Înaltpreasfinţiile Voastre,
Preacuvioşiile Voastre, Preacucerniciile Voastre,
Distinşi Domni Profesori,
Fraţi şi surori întru Hristos,
Îngăduiți-mi ca, deși suntem încă în perioada Postului Mare, să îmi exprim sentimentele pe care le am acum nu cu cuvintele mele sărace, ci cu esența credinței noastre, salutându-vă pascal: Hristos a înviat!
Este o mare bucurie pentru mine, cât și pentru românii care au venit la această Sinaxă nu numai din România, ci din întreaga lume, să fie împreună cu voi pentru a ne face datoria ca mădulare ale Bisericii lui Hristos și să condamnăm împreună panerezia ecumenismului și sinodul tâlhăresc din Creta.
Așa cum va spune și domnul Mihai Chirilă, în România se duce acum cea mai aprigă luptă împotriva ecumenismului, dar și prigoana împotriva ortodocșilor este cea mai mare. Noi trăim, într-o anumită măsură, ceea ce au avut de îndurat înaintașii noștri la mijlocul secolului al XX-lea, când sute de mii de români au fost chinuiți și uciși în închisorile comuniste, pentru că nu s-au lepădat de credința în Hristos. Noi încă nu am suferit fizic, dar nu este exclus ca așa ceva să se întâmple în viitor. Pentru că noi îi iubim mult pe acești Noi Mucenici, ei ne ajută să trecem prin prigoană, să le urmăm exemplul și nu vrem să pierdem această mare șansă la mântuire.
Suntem singura țară ortodoxă în care toată ierarhia susține ecumenismul și ne este foarte greu. Suntem ca oile fără păstor și vrem să ne ferim de orice cădere, atât în schismă, cât și în erezie. Am încercat să păstrăm o linie de mărturisire patristică, să ne ferim de pericole. Sunt mulți trădători care au fost infiltrați deja printre noi. Considerăm că cel mai important este să slujim cât mai des Sfânta Liturghie, căci puterea nu este a noastră, ci a lui Hristos, pe Care Îl iubim, așa nevrednici cum suntem.
Am așteptat cu multă nerăbdare această zi și știm că acum și aici Iisus Hristos, împreună cu Biserica biruitoare, este alături de noi toți. Lupta va fi lungă, însă acest început de azi și această condamnare a panereziei ecumenismului este foarte importantă. Este pregătirea noastră pentru vremurile din urmă. Cred cu tărie acest lucru și mă rog Domnului ca, orice s-ar întâmpla, să nu ne pierdem mântuirea.
Pentru că am puține minute la dispoziție și pentru că în finalul Sinaxei este prevăzut un timp pentru discuții, aș dori să îi întreb pe preasfințiții ierarhi prezenți și pe părinții profesori, dar și pe părinții aghioriți următoarele lucruri:
1. Cred că întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști nu este de ajuns, nu îl ferește pe mărturisitor de alte căderi. Acum avem următoarea problemă: primul cleric român care a întrerupt pomenirea a ajuns să dea Sfânta Împărtășanie în cutiuțe credincioșilor mireni, pentru ca aceștia să se împărtășească singuri acasă, în fiecare zi. Credincioșii dau un bip pe telefonul mobil al părintelui, aceasta înseamnă că își cer iertare pentru păcatele lor, după ce le-au ”spovedit” în fața icoanei Mântuitorului, în taină, acasă la ei, iar părintele le dă dezlegare tot printr-un bip. Credem că această practică este o batjocorire a Tainei Spovedaniei, a Tainei Împărtășaniei și a Tainei Preoției și vă rugăm să ne dați un răspuns patristic la acest subiect, ca să putem să îi ferim pe oameni de așa ceva.
2. După anathematizarea de astăzi a ecumenismului și a sinodului din Creta ce anume se schimbă în Biserica lui Hristos? În ce situație sunt preoții și credincioșii care rămân de partea ecumenismului? Biserica ecumenistă va mai avea har sau nu? Oamenii ne întreabă, ce le putem răspunde?
3. Suntem până acum cinci preoți români care am fost caterisiți de ecumeniști. Ce să răspundem oamenilor care ne privesc cu neîncredere, ca pe niște trădători sau ca foști preoți, fără har?
4. Noi pomenim la sfintele slujbe pe toți ierarhii care învață drept cuvântul adevărului. Încă nu avem nici un ierarh antiecumenist român. Cât timp vom mai putea pomeni așa? Vom fi primiți sub o altă jurisdicție, fără a crea vreo schismă sau rămânem în starea aceasta? Nu vrem să provocăm schisme, ci să ducem lupta din interiorul Bisericii, până la sfârșitul vieții noastre.
5. După Sinaxa de astăzi ce să le spunem oamenilor, pe care până acum i-am trimis la bisericile unde slujesc ecumeniștii sau cei nehotărâți doar ca să facă misiune, să împartă broșuri, să vorbească cu preoții, cu ceilalți credincioși, dar să nu se împărtășească acolo. De acum înainte ce să le spunem să facă? Subliniez că este foarte vie conștiința dogmatică la cei care deja s-au hotărât să nu accepte hotărârile sinodului tâlhăresc din Creta.
Aceste întrebări le voi lăsa aici la prezidiu și așteptăm răspunsul dvs. Noi am trecut prin 50 de ani de comunism ateu și 25 de ani de post-comunism. Nu mai știm așa multă teologie patristică și vă rugăm să ne călăuziți întru adevăr.
Vreau la finalul cuvântului meu să prezint pe scurt și broșura pe care am editat-o acum două săptămâni, subliniind că ea deja a fost tradusă în limba franceză și engleză, pentru cei care vor să știe mai multe despre ceea ce se va discuta și azi aici.
Broșura este destinată oamenilor care nu cunosc subiectul sinodul din Creta sau au fost dezinformați în legătură cu acesta. Ea a apărut cu binecuvântarea părinților aghioriți, cuprinde 40 de argumente teologice că sinodul din Creta nu a fost în duhul Sfinților Părinți. De asemenea cuprinde o scurtă istorie în câteva paragrafe a tuturor celor 9 Sinoade Ecumenice, ca toți cititorii ei să știe ce înseamnă un asemenea Sinod. Are și citate patristice și contemporane împotriva ecumenismului, precum și o declarație antiecumenistă foarte clară. Am împărțit deja gratuit peste 4.000 de exemplare și am oferit-o și pe internet celor care vor să o tipărească singuri și să o ofere cunoscuților lor.
Am început această luptă pentru că vrem să fim ai lui Hristos. Știm că este nevoie de jertfire de sine și vă rugăm să ne pomeniți în rugăciunile voastre, ca Domnul să ne întărească pe calea mărturisirii. Mărturisitorii credinței în România sunt din ce în ce mai mulți, slavă lui Dumnezeu, cu toate că ecumeniștii împrăștie multă teroare, minciună, calomnie în jurul lor. Dar, așa cum îmi spunea duhovnicul: ”fiecare face ce păcate vrea.”
Vă doresc statornicie în adevăr și Învierea Domnului Iisus Hristos să aducă lumina necreată a harului în sufletele tuturor. Noi vă dorim din tot sufletul sănătate și mântuire. Nu trăim pentru lumea aceasta, ci pentru veșnicie.
Vă mulțumesc!
Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
Sursa: http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2017/04/04/cuvant-de-salut-la-sinaxa-inter-ortodoxa-din-4-aprilie-2017-thesalonic-grecia/
Ortodoxia mărturisitoare 