Părintele Cosmin Tripon din Beiuș: ,,Nu pot săruta mâna care a semnat documentele eretice din Creta”

preot-cosmin-florin-triponPărintele Cosmin Tripon din Beiuş confirmă încetarea pomenirii încă din septembrie 2016 Unul dintre mărturisitorii antiecumenişti ai Bisericii noastre Ortodoxe este părintele Cosmin Tripon de la Parohia Beiuş IV din Episcopia Oradei. Sfinţia sa a întrerupt pomenirea ierarhului încă din toamna trecută. În acest material părintele îşi anunţă publicului larg decizia de a nu mai pomeni ierarhul locului, după ce a primit binecuvântarea duhovnicului sfinţiei sale să facă acest lucru. Episcopul Oradei a fost anunţat de încetarea pomenirii în ianuarie anul acesta, iar poporul credincios din parohia în care părintele Cosmin slujeşte au aflat încă din toamna anului trecut, după cum se poate vedea din materialele ce urmează. Vom ţine la curent cititorii noştri, în materiale viitoare, cu evoluţia situaţiei părintelui. Dumnezeu să îl întărească în lupta pe care o duce pentru păstrarea dreptei credinţe ortodoxe!

Preasfinţia Voastră,

Subsemnatul, Cosmin Florin Tripon, preot coslujitor la Parohia Beiuş IV, prin prezenta Vă aduc la cunoştinţă faptul că am întrerupt pomenirea Preasfinţiei Voastre la sfintele slujbe ale Bisericii din motive de conştiinţă, întrucât aţi semnat şi acceptat hotărârile sinodului din Creta, pe care eu nu le primesc, ci le resping, considerându-le eretice. Prin acceptarea acelor hotărâri, aţi introdus în Sfânta Biserică tirania ereziei ecumeniste, care are drept consecinţă tocirea conştiinţei veghetoare a Bisericii şi facilitarea compromisului dogmatic, ceea ce deja s-a şi întâmplat. Personal, doresc să mărturisesc şi să propovăduiesc pe Hristos Domnul în sfânta şi adevărata Biserică Ortodoxă a Sfinţilor Părinţi de la sinoadele ecumenice şi a urmaşilor fideli acestora, într-o atmosferă de dragoste faţă de Dumnezeu şi semeni, fără nici o constrângere despotică, care anulează libertăţi fundamentale ale omului (dreptul la liberă informare şi exprimare, dreptul la opinie personală, dreptul şi obligaţia de a păstra credinţa strămoşească nealterată ş.a.), aşa cum învailor conduşi de Cuvântul lui Dumnezeu; cetate neîmpresurată de vrăjmaşi şi nestrâmtorată de nici o tiranie, în care se împlineşte voia dumnezeiască; căci precum lucrare este voia lui Dumnezeu, şi aceasta se numeşte lume, tot aşa vrerea Lui este mântuirea omului, şi aceasta se cheamă Biserică. Biserica este dimpreună maică, dar şi fecioară. Sfântul Clement al Alexandriei, care zice: „Biserica este alcătuirea şi mulţimea oamen mireasă a lui Hristos, iar noi suntem mădularele lui Hristos. Capul împărătesc al Bisericii este Hristos”1.

Biserica lui Hristos este doar cea ortodoxă, după cum ne spune Sfântul Simeon Noul Teolog, care o defineşte astfel: ,,Biserică sobornicească (universală) este adunarea dreptslăvitorilor care mărturisesc credinţa ortodoxă”2; ,,adevărata Biserică este unirea întru adunare a dreptslăvitorilor din toată lumea”3. Urmând cuvântul lui Dumnezeu, Care spune: ,,Nu oricine îmi spune Doamne, Doamne, va intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Mt.7,21), Sfântul Simeon ne învaţă că Biserica universală nu este adunarea tuturor celor ce se numesc pe sine creştini, aşa cum postulează “unitatea creştinilor” pe care o propovăduiesc documentele din Creta, pe care le-aţi semnat, ci doar a dreptslăvitorilor, care mărturisesc credinţa ortodoxă. Biserica se poate ruga pentru întoarcerea ereticilor la ortodoxie, dar nu poate milita pentru unirea cu ereticii şi schismaticii, deoarece ,,oricine s-a separat de Biserică se uneşte cu adultera, se izolează de făgăduinţele Bisericii; şi cine părăseşte Biserica lui Hristos nu va ajunge la răsplătirile lui; este nelegiuit, este străin, este duşman”4.

Cum să se roage şi să militeze Biserica pentru unirea cu străinii de Hristos şi cu duşmanii Săi, aşa cum îi numeşte sfântul Ciprian pe eretici şi schismatici? Cu cei care, nemaiavând Biserica drept mamă, nu Îl mai pot avea pe Dumnezeu ca Tată, după cum se exprimă acelaşi sfânt? Prin oprirea pomenirii Preasfinţiei Voastre, n-am făcut altceva decât să-mi protejez sufletul, cugetul şi simţirea, atât mie, cât şi turmei cuvântătoare încredinţată mie de Mântuitorul Hristos, prin Biserică, prin Taina Hirotoniei, de răspândirea otravei ereziei, care este moartea sufletului şi despărţire de Dumnezeu. Măsura este un drept şi, potrivit unor canonişti, chiar o datorie impusă de canoanele 31 Apostolic şi 15 I-II Constantinopol. Tâlcuirea canonului 31 Apostolic spune: ,,Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”5. Iar ultimele două teze ale canonului 15 I-II prevăd: ,,Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”6. Din aceste motive, mă puneţi în situaţia de a nu mai putea sluji cu Preasfinţia Voastră sau cu oricine altcineva care acceptă hotărârile sinodului din Creta. Măsura nepomenirii Preasfinţiei Voastre se va menţine până când Vă veţi dezice de documentele eretice din Creta.

Beiuş, 22.10.2016

Smeritul preot al Împăratului Hristos, Cosmin Florin Tripon

Preasfinţiei Sale Sofronie Drincec, Episcopul Oradiei

Lupta Părintelui Cosmin Tripon pentru păstrarea Ortodoxiei la Beiuş Părintele Cosmin Tripon slujeşte, cu dragoste de Dumnezeu şi de oameni şi cu cucernicie, la Parohia Beiuş IV, din Episcopia Oradiei. A întrerupt pomenirea episcopului local, preasfinţitul Sofronie Drincec, în septembrie 2016 din cauza acceptării de către ierarh a deciziilor eretice din Creta. Situaţia din parohia în care slujeşte este diferită de cea a altor preoţi din ţară care au oprit pomenirea, deoarece nu slujeşte singur, iar colegul său, care este preot paroh, nu a oprit pomenirea. Scrisoarea publicată în acest material a fost pregătită de Părintele Cosmin pentru data de 23 octombrie 2016, când Episcopul Oradiei a săvârşit o liturghie arhierească la paraclisul parohiei Beiuş IV, ca răspuns la o invitaţie făcută de cei doi preoţi în primăvara anului 2016, cu câteva luni înainte de sinodul din Creta, dar nu a primit binecuvântarea duhovnicului de a o înmâna ierarhului de la Oradea. Din acest motiv, Părintele Cosmin nu a participat la acea liturghie, considerând că, de vreme ce a oprit pomenirea episcopului său, nu poate săruta mâna care a semnat documentele eretice de la Creta, şi nici primi Împărtăşania de la acesta. Scrisoarea a ajuns în cele din urmă la Episcopie în 17 ianuarie, 2017, fiind trimisă acestuia prin consilierii episcopali care s-au întâlnit cu Părintele Cosmin la sediul Protopopiatului din Beiuş, unde, timp de aproape patru ore şi jumătate, au discutat despre motivele opririi pomenirii ierarhului orădean şi despre starea de tulburare creată la paraclisul unde slujesc cei doi preoţi. Tulburarea se datorează faptului că, din porunca expresă a episcopului, celălalt preot intervine cu pomenirea acestuia la slujbele pe care le săvârşeşte Părintele Cosmin, fiind întâmpinat cu strigăte de „Nevrednic este!” din partea unor credincioşi, printre care se numără şi ctitorul paraclisului şi al bisericii aflate în construcţie în această parohie, care, în conformitate cu vechile legiuiri bisericeşti ortodoxe, ar trebui să fie ascultat şi respectat, deoarece are drepturi speciale ce decurg din statutul său de ctitor unic al aşezământului eclesial. La şedinţa de Consiliu Parohial din 29.12.2016, Părintele Cosmin i-a cerut în scris colegului său să-i respecte conştiinţa şi să nu-i tulbure liniştea de la slujbe, propunându-i un program liturgic alternativ, astfel încât fiecare din ei să slujească conform propriei conştiinţe. Parohul a refuzat din start asemenea propunere. În aceste condiţii, Părintele Cosmin a fost nevoit sa-l înştiinţeze pe colegul său că prin nerespectarea conştiinţei sale dogmatice şi prin împiedicarea sa şi a credincioşilor care se opun sinodului din Creta să participe la slujbele religioase în linişte şi pace sufletească, fără pomenirea ierarhului părtaş la erezie, se face pasibil de săvârşirea infracţiunii contra libertăţii religioase prevăzute de articolul 318 din Noul Cod Penal precum şi de încălcarea art. 29, alin. (1) din Constituţia României, care prevede: ,,Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrare convingerilor sale”. Raportat la speţa în discuţie, articolul constituţional garantează că niciun preot sau credincios ortodox nu poate fi constrâns să adere la opinia că “sinodul” din Creta ar fi fost ortodox sau că deciziile sale nu ar prezenta niciun pericol pentru Biserică sau pentru mântuirea noastră, nici nu poate fi obligat să pomenească un ierarh eretic sau să participe la slujbele unde acesta este pomenit. Biserica Ortodoxă şi-a asumat obligaţia de a respecta legile statului, prevăzută de Legea 489/2006 a Cultelor: “Art. 5 (4) În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere… drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului” (s.n.). Părintele Cosmin i-a înştiinţat atât pe credincioşii din parohie, cât şi pe colegul său că începând cu data de 01.01.2017, nu va mai participa la slujbele săvârşite de acesta unde se pomeneşte episcopul părtaş la erezie, cu excepţia înmormântărilor, ceea ce a şi făcut. În tot acest timp, Părintele Cosmin a fost supus unei presiuni din partea Episcopiei Oradiei, exercitată prin protopopul Beiuşului, care l-a chemat la sediul Protopopiatului Beiuş de vreo patru ori la discuţii, cu scopul de a-l determina să reia pomenirea. Deocamdată, în afara acestor presiuni şi a şicanelor permanente provenite din partea colegului său, care contină să-l pomenească pe episcop la slujbele săvârşite de Părintele Cosmin, împotriva acestuia nu s-au luat măsuri concrete, însă, cu ocazia întâlnirii de la Beiuş cu consilierii Episcopului Sofronie, aceştia i-au sugerat că se poate aştepta oricând la anumite măsuri de ordin administrativ, fără a face referire directă la oprirea de la slujire sau la caterisire.

1[1]Sfântul Clement al Alexandriei, Pedagogul, 1,6; Stromatele, 7,5; Stromatele, 3,6, apud Sfîntul Nectarie de Eghina, De ce Papa şi supuşii lui s-au despărţit de Biserica lui Hristos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2011, pp. 96-97.

2[1]Sfântul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Erminia dumnezeiescului simbol al credinţei ortodoxe, EIBMBOR, Bucureşti, 2010, p. 93.

3[1]Ibidem,p. 93.

4[1]Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre unitatea Bisericii, EIMBOR, Bucureşti, 2013, pp. 53-54.

5[1]Pidalion, Editura Credinţa Strămăşească, 2007, p. 70.

6[1]Ibidem, p. 362.

sursa: OrtodoxINFO

Reclame

Noi pe cine urmăm?!

spilled_blood_church8Pseudosinodul din Creta a adus multă confuzie în viața credincioșilor din întreaga Ortodoxie. Mulți încă nu știu nimic despre trădarea ierarhilor participanți la acest ,,sinod” și la cel din octombrie de la București, alții sunt indiferenți, alții sunt vădiți sau declarați ecumeniști înfocați, alții sunt stăpâniți de frică, iar alții, puțini la număr, sunt preocupați cu multă sinceritate de mântuirea lor și a semenilor dispuși să deschidă ochii și urechile la Adevăr.

Nu este simplu să-ți lămurești astăzi cu precizie acrivică locul în Biserică și atitudinea corectă față de ierarhii apostați și următorii acestora, preoți ecumeniști sau indeciși. De aceea, mulți ne întreabă: ce este de făcut? Mai este har în Biserică sau nu? Dacă mai este har, cum lucrează acesta în viața mirenilor fără să fie afectați de molima nimicitoare a panereziei ecumeniste?

Răspunsul nu este unul simplu, deși avem lămuriri scripturistice, canonice și patristice. Însă și acestea sunt folosite de cele mai multe ori într-un mod subiectiv, interesat, după bunul plac sau după propria înțelegere!

Vestea bună este că în Biserica Ortodoxă avem har! Prin iconomie, până la o condamnare sinodală a panereziei ecumenismului, harul lucrează. Sfintele Taine sunt prezente în Biserică, însă ele nu sfințesc decât pe cei care se împotrivesc panereziei ecumenismului și pe cei care, din motive binecuvântate (vârstă, boală, neputință) nu pot reacționa sau nu pot cunoaște starea de apostazie generalizată. E ca sistemul imunitar al organismului care răspunde atunci când apar viruși sau boli. Din nefericire, imunitate organismului bisericesc e foarte scăzută din cauza compromisurilor făcute de-a lungul timpului cu ereziile, reacția preoților, monahilor și poporului ortodox la trădarea ierarhilor și la oficializarea molimei ecumeniste, fiind aproape inexistentă.

Există multă confuzie, fiindcă ne facem vinovați cu toții de trădare până la un punct: cel al legiferării ereziei ecumenismului. Am căutat până acum să ne sfințim viața doar pe planul lumesc, prin slujbe pentru case și mașini, pentru servicii bune, pentru căsătorie și viață pământească binecuvântată, L-am adus pe Dumnezeu în lume pentru a-L păstra în chip egoist în existența noastră, uitând să iubim și să răspundem chemării cerești. Am uitat esențialul: să-L iubim pe Hristos în bucurie și în necaz, în reușite și în eșecuri, în pace și în război, să-L vedem pe Domnul jertfit pe Cruce din dragoste față de toată făptura, dăruindu-Se euharistic în Sfânta Liturghie.

Condamnăm ereziile de două mii de ani și bine facem, dar modul nostru de existență este de multe ori eretic, fără să recunoaștem sau fără să ne dăm seama. Învinuim pe ereticii trinitari însă, modul nostru de raportare la iubirea semenilor nu este după chipul Sfintei Treimi, falsificând virtutea cea mai de preț printr-o viață egocentristă. Osândim arianismul dar, ne comportăm ca unii care Îl avem pe Hristos în existența noastră ca pe un simplu om, cu puteri nelimitate ,,accesate” de noi prin intermediul ,,serviciilor religioase”, pentru binele pământesc. Blamăm milenarismul dar, viața noastră în lume pare de o mie de ani. Uităm de veșnicie, uităm de Împărăția cerurilor! Aducem cerul pe pământ insistând ca realitatea cerească să rămână în aceste hotare, într-o lume fantasmagorică producătoare de plăceri și bucurii inepuizabile.

Suntem puși astăzi, în fața unui fapt fără precedent. Ne întrebăm: noi pe cine urmăm? Unde ne sfințim viața? Cum putem trăi Ortodoxia fără a-L pierde pe Hristos? Este nevoie să ieșim dintre zidurile bisericii pentru a rămâne în Biserică? Dacă ieșim, unde mergem! Este nevoie ca preoții Bisericii să întrerupă pomenirea ierarhilor apostați? Cine sunt cei care ies din Biserică: trădătorii sau cei care refuză să facă ascultare de pseudoepiscopi?

Iată întrebări care se pun în acestă stare de confuzie aruncată peste noi de promotorii ecumenismului și trădătorii de neam și de credință! Răspunsurile, slavă lui Dumnezeu, le-am primit prin purtarea de grijă a unor ierarhi, preoți, teologi, monahi athoniți și credincioși ai Bisericii Ortodoxe Universale. Ecumeniștii în schimb, vorbesc despre dragoste prigonind ortodocșii și preferă dialogul pierzător cu ereticii, în defavoarea vorbirii părintești cu fiii Bisericii.

Închei, amintind de un episod consumat în trecutul Bisericii Ruse, când, din cauza serghianismului, după moartea patriarhului Tihon, credincioșii ruși nu știau unde să primească Sfintele Taine: în Biserica Serghianistă sau în Catacombele Rusiei bolșevice.

,,În această perioadă, Petrogradul (Leningradul – n.n ) devenise centrul protestului Bisericii împotriva lui Serghie și se putea găsi cu greu un suflet ortodox în fosta capitală care să nu fi fost neliniștit de întrebarea pe cine să urmeze. Mulți au refuzat pentru o vreme să primească Euharistia în vreo biserică, nefiind siguri ale cui Taine sunt valide sau unde se găsea Biserica lui Hristos. După semnarea epistolei arhiepiscopilor din Yaroslavl, mitropolitul Iosif a pășit curajos în lupta pentru Biserică și a dat binecuvântare clerului și credincioșilor din Petrograd să-i urmeze exemplu de a se separa de Serghie, oferindu-și îndrumarea duhovnicească și purtarea de grijă față de această mișcare și încredințând conducerea Eparhiei din Petrograd vicarului său, sincer oponent al lui Serghie, episcopul Dimitrie al Gdovului. Binecuvântând ,,buna hotărâre a zeloților pentru adevărul lui Hristos”, el s-a rugat ,,ca Domnul să ne păzească pe toți în unire și sfântă statornicie a duhului în noua încercare la care este supusă Biserica.” (Ivan Andreev – Sfinții Catacombelor Rusiei).

Preot Claudiu Buză

Mesaj către frații mei, ieromonahi și preoți, care mă numesc ,,schismatic”!

Doamne ajuta!

preot-claudiuScriu acest mesaj, nu pentru a vă tulbura și a vă strica liniștea rugăciunii, ci pentru a lămuri câteva probleme, aducând, sper eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, neliniștea cea bună. Știu părerea sfințiilor voastre despre mine! Anume, că m-am grăbit cu întreruperea pomenirii și că am adus tulburare în Biserică, făcând dezbinare între credincioși.  E un punct de vedere, însă nu cel al Bisericii!

Nu sunt supărat sau frustrat, ci doar îndurerat! De ce? Pentru că nu suntem împreună în această lucrare de conștientizare și apărare a poporului dreptcredincios în fața pericolului unei boli care se întinde, de la o zi la alta, în organismul Bisericii. Efectul nu este doar nociv, a fost până acum; este nimicitor!

Nu despre mine vreau să vă vorbesc. Eu sunt, slavă Domnului, foarte bine! Ce faceți sfințiile voastre? Cum luptați împotriva panereziei ecumenismului? Spunând despre cei care au întrerupt pomenirea că sunt în afara Bisericii! Cum îi aratați lui Hristos că Îl iubiți? Stând ascunși în chilii/case ,,de frica iudeilor” și spunând că nu e niciun pericol de a pătrunde panerezia ecumenismului în mănăstirea/parohia sfințiilor voastre?! Nu asteptați ca erezia să vină în chip văzut sau impus prin rugăciuni împreună cu eterodocșii sau prin potirul comun! Ea vine prin pomenirea ierarhului! Nu o spun de la mine, verificati sursele patristice!

Iată ce spune Dr. Alexandros Kalomiros: ,,Biserica este acolo unde Adevărul este mărturisit, iar acolo unde ecumenismul este mărturisit, acolo nu este nici Biserică și nici Hristos. În Biserică noi mărturisim credința noastră prin numele Episcopului pe care îl pomenim. Ortodocșii pomenesc pe Arhiereii ortodocși, arienii pomenesc pe episcopii arieni, monofiziții pomenesc pe episcopii monofiziți, iconoclaștii pe episcopii iconoclaști, uniații pe episcopii uniați, iar ecumeniștii pomenesc pe episcopii ecumeniști. Este posibil ca orice lucru să pară a fi ortodox în Biserică; cu toate acestea, episcopul care este pomenit de către preot ne va arăta nouă unde ne aflăm cu adevărat. În „biserica” uniată (greco-catolică), toate lucrurile par a fi ortodoxe… dar preotul uniat pomenește un episcop uniat, care la rândul lui pomenește pe Papa de la Roma.” (Al.Kalomiros – Piatra de poticnire).

 

Un alt lucru important, pe care vreau să îl precizez, este următorul:

Știați că la Sinaxa panortodoxă din martie 2017 se vor pune în discuție trei teme?!

  1. Condamnarea ecumenismului și ieșirea din CMB;
  2. Condamnarea ,,sinodului” din Creta;
  3. Întreruperea pomenirii;

Nimic altceva! E posibil, ca Sinaxa să fie socotită Sinod Mare și Sfânt! Nu de noi, nevrednicii, ci de ierarhii, preoții, monahii și mirenii ortodocși din toată lumea!

Asta e singura cale de a rămâne în Biserică!

Ceilalți, înrădăcinați în nepăsare și indolență ucigătoare de suflete, vor fi condamnați, chiar dacă se consideră antiecumeniști, pentru că urmează trădătorilor și apostaților! Să nu fie!

Iertați! Chiar nu înțelegeți că e vremea mărturisirii?!

Preot Claudiu Buză

Ultimele cuvinte ale Sfântului Marcu Evghenicul al Efesului

Căci sunt pe deplin încredinţat că, pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii.

marcu,,Vreau să-mi spun mai pe larg părerea, mai ales acum, când mi se apropie sfârşitul, ca să fiu în acord cu mine însumi de la început până la sfârşit şi să nu pară unora că una ziceam şi alta ascundeam în cugetul meu, care era firesc să se dezvăluie în ceasul acesta al dezlegării mele. În legătură cu patriarhul, spun ca nu cumva să cugete – poate sub pretextul unei cinstiri faţă de mine – să trimită la înmormântarea acestui smerit trup al meu sau şi la parastasele făcute pentru mine pe oarecare dintre arhiereii lui sau din clerul lui sau pe careva din cei care sunt în comuniune cu el să se roage împreună sau să se adune cu preoţii din partea noastră, care sunt chemaţi la unele ca acestea, crezând că într-un oarecare fel accept, chiar şi în ascuns, să fiu în comuniune cu el. Şi ca nu cumva tăcerea mea să dea de bănuit un oarecare pogorământ celor ce nu ştiu bine şi în adâncime scopul meu, spun şi mărturisesc înaintea multor bărbaţi vrednici care sunt de faţă că nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtăşia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici în timpul vieţii, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut şi dogmele latineşti pe care le-a primit şi el, şi cei dimpreună cu el, şi pentru apărarea cărora [dogmelor latine] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu preţul răsturnării dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt pe deplin încredinţat că, pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] şi de unii ca aceştia, mă apropii de Dumnezeu şi de toţi sfinţii, şi pe cât mă despart de aceştia, pe atât mă unesc cu adevărul şi cu Sfinţii Părinţi, cu teologii Bisericii. După cum şi sunt încredinţat că cei ce sunt de acord cu aceştia se depărtează de adevăr şi de fericiţii dascăli ai Bisericii. Şi de aceea zic: după cum în toată viaţa mea am fost despărţit de ei, aşa şi în vremea ieşirii mele, şi încă şi după plecarea din viaţă mă lepăd de părtăşia şi de unirea cu ei şi, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, nici la înmormântarea mea, nici la parastasele pentru mine, însă nici dacă acestea sunt făcute pentru vreun altul dintre ai noştri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noştri. Căci aceasta înseamnă a amesteca cele de neamestecat. Şi trebuie ca aceia să fie în tot chipul despărţiţi de noi până când Dumnezeu va da Bisericii Sale buna îndreptare şi pacea.”

https://ganduridinortodoxie.wordpress.com/2017/01/27/sfantul-marcu-evghenicul-al-efesului/

 

Ieromonahul Onisim Banu a fost ,,caterisit” și ,,scos din monahism” de ecumeniști

ierom-onisim-banuLa începutul lunii, ieromonahul Onisim Banu de la mănăstirea Făgeţel, îşi anunţa episcopul că a înterupt canonic pomenirea acestuia la sfintele slujbe. Citiţi scrisoarea către PS Andrei. Iată că după două săptămâni, a venit şi răspunsul ecumeniştilor.

Comunicat de Presă

Serviciul Prezidial

Consistoriul Eparhial Monahal

Ieromonahul Onisim-Adrian Banu, vieţuitor al Mănăstirii „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” – Făgeţel, judeţul Harghita, a fost deferit judecăţii Consistoriului Eparhial Monahal al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei pentru abateri grave de la rânduiala vieţii monahale şi disciplina canonică a Bisericii Ortodoxe Române.

Prin Hotărârea nr. 1/26.01.2017 Consistoriul Eparhial Monahal i-a aplicat pedeapsa “CATERISIRII, EXCLUDERII DIN MONAHISM ŞI INTERDICŢIA DE A PURTA HAINA MONAHALĂ”, conform art. 4 lit. p) şi lit. r) din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române.

Episcopia Covasnei și Harghitei

Acesta fiind al doilea caz de caterisire necanonica, după cel al părintelui Ciprian Staicu, e bine să ne amintim că ierarhul ecumenist degeaba caterisește pe preotul anti-ecumenist, căci NU ESTE VALABILĂ acea caterisire !

Întrebare: Sunt preot de mănăstire, nu mai vreau să pomenesc episcopul ecumenist sau ateu conform Sf. Palama. Dacă plec din mănăstire voi fi caterisit. Este validă această caterisire? Pot să mai săvârşesc Sfânta Liturghie? Este canonic? Episcopii români mai pot caterisi pe cineva?

Gheron Sava: Episcopii pot caterisi pe oricine / pe cineva. De asta sunt şi canoane, dar primii care trebuiesc caterisiţi sunt episcopii şi în primul rând Bartolomeu care a încălcat toate canoanele Bisericii, toate sfintele canoane.

Pe părintele şi daca l-ar caterisi pentru credință nu este valabil. Și nu o spun eu, o spun chiar Sfinții Parinți. Cine este caterisit pentru credința lui nu este valabilă acea caterisire și va trebui să continue să săvârșească Sf. Liturghie, pentru că Sf. Liturghie este canonică. Episcopii spun că, oricine nu pomeneste numele episcopului la Liturghie, Liturghia nu este validă . Asta este o blasfemie la adresa Duhului Sfânt . Este una dintre CELE MAI MARI BLASFEMII. Asta este Papa: ,,dacă nu mă pomenești, nu ești în biserică“. Avem canoane foarte stricte în Biserică, în care ne spun că nu avem voie să pomenim la Liturghie episcopul care nu mărturisește corect, clar, cuvântul adevărului. Aceasta teorie a episcopilor care spun că nu este validă Sf. Liturghie se găseste în teologia pe care o învață Ioanes Zsizoulas – episcopul de Pergam – pe care a copiat-o din teologia papistașă. Asta ne conduce către o alta teologie, eretică bineinteles, care se numește episcopocentrism, adica Liturghia este episcopocentrică, adică au pe episcop în centru și nu pe Mântuitorul Hristos, adică nu ne rugam la Mântuitorul Hristos ne rugăm la episcop. Înțelegeți ce BLASFEMIE ESTE asta? Pe asta se sprijină tot papismul. Și primatul papal în acest lucru se sprijină / pe acest lucru se bazează. Așadar, este o mare binecuvântare să ne caterisească ecumeniștii.

Sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/ieromonahul_onisim_banu_a_fost_caterisit_de_ecumenisti/2017-01-27-298

Evanghelia lui Hristos călcată în picioare de ecumeniștii prigonitori:,,Pentru că rămân ferm pe poziţii, cele 13 maici antiecumeniste din Văratec sunt evacuate în miez de iarnă”!

maici-varatecAzi, 26 ianuarie, în jurul orelor  11.00, la Mănăstirea Văratec  din judeţul Neamţ a avut loc consiliul duhovnicesc prilejuit de atitudinea grupului de 13 maici care au întrerupt, în urmă cu câteva luni, comuniunea cu ierarhul părtaş la erezia din Creta.

La consiliu au participat maica stareţă a mănăstirii, trei preoţi, 20 de consiliere şi cele 13 măicuţe ortodoxe, care au refuzat comuniunea cu episcopul părtaş la erezie.

Maicile au fost informate că li s-a acordat timp suficient “pentru a-şi reveni din rătăcirea lor”, că procedează foarte greşit că nu fac ascultare, că ascultarea în mănăstire este necondiţionată şi că pe ele nu trebuie să le intereseze ce a semnat episcopul în Creta, ci plângerea păcatelor proprii etc.

La aceste acuzaţii, maicile au răspuns cu cugetarea patristică potrivit căreia ascultarea se face până la păcat, mai ales până la erezie. Ignorând acest adevăr fundamental, conducerea mănăstirii le-a pus în vedere că au încălcat, prin atitudinea lor, toate regulamentele monahale, în ciuda faptului că acele regulamente sunt făcute pentru a fi urmate în condiţiile în care vieţuirea în mănăstire se face în duh ortodox, netulburat de erezie în vreun fel.

Întrebate dacă nu cumva s-au răzgândit, toate cele treisprezece maici au răspuns că poziţia lor rămâne cea cunoscută, că ele nu doresc să aibă nicio părtăşie cu erezia din Creta şi cu cei ce o susţin şi o apără.

În faţa acestui refuz de compromis moral, conducerea mănăstirii a luat decizia de a le cere maicilor să predea scofiile, interzicându-li-se să mai poarte veşminte monahale. De asemenea, li s-a pus în vedere ca până la data de 1 februarie să părăsească mănăstirea, o decizie care încalcă toate normele umanitare laice, dar şi alin. 1) al art. 896 din Codul de Procedură Civilă, care stipulează: ,,Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată”.

Conducerea mănăstirii justifică asemenea măsură prin… riscul ca celelalte maici din mănăstire să se contamineze de atitudinea maicilor antiecumeniste, încercând, probabil, în felul acesta, să-şi creeze circumstanţele prevăzute de alin. 2) al art. 896 din Codul de Procedură Civilă, care stipulează că ,,Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică”. Dacă este aşa, s-a omis faptul că punerea în pericol a relaţiilor de convieţuire se referă la fapte antisociale grave, nu la protestul paşnic şi smerit faţă de o erezie manifestă în Biserică.

Astfel, cele treisprezece maici antiecumeniste din mănăstirea Văratec au fost evacuate în miez de iarnă, pentru ca nu cumva să contamineze şi restul aşezământului cu gândire şi trăire monahală ortodoxe…

Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/01/26/pentru-ca-raman-ferme-pe-pozitii-cele-13-maici-antiecumeniste-din-varatec-sunt-evacuate-miez-de-iarna/

Ieromonah Eftimie Mitra despre caterisirea necanonică a Părintelui Ciprian Staicu

O jertfă asumată pentru Adevăr

pr-eftimieNu e un secret că părintele Ciprian Staicu a fost caterisit de un ierarh care propovăduieşte erezia ecumenistă. Nu e secret nici că părintele Ciprian a aplicat corect canonul 15 de la Sinodul din Constantinopol, din anul 861, prin care a oprit pomenirea ierarhului ecumenist. Nu e un secret nici că PS Andrei Moldovan, de Harghita şi Covasna, a afirmat public că susţine erezia ecumenistă şi oficializarea acesteia în România prin decizia Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române din octombrie 2016. Nu e un secret nici că prin această decizie ierarhia BOR adoptă documentele controversate de la „Sinodul” din Kolimbari (insula Creta). Nu e un secret nici că părintele Ciprian a fost judecat cu uşile închise fără a avea dreptul să ia măcar un martor cu el. Nu e un secret nimic în lumea asta şi totuşi „legile junglei” se aplică atunci când vinovaţii nu pot aduce argumente şi se simt cu musca pe căciulă, mai ales că ei sunt cei care au în mână puterea de decizie.

Aşa s-a întâmplat şi la Miercurea Ciuc, în 10 ianuarie 2017, când, preotul mărturisitor Ciprian Staicu a fost victima unui proces în care sentinţa se ştia cu mult înainte de a începe „judecata”. Cine au fost „judecătorii” şi cine au fost „acuzaţii”? Sunt lucruri care deja se ştiu, nici asta nu este un secret. Ceea ce se doreşte să rămână un secret sunt compromisurile făcute de delegaţia BOR în Creta prin care se recunoaşte, la nivel panortodox, în mod oficial, apartenenţa Bisericii Ortodoxe la platforma protestantă numită „Consiliul Mondial al Bisericilor”. Sinodul a fost un eşec teologic; nici asta nu este un secret. De ce nu s-a reuşit? Pentru că au existat ierarhi ca IPS Ierotheos Vlachos, IPS Serafim de Pireu, IPS Ieremia de Gordina, IPS Atanasie de Limasol şi alţii care au refuzat să semneze documentele controversate chiar în timpul acelui aşa-zia „Sinod”. Se ştie că 20% dintre ierarhii participanţi la „Sinodul” din Creta au refuzat să semneze, deşi asupra unora dintre ei s-au făcut presiuni pentru a-şi asuma acordul faţă de textele respective. Ce să mai spunem de faptul că delegaţia Serbiei nu a semnat în proporţie de 75% şi, împotriva voinţei majorităţii ierarhilor sârbi, patriarhul lor a semnat documentul ecumenist. Să înţelegem că prin „Sinodul” din Creta se încalcă principiul sobornicităţii? Trei Biserici Locale au respins acest Sinod şi altele urmează să se pronunţe. S-a scris şi s-a mai aflat despre aceste abuzuri şi erori teologice, iar cine e sincer şi doreşte să vadă adevărul îl acceptă fără a căuta pretexte. Din păcate PS Andrei Moldovan acceptă fenomenul eretic „Creta” cu multă uşurinţă. De ce? Iar pentru a ascunde adevărul îl elimină din opoziţie pe preotul Ciprian care, prin atitudinea sa, a atras atenţia asupra acestor nereguli. Acesta este motivul caterisirii, restul sunt pretexte.

Prin faptele sale, părintele Ciprian, dă dovadă de un echilibru bine definit faţă de cele două extreme erezia şi schisma, împotriva cărora luptă mai departe fără a-l deranja că este defăimat, calomniat, nedreptăţit şi marginalizat. Aceasta reiese şi din documentul intitulat „Expresia conştiinţei noastre”, fiind unul dintre semnatari. Documentul poate fi văzut aici

Părintele Ciprian şi-a asumat această jertfă în mod conştient fără a cere cuiva să i se alăture sau a reproşa cuiva că nu-i împărtăşeşte opiniile. Din momentul în care a decis să aplice canonul 15 a ştiut că vor fi şi repercusiuni, ceea ce nu l-a speriat. Lovitura „caterisirii” a primit-o cu pace sufletească, în timp ce, „judecătorii” săi au rămas în tulburarea lor. Nici loviturile primite pe la spate din partea unor „confrati” nu l-au dărâmat. E dispus să-şi continue drumul pe care ş-i l-a ales ascultându-şi conştiinţa, fără remuşcări şi fără să judece pe nimeni. Asta spune multe căci, prin atitudinea părintelui Ciprian se vede împăcarea sa cu propria conştiinţă.

Situaţia este asemănătoare cu perioada în care patriarhul de Constantinopol Nestorie se afla în erezie. Deşi acesta îi caterisea pe preoţii care i se opuneau, sancţiunile sale nu erau valide. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi de la Sinodul III Ecumenic, au hotărât prin canonul al treilea ca preoţii caterisiţi de acest ierarh eretic să slujească fără a ţine seama de deciziile acestuia. Dacă conştiinţa părintelui Ciprian îi va spune să slujească în continuare, o poate face fără remuşcări, deoarece motivul caterisirii nu este canonic. Mai mult decât atât, prin această nedreptate, părintele Ciprian devine prima victimă a unui sistem dictatorial ce s-a închegat la nivelul ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române.

Situaţia este cât se poate de clară, rămâne să vedem rezultatele, sau mai bine zis, consecinţele…

Sursa: http://www.glasulstramosesc.ro/blog/ieromonah_eftimie_mitra_despre_caterisirea_necanonica_a_parintelui_ciprian_staicu/2017-01-26-297