestei premeditate influențe, este instrument al sionismului mondial, care la rându-i a fabricat covorul întâmpinării fiului pierzării, antihristul, covorul în sine fiind erezia ecumenismului.

După cum cel puțin din punct de vedere rațional, Preafericirea Voastră stăpâniți, lumea întreagă este chemată la îndumnezeire prin “asceza duhovnicească a voinței, fiindcă numai printr-o libertate reală a omului poate ajunge asemenea lui Dumnezeu după iubire”[3], după cum bine afirma protopresbiterul prof. univ. dr. Ioannis Romanidis în teza de doctorat a cuvioșiei sale “Păcatul Strămoșesc”, publicată pentru prima dată în 1992.

În condițiile în care se observă cu ochiul liber că libertatea este furată oamenilor de către mai marii lumii acesteia, abuz care a pătruns și în rândul clerului ortodox la nivel ecumenic, în toate rangurile ierarhice existente, așadar nici în cadrul BOR nu putem vorbi, din păcate, de o excepție de la regulă, în aceste vremuri evident apocaliptice după cum ne încredința și marele stareț duhovnic român al Sfântului Munte Athos, Dionisie Ignat de la Colciu (1909 – 2004).

Luând în considerare suportul statutar existent în regulamentul BOR[4] privind locul pe care îl ocupă patriarhul, citim că “patriarhul este Întâistătătorul între Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române și președintele organismelor centrale deliberative și executive bisericești”.[5] De aici înțelegem că patriarhul este responsabil în fața lui Dumnezeu privind mersul lucrurilor în chestiunea fundamentală a garantării păstrării Învățăturii de credință creștin ortodoxă cu scopul ultim și necesar de a ajuta la mântuirea sufletelor românilor botezați ortodox, încredințate lui de către Dumnezeu.

„Maica acestui neam este Biserica Ortodoxă Română”. Petiție adresată sinodului BOR cu privire la vizita papei

Deși participarea Preafericirii Voastre în mod activ și păgubitor pentru Biserica lui Hristos Cel înviat, fără precedent la salutarea, susținerea și semnarea documentelor profund eretice de la Kolimbari iunie 2016, cât și tot efortul depus de a legitima ecumenismul sub masca ecumenicității să se plieze pe modul de existență sănătos al Ortodoxiei românești cu o vechime de 2000 de ani în spațiul danubiano-pontic, consider că de îndată ce încă sunteți în slujirea Bisericii lui Hristos, Dumnezeu încă mai așteptăm de la dumneavoastră un semn cât de mic de întoarcere la Adevăr, chiar și cu prețul vieții.

Planul masoneriei a fost de la bun început axat pe atragerea abilă a Bisericii Ortodoxe în vâltoarea celui mai perfid organism internațional, numit “Consiliul Modial al bisericilor”, prin care s-a finalizat promovarea așa-zisei „teorii a ramificațiilor” în România, potrivit căreia Biserica este ca un trunchi comun din care, în timp, s-au desprins ramuri (romano-catolicismul, uniații, protestantismul, monofiziții etc.) care dețin, fiecare în parte, sfințenie și har mântuitor[6]. Deși toate acestea s-au derulat sub ochii și aprobarea dumneavoastră personală, consider cu tărie că aveți încă o șansă unică, poate chiar în toată istoria BOR, de a mărturisi Adevărul cu asumarea consecințelor ce derivă din aceasta.

La aceste acte a căror actor activ ați fost în cadrul BOR, martori avizați care au tras un semnal de alarmă la timpul potrivit, fiecare după putere, au fost atâția oameni, unii dintre ei cu viată sfântă, nu demult trecuți la Domnul, precum putem fără echivoc aminti de exemplu, pe Înaltpreasfințitul mărturisitor Iustinian Chira[7]  (1921-2016), cât și pe mulți alții[8].

Printr-un curaj demn de un Patriarh ortodox, ce s-ar cere în cazul dumneavoastră în prezent, aveți șansa de a vă ridica la starea de mărturisitor cu vrednică trecere în fața lui Dumnezeu, prin adoptarea recentă și istorică a atitudinii[9] profund ortodoxe pe care a avut-o vrednicul Preafericit Părinte Patriarh mărturisitor Neofit al Bulgariei cu ocazia vizitei din duminica Sfântului Apostol Toma, 5 mai 2019 a ereticului papă Francisc pe pământ ortodox bulgar. În acea vizită de două zile în Bulgaria, înaintemergătorul antihristului pe pământ, ereticul papă Francisc, a profitat de statutul său dual, privind titulatura oficială de șef de stat al Vaticanului, cu scopul de a întina Ortodoxia luptătoare a BOB la ea acasă, prin întrevederi de substanță cu Patriarhul Bulgariei, ce se doreau avute în duh ecumenist. Patriarhul Neofit și membrii Sfântului Sinod al Bulgariei, așa cum au anunțat, l-au primit sobru, respectuos, dar distant, fără veșminte liturgice, fără cor, fără a participa la nici un eveniment consacrat pe întregul parcurs al vizitei papale.[10]

Biserica Bulgariei ia o decizie fermă împotriva slujirii și rugăciunii comune la vizita papei Francisc

Din câte bine știți și deja vă pregătiți împreună cu întreaga Patriarhie Ortodoxă Română, se apropie ziua de doliu național, 31 mai 2019, în care același eretic papă Francisc va pângări sfântul pământ românesc ortodox, sfințit de atâta sânge martiric și mucenicesc de 2000 de ani încoace.

Iată un moment în viața preafericirii voastre când aveți ocazia unică să vă mântuiți prin dreaptă mărturisire, printr-o mucenicie inevitabilă, dar zguduitor de grăitoare și binecuvântată pentru dumneavoastră cât și pentru întreaga pleromă românească din cadrul BOR.  Iată o ocazie în care toate greșelile flagrante la adresa Bisericii Ortodoxe și deci la adresa personală a lui Hristos, Capul ei, la care ați fost împins de către cei care au organizat spre exemplu pseudo-sinodul din Creta după tiparul Conciliului Vatican II, ar putea fi șterse prin botezul muceniciei în mărturisire publică împotriva venirii ereticului papă, la modul blasfemiator pentru BO, la care va fi primit în întreaga țară.

Bunul Dumnezeu cu planul lui de chemare a fiului rispitor[11] vă pune în mâini din nou soarta duhovnicească a atâtor români, cu conștiințele deja adormite, în urma pagubelor înregistrate după pătrunderea pan-ereziei ecumenismului în România, de această data în mod oficial, în iunie 2016.

Din acest moment istoric, însă în sens negativ și cu urmări greu de evaluat la nivel național din multe puncte de vedere, preafericirea voastră v-ați putea alinia cu mare vrednicie în rândul marilor mărturisitori ai neamului nostru, cum ar fi IPS Irineu Mihălcescu (1874 – 1948), care de la starea osânditoare de mason, a trecut la măsura vrednică de mărturisitor al Dreptei Credințe Creștin-Ortodoxe, publicând lucrarea “Teologia luptătoare”, lucrare care a contribuit la condamnarea masoneriei de către Sfântul Sinod al BOR în anul 1937[12], dar și din afara țării, cum ar fi Preafericitul Irineu (Skopelitis), așa zis fost patriarh al Bisericii Ortodoxe al Ierusalimului între 2001 și 2005, care în stare de arest în același oraș fiind, s-a adresat către „toată pleroma dreptslăvitoare a Ortodoxiei Universale” cu o Epistolă prin care a condamnat ecumenismul ca erezie, iar Sinodul Pan-ortodox planificat pentru anul 2016 l-a declarat „lipsit de har și scârbos în fața lui Dumnezeu”.[13]

Acesta din urmă, afirma în data de 20 iunie 2015 că  “Ecumenismul e un mozaic compus din erezii şi schisme. Ecumenismul este erezie. Biserica ecumenistă nu este vie, ci moartă, căci minciuna ucide în sine tot adevărul. Teoria ramurilor, răspândită şi recunoscută în Consiliul Mondial al Bisericilor, este lipsită de temei, odată ce comunităţile care s-au despărţit de Biserică nu sunt ramuri vii, ci ramuri rupte şi uscate. „De nu rămâne cineva întru Mine, se scoate afară ca viţa şi se usucă şi o adună pre ea şi în foc o aruncă şi arde” (Ioan 15,6). Sfântul Duh lucrează doar în creştinii ortodocşi care stau în adevăr. Întâistătătorii Bisericii, episcopii puşi şi chemaţi de Dumnezeu pentru apărarea credinţei, trebuie să adopte atitudinea mărturisitoare a Sfinţilor Părinţi în apărarea Ortodoxiei faţă de cei care o vând şi o supun pe placul lumii acesteia care zace în rău. Te poţi mântui numai prin întoarcerea la Dumnezeul-Om prin pocăinţă cu toată osârdia şi sub toate aspectele, şi prin asumarea credinţei ortodoxe a Sfinţilor Apostoli, Sfinţilor Părinţi, a Sfintelor Soboare Ecumenice.”[14] Pe 9 februarie 2011, Mitropolitul Agafanghel al Bisericii Ortodoxe Ruse în afara graniţelor – Autoritatea Bisericească Supremă Provizorie a publicat pe pagina sa de LiveJournal că jurisdicţia sa a intrat oficial în comuniune cu fostul patriarh Irineu.[15]

Totodată puteți să luați în considerare și atitudinea pur ortodoxă a fostului Arhiepiscop Hristodulos al Atenei (1939 -2008) relatată de către Părintele cu viață sfântă, Arsenie Papacioc, în cadrul interviului realizat de Ieromonahul Justin și Monahul Kirion la sfârșitul anului 2010, la Mănăstirea Techirghiol, în care reda declarația cu mulți ani în urmă, a celui întâi menționat mai sus, că “miroase a 666”.[16]

„De-ar săvârşi cineva toate răutăţile din lume, însă dacă nu-şi pierde nădejdea în Dumnezeu și dacă aleargă la pocăinţă tot se mântuieşte.”[17]

Cu speranța că în sufletul preafericirii voastre s-ar mai găsi o firavă, dar vie, rază de Lumină, dar totodată și cu conștiința liniștită, vă rog respectuos să reflectați la oportunitatea apărută de a lucra cele bune în Biserica lui Hristos prin mărturisire în calitate de Patriarh al BOR în exercițiu, act potențial de trezire folositor la nivel național.

Vă adresez acest îndemn, în calitate de student al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universității din București, anul 3, promoția 2014 – 2018, programul de studii universitare de licență, secția „Pastorală”.

Subsemnatul, am refuzat din anul III de facultate să mai particip la programul liturgic al secției Pastorală după pseudosinodul de la Kolymbari, din iunie 2016. Îngrădindu-mă de erezia ecumenistă legiferată la Cretă și participând la Sinaxă de la Botoșani în vară anului 2017, am fost fotografiat și discreditat pe grupul de socializare al colegilor de către responsabilul de an, fiind catalogat „participant la conferințe împotrivă Bisericii” și demascat apoi conducerii facultătii[18], urmărindu-se ca studenții din facultate să rămână în dezinformare și posibilă confuzie.

Examen al mărturisirii la Facultatea de Teologie

Aștept cu interes un răspuns moralmente creștin ortodox și din partea actualului decan, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Moldoveanu la scrisoarea trimisă de curând preacucerniciei sale cu același teme de actualitate.

Șapte cuvinte către noua conducere a Facultății de Teologie Ortodoxă din București

 

Valentin Bucur                                                                                                                  Semnătura

29.05.2019

[1] Episcopul Longhin, Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte pp. 176 (Scrisoare adresată Patriarhului Kiril de către vieţuitorii Mănăstirii „Înălţarea Domnului”, Bănceni, Ucraina, 2015).

[2] Biblia sau Sfînta Scriptură, (Matei 11; 29) Bucureşti Ed. EIBMBOR, 2001

[3] Ioannis Romanidis, Păcatul strămoşesc – teza de doctorat, 2017 (Bucureşti: Editura Sophia, pp. 148.).

[4] Noul Statutul BOR aprobat de Sfântul Sinod la data de 28 noiembrie 2007 (http://patriarhia.ro/images/documente/statutul_bor.pdf).

[5] Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (Bucureşti: BOR, pp.26)

[6] Rezolutia Bisericii Ortodoxe Georgiene Privind Ecumenismul 8 octombrie 1998.

[7] IPS Iustinian Chira a fost un vadit marturisitor impotriva ecumenismului.                                                                                                

[8] Parintele marturisitor cu viata sfanta Adrian Fageteanu 1912-2011, Arhimandrit marturisitor Ilie Cleopa cu viata sfanta 1912-1998, Arhimandrit marturisitor Iustin Parvu 1919-2013, Parintele marturisitor Gheorghe Calciu Dumitreasa cu viata sfanta 1925-2006 cat si Înaltpreasfințitul marturisitor Iustinian Chira cu viata sfanta 1921-2016.

[9] Sfântul Sinod al Bulgariei a examinat proiectul agendei pentru viitoarea vizita a Papei Francisc, în cadrul sesiunii sale de ieri, luând o decizie ferma cu privire la nivelul adecvat de participare. Potrivit afirmației afișate pe site-ul oficial al Patriarhiei, ierarhii bulgari au decis în unanimitate, că nu poate fi vorba de nici o forma de rugăciune sau slujire în comun cu Papa Francisc, întrucât este strict interzisă de către sfintele canoane ale Bisericii. De asemenea, Sinodul nu a binecuvântat participarea unui diacon al Bisericii Bulgariei, ca traducător al lui Francisc în timpul vizitei sale.iblia sau Sfînta Scriptură.( https://www.marturisireaortodoxa.ro/biserica-bulgariei-ia-o-decizie-ferma-impotriva-slujirii-si-rugaciunii-comune-la-vizita-papei-francisc/).

[10] https://www.marturisireaortodoxa.ro/ereticul-papa-francisc-fata-in-fata-cu-sfanta-ortodoxie/.

[11] Biblia sau Sfînta Scriptură, pilda fiului risipitor (Luca 15; 13-32).

[12] https://ortodoxinfo.ro/2017/12/17/o-scurta-cronologie-ortodoxa-apostaziei-vremurilor-noastre-s-inceput-usor-secolul-19-s-apasat-pe-acceleratie-secolul-20-iar-acum-se-incheie-forta/.

[13] Pf Irineu I al Ierusalimului, Epistola catre „toată pleroma dreptslăvitoare a Ortodoxiei Universale”.

[14] Epistola catre „toată pleroma dreptslăvitoare a Ortodoxiei Universale” impotriva ecumenismului a  întemniţatul Patriarh al Ierusalimului Irineu I, Din Sfântul Oraş Ierusalim, anul 2015, iunie, ziua a 20-a (http://catacomb.org.ua/).

[15] 09.02.11. The lawful Patriarch of Jerusalem, Ireneus, confirmed the unity of the Local Jerusalem Church with the Russian Orthodox Church Abroad under the omophorion of Metropolitan Agafangel, and he gave a blessing for his name to be commemorated at the Great Entrance. Patriarch Ireneus’ title: His divine beatitude, Patriarch of the Holy City of Jerusalem and All Palestine, Syria, Arabia, all of Transjordan, Cana of Galilee and holy Sion (http://sinod.ruschurchabroad.org/eng2011.htm).

[16] https://www.atitudini.com/2011/09/interviu-cu-parintele-arsenie-papacioc-%E2%80%9Ece-atata-frica-de-moarte-de-cate-ori-n-am-murit-pana-acum%E2%80%9D/.

[17] Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum, (Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, 1913 – 1960 )2008-lea (Editura Cartea Ortodoxa, pp. 172-173.

[18]  https://www.marturisireaortodoxa.ro/sapte-cuvinte-catre-noua-conducere-a-facultatii-de-teologie-ortodoxa-din-bucuresti/.

Invitație la Împărăția Cerurilor

Vremea este a sluji Domnului!

1.jpeg

De ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, în municipiul Urziceni a avut loc un eveniment important: sfințirea picturii noii biserici cu hramul Sfânta Treime. Momentul a fost așteptat atât de parohieni, cât și de credincioșii municipiului, după numeroase polemici izvorâte din nevoia de a avea în centrul vechi al orașului o biserică nouă, ridicată pe locul unei construcții ce punea în primejdie siguranța credincioșilor, o adevărată ruină ce se dorea închisă și conservată. Însă, a rânduit Dumnezeu ca noul sfânt locaș să fie ridicat pe locul vechii biserici într-un timp foarte scurt, de numai doi ani, fiind apoi târnosit pe 29 mai 2011, în Duminica a șasea după Sfintele Paști, a orbului din naștere.

Inițial, aflând despre eveniment, m-a încercat o ușoară nostalgie, amintindu-mi de slujirea în această biserică pe timpul a zece ani, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu întristări, cu încercări și cu binecuvântări. Ceea ce însă m-a răscolit cel mai tare a fost momentul din noiembrie 2016 când protopopul locului a dat citire hotărârii episcopului Vincențiu de a fi oprit de la slujire, pe o perioadă nedeterminată, pentru faptul că întrerupsesem pomenirea numelui PS sale pe motivul acceptării ereziilor legiferate la Creta, în 2016, în cadru sinodal al BOR, la data de 29 octombrie a aceluiași an, când „s-a luat act cu apreciere” a acelor hotărâri eretice.

Mi-am revenit imediat gândindu-mă la frumoasa lucrare pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o alături de fiii duhovnicești care au urmat calea îngrădirii de erezie.

În cadrul predicii rostite de către PS Vincențiu după încheierea Sfintei Liturghii a surprins neplăcut, conform spuselor unor credincioși ai parohiei Sfânta Treime, cuvintele de dispreț față de nevrednicia mea, prin care spunea, citez cu aproximație din cuvintele acelora, că „a mai trecut unul care s-a spânzurat ca un Iuda”, „un eretic” căruia „nu-i va merge bine nici lui, nici celor ca el până la sfârșit”.

Îmi pare rău că, după atâta vreme, pseudo-episcopul Vincențiu nu a înțeles că un preot poate întrerupe pomenirea ierarhului său conform Canonului 15, I-II Constantinopol, că este „un drept și o datorie” a acestuia (după spusele părintelui profesor Ioan Floca la tâlcuirea Canonului 15) atunci când un pseudo-episcop propovăduiește erezia cu capul descoperit (în public).

De aceea, e firesc să ne întrebăm: cine este trădătorul? Cel care a folosit Canoanele Bisericii îngrădindu-se de erezie, sau cel care a călcat în picioare dogmele Bisericii și învățăturile Sfinților Părinți acceptând legalizarea panereziei ecumenismului la nivel eparhial? De ce am fost asemănat cu „un nou Iuda” în procesul în care PS Vincențiu și-a judecat propria cauză și de ce numește „spânzurare” mărturisirea adevărului ce face parte din misiunea preoțească a fiecăruia dintre noi? Cu alte cuvinte, întreruperea canonică a pomenirii numelui minciuno-episcopului este o practică perimată, căzută în desuetudine, un „privilegiu” pierdut odată cu apariția ereziei episcopocentriste a lui Zizioulas! Să înțelegem că Biserica, în viziunea PS Vincențiu, nu mai este hristocentrică și că erezia poate fi propovăduită cu capul descoperit, fără dreptul canonic ca un cleric să întrerupă pomenirea pseudo-ierarhului său devenit un fel de papă, un locțiitor al lui Hristos în propria eparhie.

Apoi, care este erezia de care mă fac vinovat? Întreruperea pomenirii este erezie? Dacă da, atunci și Sfântul Fotie cel Mare, autorul Canonului 15, poate fi acuzat de „erezie și schismă” împreună cu toți Sfinții care au întrerupt pomenirea de-al lungul timpului! Să nu fie!

Cât despre cei care suntem pe această cale a îngrădirii, de unde știe PS sa că nu mergem bine până la sfârșit, atâta vreme cât facem ceea ce din punct de vedere canonic și patristic nu este greșit? Atunci cine merge bine până la sfârșit? Ierarhia BOR care a legiferat sinodal panerezia ecumenismului, care acum așteaptă venirea papei în România sub clătinarea clopotelor ce vor fi trase la Catedrala Națională, a cavalcadei de la Iași, capitala ortodoxă a moldovenilor și a pseudo-canonizării ce va avea loc la Blaj, a cochetării pe tema autocefaliei cu schismaticii ucrainieni sau cei care se împotrivesc acestor nelegiuiri și trădări cum nu a mai cunoscut neamul ortodox românesc?

„Mărturisire spre Înviere. Trei ani de rezistență antiecumenistă în BOR”: Sinaxa interortodoxă Botoșani II, 1 mai 2019

Iertați-mi îndrăzneala de a vă întreba , dar „vremea este a sluji Domnului”: ați vorbit în predicile de la amvon, în pastorale sau în conferințele preoțești despre aceste provocări ale ecumenismului, papalității și schismei ucrainene? Ați îndemnat preoții să facă misiune de catehizare și informare cu privire la aceste probleme pe care le considerăm de maximă importanță și de actualitate? Ați luat atitudine în Sinod împotriva „Săptămânii de rugăciune ecumenistă” și ați mărturisit împotriva prezenței BOR în CMB, hotărârilor de la Balamand, Chambessy, Busan, Kolymbari? Tăcerea în eparhie sau căutarea altor vinovați decât cei reali poate fi un răspuns!

Făcând ceea ce trebuie în eparhia pe care o păstoriți, mărturisind adevărul, veți aduce bucurie Îngerilor și Sfinților în cer, Maicii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care S-a răstignit pentru păcatele noastre, veți da viață și motivație păstorilor ca să fie făclii luminoase pentru păstoriți și veți ajuta ca bisericile să fie împodobite nu doar cu veșmânt pictural, ci și cu virtuțile creștinești întrupate în credincioși dornici de mântuire, să fie cetăți întărite din care să răsune ca un tunet glasul Evangheliei și a păstorilor care drept învață cuvântul adevărului.

PS voastră,

Eu nu vă consider asemenea lui Iuda și nu văd starea în care vă găsiți ca pe o mergere la spânzurătoare, ci văd în acestea timpul pe care Dumnezeu vi l-a dat pentru pocăință și îndreptare. Încă vă mai puteți ridica din această cădere și încă mai puteți lua atitudine în Sinodul BOR. Altfel, puterile sufletești vor slăbi, conștiința se va toci, mintea se va întuneca și inima se va învârtoșa, călcând cu totul în picioare făgăduințele făcute la hirotonie că veți păstra Sfintele Canoane și învățăturile Sfinților Părinți neschimbate.

Preot Claudiu Buză, Urziceni

23 mai 2019

Ortodoxia „informațională” între haosul mediatic și pseudo-limbajul duhovnicesc

judecata.jpg

Hristos a înviat!

Adresăm acest text cititorilor blogului cu nădejdea că informațiile pe care le conține vor fi spre folos în interpretarea evenimentelor recente dar și a unor atitudini în esență dezbinatoare și manipulatoare prezente adesea în media online (dar nu numai). După cum se poate ușor deduce, este scris de niște persoane care au trăit și s-au format într-un mediu progresist, liberal în esență chiar dacă o bună parte din evenimentele relatate s-au încercat a fi bine camuflate sub masca tradiționalismului creștin. Într-o anumită măsură, am împărtășit din valorile acestui mediu profund nesănătos sau le-am tolerat ignorând sau lipsindu-ne voința de a cunoaşte în profunzime răul pe care îl aduc în plan social dar mai ales în plan duhovnicesc. Experiența ne-a așezat în fața unor evenimente despre care credem că este bine a vorbi în contextul prezent și încercăm a face aceasta în cele de mai jos.

Rătăciți în orizontala lumii

Pentru început, trebuie spus că pentru noi ceea ce vedem ca încercare de adevărat linșaj în media online din partea ortodoxinfo în fața Părinților delimitați canonic de erezia ecumenistă dar și de grupările schismatice formate în urma sinodului din Creta nu este deloc ceva nou, strategic vorbind, din contră. De la un capăt la altul (primul atac direct fiind lansat chiar în cea dintâi zi de Paști), în pozițiile public exprimate ale acestora am recunoscut o rețetă de manipulare pe care am văzut-o aplicată iară și iară, timp de mai mulți ani: în presa neo-comunistă, reacționară, în noul tip de jurnalism neaoș care promovează ideologia de extremă dreaptă și în mediul care a lansat și hrănit mișcarea de „rezistență” în România.

Mișcarea aceasta a avut miezul de acțiune chiar în mediul unde noi ne-am format ca studenți și am fost aproape de ce s-a întâmplat încă din primii ani la Roșia Montană din pur interes față de temele studiate acolo prin școli de vară și stagiu de practică. Ani mai târziu am putut observa  modul de funcționare al mișcării chiar din interior, participând la proteste și contribuind în organizarea lor. Mișcarea a produs extrem de multe nemulțumiri din partea participanților și constant a încălcat nevoia de transparență cerută (organizatoric dar și cu privire la liderii din umbră ai mișcării ținuți departe de lumina scenei), dând naștere la interminabile conflicte și ulterior s-a divizat pe orizontală în nenumărate grupulețe unite de diverse interese, mai mult sau mai puțin sincere. Unul dintre aceste grupuri a fost și struțo-cămila intitulată „unițisalvăm cu credință” menită (privind retrospectiv) să îndepărteze din interiorul mișcării și pe unii dintre ultimii oameni cu bune intenții. Aceștia au/am plecat unii după alții, dezamăgiți și de activitatea acestui grup. Cei care au coordonat acest grup s-au remarcat în anii ce au urmat din punct de vedere socio-politic „ajutând” nenumărate alte grupări (de pildă, Coaliția pentru familie), jurnalistic în media tradiționalistă de inspirație neoconservatoare americană (atât cât există la noi), în plan politic unii asociindu-se chiar cu partide de extremă dreaptă (USR) și devenind membri parlamentari alături de aceștia, în grupări ONG așa-zis creștine apărute în urma protestelor etc. toți aceștia pozând simultan drept adevărați creștini.

Foarte multe pot fi spuse despre cum s-a acționat asupra acestei mișcări din ceea ce e relevant și pentru mișcarea anti-ecumenistă ca tip de discurs manipulator, ca modalitate de a fabrica vinovați și de a distruge public imaginea celor bine intenționați, ca mod de a acționa în preajma acțiunilor cheie, de folos (cum se întâmplă în prezent față de soluțiile și documentele Sinaxei de la Botoșani 2019) dar nu numai. De menționat este și preocuparea constantă pentru producerea de haos informațional (probabil pentru că în haos mulțimea e mult mai ușor de controlat) și de conflicte care au lăsat cu greu să ajungă la suprafață vocile rațiunii și mesajele de bun simț. Sunt de părere că nimic din toate acestea nu poate fi considerat drept scăpare sau slăbiciune sau etichetat drept “bune intenții ratate”, acest mod de a acționa și de a discuta nu poate fi emblema unor oameni cu bune intenții, mai ales când se petrec în mod repetat, cu plăcerea de a distruge lucrul bun și cu încrâncenare. Această strategie de manipulare pe care am văzut-o pusă în practică poate constitui un subiect de studiu în sine dar mă opresc aici, dorind să subliniez două aspecte:

În primul rând, pe lângă bifarea tuturor celor de mai sus la nivel de discurs public, ortodoxinfo a luat de curând o poziție – manifest față de modul de organizare pe care îl vede (singurul) potrivit pentru mișcarea românească anti-ecumenistă: structura organizațională pe orizontală[1]. Dând în același timp de înțeles că se doresc a fi capii și influențatorii mișcării.

Sunt multe de comentat legat de articolul care conține aceste informații. Dar trebuie spus în primul rând că această structură organizațională a stat la baza tuturor revoltelor de stradă din perioada recentă (din Orientul Apropiat, Egipt, Turcia, Grecia, Spania, Ucraina etc), cel puțin. Este la vedere unde au dus aceste revolte pentru fiecare stat în parte. În Europa de Est a fost implementat de rețeaua ONG sorosistă. Sunt publice informații cu privire la apartenența organizatorilor protestelor de la noi la această rețea prin finanțări, sau cu privire la școlirea unora dintre aceștia în centrul de putere al ideologiei sorosiste (CEU, Budapesta) sau legat de experiența pe teren căpătată de aceștia în proteste diferite din țări străine (mai sus numite) dar nu numai. Structura organizațională pe orizontală este promovată deschis de fundația Soros / Open Society pentru țările vizate. Este baza puterii de manipulare și de dezbinare a acestora și s-a manifestat și la nivelul protestelor de stradă de la noi. Pentru conducătorii din umbră o astfel de rețea alcătuită din mici grupulețe este foarte ușor de controlat prin alăturarea lor în caz de nevoie sau contrar, prin asasinarea lor publică atunci când e necesar sau prin asmuțirea unora asupra altora dând naștere anarhiei.

În al doilea rând, acest mod de organizare (contrar a ceea ce afirmă ortodoxinfo în articol) nu poate fi sub nicio formă specific poporului român. Istoria neamului stă dovadă. Este o mare jignire adusă românilor, alături de articolul în care se face un fals portret românilor din toate timpurile arătându-i drept trădători și uzurpatori din fire[2] din partea unora care se bat în piept afirmând că apără mesajul marilor duhovnici ai neamului. Și din scrierile cărora extrag convenabil citate anulând contextul de care aparțin și duhul în care au fost scrise.

Mai ales, orizontala la care doresc să se raporteze aceștia nu a avut niciodată și nici nu va avea nimic de a face cu duhul ortodoxiei pe care pretind că o apără fiindcă tot poporul drept credincios s-a raportat mereu numai și numai la “verticală”, la Dumnezeu. Nu la interese lumești, de moment sau de grupuri. Doar verticala poate face diferența între bine și rău și acest mod de raportare a omului la evenimente îl doresc redactorii ortodoxinfo a fi distrus.

Nu este un mod de organizare unificator, este unul dezbinator.

În final celor care doresc să analizeze mai detaliat erorile grave expuse în aceste două articole le sugerăm să cerceteze preocupările, școlirea și convingerile autorilor citați în ambele texte pentru a se vedea pe ce surse își fundamentează redactorii blogului poziția revoluționară și cum le amestecă pe acestea după propriul interes cu citate (rupte din context) extrase din scrierile marilor duhovnici pentru a-și justifica atitudinea.

Asemenea au procedat și în “interpretarea” răspunsurilor pr. Vasile Ioviță, a pr. Matei Vulcănescu, a domnului Mihai-Silviu Chirilă, a doamnei Gabriela Naghi, scoțând din contextul larg (ignorat complet) fraze cărora le-au dat semnificații noi și convenabile, inserate printre citate înălțătoare drept cârlige prin care cititorul neexperimentat este atras în disputa haotică.

Un lucru pe care l-am remarcat cu multă tristețe prin evenimentele la care am luat parte, mai ales la cele petrecute în mediul “creștin” este că tot răul, pentru a se înmulți, speră la (și se bizuie) pe nepăsarea sau credulitatea creștinului de azi. Lucruri grave, vădit necreştine, pro ecumeniste s-au petrecut sub privirile pline de “dragoste creștină” greșit înțeleasă a multora în contextul la care am făcut referire. Naivitatea sau complexul de victimă care tace în fața abuzului, lașitatea sau lipsa de pricepere în a purta un dialog constructiv au fost mult mai nocive decât răul în sine. De acestea toate ne facem vinovați și noi, care am asistat la evenimente lipsiți de reacție de multe ori. O lecție foarte grea învățată de aici este că atunci când cineva arată, prin fapte, cine este de fapt… trebuie crezut. Experiența personală (în cadrul descris mai sus) a arătat că tăcerea face ca oamenii să se smintească și mai tare și să se îndreptățească în cele rele. În plus, dacă fratele care face răul este în înșelare sau greșește fără a-și da seama va avea o reacție specifică celor de bună credință căci sortiți suntem cu toții greșelii și cunoaștem calea directă a lămuririi lucrurilor. Scoaterea la lumină a adevărului (în mod creștinesc, cu dorința de a se folosi cu toții din aceasta) mai ales în fața unei lucrări folositoare spre mântuire care se vrea a fi distrusă nu poate fi dușmănie.

Căutările proprii și parte din piedicile întâlnite pe drum

Din punctul personal de vedere, unul dintre motivele pentru care mulți creștini care se găsesc în căutarea adevărului ezită să ia atitudine față de urmările sinodului din Creta sunt atitudinile schismatice și „mărturisirea” smintitoare care au însoțit și au sufocat discursul anti-ecumenist în ultimii ani. Este foarte greu ca doar prin online cineva să ajungă la adevăr și să găsească un loc ferit de tot acest zbucium. Am în gând exemple de preoți, de mireni pe care îi cunoaștem și care se retrag în fața atmosferei de conflict care li se descoperă, temându-se de schismă. Și noi îi înțelegem pentru că am simțit asemenea. Chiar și după ce ne-am convins de necesitatea delimitării față de erezia ecumenistă, am rătăcit și ne-au smintit pe drum multe atitudini întâlnite în mediul online. Astfel, am avut rezerve vizavi de ortodoxinfo și ca urmare a mesajului manipulator perceput, recunoaștem cu mâhnire că acestea ne-au ținut departe inițial de lucrarea Părinților de la „marturisireaoartodoxa”. Din exterior, foarte greu puteam înțelege asocierea cu blogul menționat și acceptarea întregului discurs al lor (așa cum părea inițial), la acea vreme neștiind despre separarea celor două grupuri și motivele care au stat la baza acestei decizii așa cum au fost descrise de către domnul Mihai-Silviu Chirilă. În ciuda acestor semne de întrebare (pentru noi mari), în timp ne-au atras și ne-au dat asigurări seriozitatea și buna-cuviință a materialelor publicate pe acest site sau pe blogurile preoților nepomenitori care urmează calea împărătească și canonică în lupta cu erezia ecumenistă. Acestea ne-au oferit lămuririle necesare și mai ales încredere.

Imaginile răului în mentalul colectiv

Privitor la blogul ortodoxinfo, în viața reală (diferit de secțiunea de comentarii a blogurilor), nu am întâlnit pe nimeni care să primească cu încredere ce se întâmplă per ansamblu pe bloguri precum saccsiv (acum redactor și pe ortodoxinfo) sau altele asemenea, chiar dacă nu poate fi negat faptul că fac publice și multe informații folositoare. Acestea îngrijorează prin abordare și prin faptul că pe astfel de bloguri în cele mai multe cazuri într-o fracțiune de secundă poți aluneca de la bine la rău (sau chiar demonic) navigând printre articole. Consider foarte potrivit titlul analizei domnului Mihai-Silviu Chirilă (“Toate s-au umplut de antihrist”: pe cine propovăduiește ortodoxinfo?) pentru că arată cu degetul exact ceea ce îi îngrijorează pe mai mulți și pe noi.

„Toate s-au umplut de antihrist”: pe cine propovăduiește Ortodoxinfo?

Personal, dacă ne dorim să citim despre conspirații cu iz ocult sau despre monstruozitățile ce se petrec în showbizul lumii occidentale considerăm mai “potrivite” (glumind) sursele americane ale articolelor traduse pe blogul ortodoxinfo, de exemplu. Măcar acestea nu pretind că sunt creștine în vreun fel sau că fac mărturisire. Din contră, se arată pe față a fi new-age. Este însă foarte îngrijorătoare avalanșa de simboluri și referințe oculte (în scris sau vizual) și de transpuneri ale unui imaginar demonic, sub o formă sau alta în aceste medii chiar și sub pretextul aşa-zisei demascări a răului (pe care putem sau nu să o luăm drept bună intenție). Desigur că insinuarea obsesivă a acestora poate conduce la slăbirea acțiunii conștiente de analiză a lor, la nivel mental.

Imaginea are o putere asupra minții umane care este mult subestimată. Este subestimată, într-un timp al apogeului culturii vizuale și în mod paradoxal, chiar de către foarte mulți dintre cei care se declară luptători împotriva sistemului și ai înrobirii tehnologice a omului. Pentru a-și ilustra crezul chiar mulți dintre aceștia folosesc referințe vizuale foarte agresive în mod repetat. Imaginea și vizualul în ansamblu au fost intens teoretizate în secolul trecut iar teoreticienii imaginii, de la cel dintâi până la ultimul, scot în evidență puterea acesteia de a pătrunde în mentalul uman și de a-l influența direct. Opus cuvântului scris care, după măsura fiecăruia, cere acceptul rațiunii pentru a fi interiorizat.

Este îngrijorător că mulți dintre cei care își asumă public o luptă împotriva dictaturii biometrice cad ei înșiși în robia vizualului și a culturii new-age a mediului online sau a rețelelor social media. Toate acestea nu sunt altceva decât forme ale unui ritual de magie menit să atace direct sufletul omului, conștiința și voința sa. Despre tehnologizarea actului magic și spectrul acțiunii acestuia, puterea manipulării atitudinilor și inducerii stărilor sufletești prin imagine vizuală și mentală (fantasme) s-a scris mult și a scris la noi foarte elocvent pe tema aceasta Virgiliu Gheorghe (Revrăjirea lumii, cap. Magia televizionării sau despre tehnologizarea magiei). Cultura vizuală occidentală a prezentului este magia renăscută iar magicienii timpurilor noastre sunt cei care controlează circulația informației în diferitele medii de propagare. Cu sau fără știință, și informațiile deținute de blogurile online pot deveni instrumente în mâinile unor “vrăjitori” ai timpurilor de acum, în lipsa discernământului în modul de prezentare și a raportării echilibrate la verticala lucrurilor. În cartea “Eros și magie în Renaștere”, Ioan Petru Culianu concluzionează că precursoarea culturii vizuale de azi și a publicității este știința magicienilor Renașterii dar și mai mult decât atât: cultura vizuală a prezentului este rezultatul unor serii de transformări de inspirație alchimică realizat de-a lungul secolelor asupra imaginarului uman. Întreaga carte este o demonstrație în acest sens, pornind de la imaginarul Evului Mediu până în prezent.

Cunoscând acestea, pentru noi a fost și este îngrijorător abuzul de imagini mentale și vizuale oculte, smintitoare, de mesaje trunchiate (manipulatoare) aplicate în mod repetat în conținutul textelor de pe ortodoxinfo. Sunt adevărate fantasme (în sensul descris de renascentişti în tratatele de magie analizate și de Virgiliu Gheorghe) care atacă simțul critic, rațiunea, lucrează pe baza emoțiilor puternice (panică, anxietate) și influențează în mod ascuns comportamente.

Texte din seria tratatelor de magie și de alchimie menționate mai sus sunt introduse în programa unor școli superioare de studii liberale. Mai multe persoane decât s-ar crede la prima vedere au acces și direct, și indirect (prin ucenicie) la acestea. Sunt subiecte de discuție și analiză în anumite medii universitare unde profesorii sunt, cum este de așteptat, cei dintâi inițiați în astfel de subiecte. Subiectul merită a fi studiat de către cei care vor să înțeleagă puterea reală a mediilor de comunicare modernă și să conștientizeze mesajul real repetitiv livrat sub forme atrăgătoare prin acestea.

Nu găsim foloase duhovnicești în popularea mentalului colectiv cu imaginile ororii, ale spaimei, ale abuzurilor și ale perversiunii, ale antihristului. În aducerea pe blogurile creștine a acelorași stratageme din întreg audio-vizualul (și mai recent a tuturor platformelor de social media) menite să-l împiedice pe om să își ridice privirea un pic mai sus pentru ca sufletul său să se odihnească pentru câteva clipe nu ne putem regăsi. De ce se încearcă forțarea publicului către privirea și delectarea îndelungată cu astfel de lucruri, totodată fiind ținut departe de locurile unde se încearcă menținerea unei atitudini de echilibru? Pregătirea este duhovnicească pentru timpul Celei de a Doua Veniri a Domnului și nu de luptă în popularizarea urcării pe tronul lumesc al vicleniei.

Epilog:

Ortodoxinfo: ,,Spre luare aminte celor ce tăgăduiesc lucrarea noastră de trezire a conștiințelor față de vremurile cele din urmă, prorocite de sfinți ca fiind cele mai cumplite, când toți dracii s-au năpustit pe pământ. Cei ce îndeamnă la adormire sau caută soluții lumești tăgăduiesc învățătura sfinților și se fac lucrători ai vrăjmașului vrând-nevrând” (în articolul „Sfântul Paisie Aghioritul despre nepăsare și neliniștea cea bună”).

Însă, tot la Sfântul Paisie Aghioritul găsim:

,,Au venit la stareţul Paisie Aghioritul nişte pelerini şi au început să-l întrebe când va veni antihrist. Iar el i-a întrebat:

„Dar ce, voi îl aşteptaţi aşa de tare?”

E. B. / 16 mai 2019

[1] https://ortodoxinfo.ro/2019/05/08/miscarea-traditionalista-nu-trebuie-sa-aiba-o-forma-organizata-cu-un-sef-in-frunte/

[2] https://ortodoxinfo.ro/2019/05/07/tradarea-si-delatiunea-forma-manifestare-sau-rezultat-al-egoismului-si-mai-ales-al-invidiei/

Ortodoxia „informațională” între haosul mediatic și pseudo-limbajul duhovnicesc