„Minunata” nouă lume ecumenistă, tot mai aproape de Ortodoxie (III)

biserica_mobila_de_la_manastirea_optina_4

Partea a III-a. Problemele cotidiene ale evitării ecumeniștilor în Ortodoxia României

„După îndelungi căutări și analize, cercetătorii români au ajuns la concluzia că locul unde se găsește cea mai mare cantitate concentrată de vitamine este în farmacie”.

 

Am scris în partea a II-a acestei serii de articole cum am devenit conștient, cu ocazia experienței din Italia, că există trei întrebări care mă pot ajuta să mă lămuresc cu privire la poziția unui preot fără să intru în detalii sau să pierd vremea, așa că am început să le pun și preoților ortodocși români care slujesc în ”orașul Y”. Cele trei întrebări sunt:

  1. Părinte, sunt unii care consideră că întâlnirile și rugăciunile ortodocșilor împreună cu catolicii reprezintă o formă de mărturisire și demonstrare a frumuseții ortodoxiei. Sunt alții care consideră că sunt o formă de trădare a ortodoxiei. Unde este adevărul?
  2. Părinte, sunt unii care consideră că sinodul din Creta ar fi canonic pentru ortodoxie, sunt alții care consideră că acolo s-a produs o trădare a ortodoxiei. Dvs. ce credeți?
  3. Părinte, au fost unii preoți ortodocși în România care au fost caterisiți de către BOR pentru faptul că au încetat să pomenească pe ierarhii lor după sinodul din Creta, invocând ecumenismul acestora. Credeți că respectivele caterisiri sunt valabile sau nu?

Am constatat că foarte rar este cazul să pun toate cele 3 întrebări, pentru că răspunsul de la prima întrebare este atât de clar ecumenist, încât nu mai are rost să le pun pe celelalte două.

Mi-am luat timp în mod particular pentru a vorbi cu zeci de preoți și călugări de la biserici și mănăstiri din România pe acest subiect, în mod special din ”orașul Y” unde locuiesc. Nu m-am apucat să intru în dezbateri cu ei, am vrut doar să le aflu punctul de vedere. Răspunsurile pe care le-am primit au fost în mare parte nuanțe diferite de ecumenism. Am primit un răspuns vehement de opoziție la ecumenism de la doi preoți dintr-un cartier mărginaș, dintre care unul m-a întrebat dacă sunt trimis de la Patriarhie ca să-i înregistrez pe ascuns și să-i pârăsc. El mi-a împărtășit convingerea lui că există persoane care se dau drept credincioși ca să-i descoasă pe preoții de parohii și apoi să-i raporteze la Patriarhie. Această convingere a fost întărită și într-o discuție cu un fost stareț al unei mănăstiri de maici, care a afirmat că ar fi reperat ocazional asemenea ”intruși” cu ocazia slujirii Sfintei Liturghii în Biserică.

Unele răspunsuri nu au fost ecumeniste, ci doar prudente: spre exemplu, sfatul de a mă informa doar de pe site-ul basilica.ro deoarece tot ce apare acolo este ”aprobat” și astfel pot să aflu care este poziția Patriarhiei față de temele care mă interesează. Altul a spus că el face ascultare de ierahia bisericească și nu îl preocupă asemenea lucruri. Cu ocazia aceasta, m-am lămurit că cel puțin în ”orașul Y”, cel puțin la bisericile și mănăstirile la care am reușit să vorbesc cu preoții despre aceste subiecte, regula pare să fie o consimțire a ecumenismului, iar excepția mărturisirea fermă împotriva acestuia.

Unii mireni se așteaptă de la preoți să fie exemple de mărturisire în ceea ce privește credința cea adevărată. Dacă mulți preoți se tem să facă această mărturisire, ce se presupune că ar putea să înțeleagă creștinul de rând, mireanul?

În perioada în care am stat acasă în ”orașul Y” din România, m-am spovedit la părintele meu duhovnic, A, care este stareț la o mănăstire importantă din ”orașul Y”. De regulă, mireanul se duce la duhovnic ca să-i ceară sfatul. Am avut surprinderea într-una din zile să constat, vorbind cu el despre agravarea problemei ucrainene, că m-a întrebat el pe mine ce să facă dacă Patriarhia va recunoaște tomosul de autocefalie al facțiunilor schismatice din Ucraina. Soluția pe care și-a propus-o în eventualitatea unei asemenea situații este părăsirea poziției de stareț și retragerea în munți. Până atunci, el continuă să pomenească pe ierarhul său și să slujească cu ierarhi ecumeniști români, fără însă a-i judeca pe cei care s-au îngrădit prin nepomenire de ecumenism, fără a-mi interzice participarea la sfintele slujbe oficiate de preoți caterisiți pe nedrept pentru că au întrerupt pomenierea ierarhului locului. Mie mi-a interzis să mai particip la slujbe care sunt ținute de preoți despre care știu că sunt ecumeniști. Iar dacă sunt ecumeniști sau nu se lămurește de la caz la caz, cel mai bine printr-o discuție față în față.

Din fericire, în 2018, am cunoscut în ”orașul Y” pe preotul F, care a fost caterisit pe nedrept de către Biserica Ortodoxă Română pentru îngrădirea de ecumenism prin nepomenirea ierarhului locului. El venea de 2-3 ori pe lună pentru a sluji comunitatea care se întâlnea în tot felul de spații mici, înghesuite, ba prin curtea unuia, ba prin apartamentul altuia. Am început să merg la slujbele ținute de el. În restul zilelor de sărbătoare, mi-am făcut obiceiul să merg la bisericile unde știam sigur că slujesc  preoți care se pronunța clar împotriva ecumenismului. Paleta de alegeri era restrânsă la 3 parohii, aflate la distanțe foarte mari una de alta și de locul unde locuiam eu.

Preotul F mi-a dat răspunsuri teologice foarte clare și bine argumentate la toate întrebările cu care am venit și a avut multă răbdare cu mine, pentru că am avut multe zeci de întrebări și aproape după fiecare Sf. Liturghie căutam să vorbesc cu el. Sfătuirea cu el și cu părintele meu duhovnic, cu care am ținut legătura mai strâns, m-au menținut pe o linie duhovnicească ”de plutire”. În plus, un alt lucru uimitor s-a întâmplat fix în această perioadă în care am încetat să mai merg la slujbele oficiate de preoții ecumeniști și am căutat să merg la slujbe oficiate de preoți ortodocși dreptmărturisitori împotriva ecumenismului. Tatăl meu, care este alcoolic de mai bine de 40 de ani, s-a lăsat de băutură. Brusc și ferm. O fi o coincidență? Eu o consider o minune.

Efortul necesar de a bate mai mult drum, de a plăti mai mulți bani, de a petrece mai mult timp alocat strict pentru a ajunge să particip la Sf. Liturghie nu a devenit în timp mai mic sau mai ușor, ci mai mare și mai greu, din motive pe care urmează să le explic.

  1. Încrederea mea în preoți ca mărturisitori ai ortodoxiei, ca sfătuitori s-a ruinat. Ca urmare a discuțiilor avute cu zeci de preoți și a documentării făcute pe internet, am ajuns cel puțin deocamdată la concluzia că regula trebuie să fie prezumția de vinovăție: pornesc de la premisa că un preot pe care nu-l cunosc este ecumenist și eu trebuie să-l ”verific” dacă nu este, iar el prin răspunsul pe care mi-l dă, trebuie să-mi demonstreze clar că este drept mărturisitor. Ori asta ridică niște probleme sensibile, de exemplu:
  • dacă la un Sf. Maslu slujesc 7 preoți, ce fac, mă duc și-i întreb pe fiecare ce crede?
  • dacă un prieten să căsătorește, iar slujba este oficiată de un preot pe care nu-l cunosc din altă localitate, ce ar trebui eu să fac? Să bat drumul până în localitatea respectivă ca să am o discuție între patru ochi cu preotul respectiv, să-l descos ce crede și ce nu crede sau să refuz din principiu să particip la slujba cununiei, participând doar la nuntă?
  • dacă preotul neecumenist la care merg se întâmplă să slujească într-o zi de sărbătoare cu un preot ecumenist, eu ce fac? Mai stau sau nu la slujbă? Și dacă e să plec, unde merg, având în vedere că opțiunile mele de participare la slujbe și-așa au devenit foarte limitate?
  • cum fac atunci când vreau să merg la Biserică împreună cu un prieten care ține să meargă la o anumită biserică, dar la care eu nu cunosc preotul?
  • când să mă așez la coadă la moaștele SF Parascheva, Sf. Dumitru, Sf. Nectarie și alții, astfel încât să particip la Sf. Liturghie slujită de un preot neecumenist și să prind totuși rând la coadă ca să ajung să mă închin la Sfânt de ziua lui evitând slujba ținută de preoți ecumeniști?

Prin urmare, participarea mea la slujbele Bisericii a venit condiționată de un ghem de probleme pe care nici nu știam că este cazul să mi le pun. Trecute sunt vremurile în care puteam să mă duc într-o biserică sau o mănăstire oarecare și să mă simt la fel de confortabil închinându-mă la icoane și rugându-mă la Sfinți. Acum este bine să aștept un moment în care nu se face nicio slujbă și să mă grăbesc să mă închin cât încă mai este biserica deschisă pentru a reuși să fac acest lucru în tihnă. Bisericile ortodoxe, ca lăcașuri de cult sfințite, rămân în continuare Casa Domnului, dar nu știu câți dintre cei care le îngrijesc chiar Îi slujesc Domnului și mă simt descurajat constatând că sunt mai puțini decât credeam.

  1. Perspectiva de a interacționa pe plan sentimental cu o femeie cu care să-mi fac speranțe de a întemeia o familie creștină tocmai a mai primit un obstacol mare în cale. Astfel, există trei mari posibilități:
  • fie femeia respectivă este credincioasă, dar merge pe principiul ascultării orbești de preoți (și are un preot ecumenist),
  • fie este credincioasă și suficient de flexibilă încât să înțeleagă argumentele și perspectiva mea cu respect,
  • fie este suficient de informată încât să fie în comunitatea nepomenitorilor.

Zburăm ultima perspectiva ca fantasmagorică, luând în considerare profilul psiho-socio-demografic din comunitatea preotului F. În legătură cu a doua perspectivă, am rețineri. Luând în considerare că pe fosta mea iubită nu am putut s-o conving nici măcar de ce o chestie despre care scrie foarte clar în cărțile ortodoxe că e păcat chiar e păcat, nu știu în ce măsură se poate să conduc chiar și cu dragoste o creștină mai nelămurită în primă instanță către  importanța de a trăi în Biserică prin mărturisirea adevărului. Am să vă povestesc câte ceva mai mult despre prima categorie, căci m-am întâlnit mai curând cu aceasta.

La un Sf. Maslu, am cunoscut o tânără cu care m-am întâlnit ulterior la o plimbare prin parc, cu scopul de a o cunoaște mai bine. Nu era familiară cu ce s-a discutat în Creta în 2016, despre problema din Ucraina ce să mai vorbim? Și-a lăudat părintele duhovnic și m-a invitat la catehezele lui. Așa că m-am dus la preotul respectiv într-o duminică dimineață mai devreme… ca să-l descos în stilul meu caracteristic. M-am dus din timp, în așa fel încât să îl găsesc înainte să înceapă Sf. Liturghie și eu să am timp ulterior să ajung la biserica aleasă de mine, unde știam sigur că slujește un preot cu scaun la cap. Duhovnicul respectivei dudui, ca răspuns la întrebările mele, s-a lansat într-o halucinantă apologie politică a beneficiilor ecumenismului, lăudând înțelepciunea politică a Prefericitului Daniel care știe să apere cauzele ortodoxe, cum ar fi menținerea icoanelor în școli prin păstrarea de bune relații cu reprezentanții altor credințe (!?!). Drăguță ideea cu unitatea, atâta doar că se pune întrebarea: unitatea cu cine, împotriva ce? Ulterior, la o a doua întîlnire cu respectiva tânără, m-am lămurit că pentru ea scrierile părintelui Dumitru Stăniloaie par prea avansate (!!). Vorbim despre o tânără educată, cu studii universitare, cu o slujbă bună într-o corporație, cu o cultură religioasă și o viață duhovnicească activă, nu de vreo vânzătoare de margarete în piață. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Mai ușor să facă ce zice preotul ei duhovnic, de ce s-ar complica ea să citească pe Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe? Chestii prea avansate pentru unii.

După un alt Sf. Maslu, am cunoscut o altă tânără (medic), care până să ajungem cu discuția la ecumenism, m-a năucit cu părerea ei extrem de bună despre cipurile din actele biometrice, care venea… desigur, de la părintele ei duhovnic. Așa că m-am dus să vorbesc și cu părintele ei duhovnic. Om bătrân, cu barbă albă, cu privire ageră și voce fermă. L-am întrebat în legătură cu chestiunea actelor biometrice și a monitorizării electronice. Mi-a spus că el crede că este foarte bine chiar să se implanteze un cip, așa cum bine fac americanii cu unii deținuți, ca să știe tot timpul unde sunt și că sunt alte probleme mai arzătoare în Biserică decât flecuștețele astea. M-a încercat o mare mâhnire să stau să-l ascult aproape o oră pe omul ăsta gândindu-mă că el călăuzește spiritual pe enoriașii lui, inclusiv pe femeia cu care eu începusem să mă întâlnesc. Desigur, nu m-am mai întâlnit multă vreme cu ea.

Cu altă ocazie, pornind de la un forum creștin ortodox virtual, am intrat în comunicare cu o altă tânără, care avea o cultură teologică impresionantă și o activitate misionară activă. Era fiică de preot. Și nu orice preot. Un preot care a reprezentat BOR la nenumărate reuniuni ecumeniste internaționale încă de pe vremea lui Ceașcă. Ea fusese crescută de mică cu bucuria de a ajuta la pregătirea bagajului importantului preot, care lipsește ca tată de acasă ca să se ducă să mărturisească frumusețea ortodoxiei. De unde să încep să explic unei femei care a crescut cu această convingere în familie, care crede că ortodoxia și catolicismul sunt ”cei doi plămâni ai bisericii” sau cele două ramuri… Să o contrazic ar fi însemnat să-i spun că tatăl ei a lipsit de acasă… degeaba. S-a căsătorit ulterior cu un patron de farmacie.

Așadar, perspectivele mele de asumare a mântuirii împreună cu o femeie într-o familie se dovedesc sucombate chiar de unii preoți, într-o manieră indirectă.

Am sperat în trecut că deschiderea față de ceilalți, disponibilitatea de a învăța și disponibilitatea de a asculta într-un sistem reprezintă factori de personalitate care să predispună o femeie spre a face trecerea spre un stil de viață creștin care se bazează pe conștientizarea și mărturisirea dreptei credințe, căci dacă credem că și catolicii au dreptate, ce rost mai are să fim ortodocși? Totuși, constat cum în cele mai multe cazuri experimentate până acum pe cont propriu, pe baza multor interacții:

  • deschiderea se manifestă cel mai curând către ”iubirismul” tolerant al diversității de credință
  • femeia face ascultare de preotul duhovnic în ce-i convine, nu în ce nu-i convine, riscând să facă ascultare în ce nu e cazul și să nu facă ascultare în ce e cazul; și-așa la spovedanie poate alege ea ce să-i spună din ce i se pare ei că e păcat
  • disponibilitatea de a face ascultare loială într-un sistem există, atâta vreme cât acel sistem îi mângâiei ei orgoliul; așadar, impresia că cineva ar face schimbare a unui sistem cu alt sistem, înlocuind doar convingerile chiar și de dragul iubirii oricât de tentantă pare, nu am văzut-o materializându-se.

După cum mi-a spus un preot ortodox (fost catolic, convertit) din Occident, credința religioasă nu contează într-o căsătorie atunci când nu contează pentru niciunul din membrii cuplului. Nu mai trăim vremurile de început ale creștinismului, în care să zici că se aplică pogorământul lăsat de Sf. Apostol Pavel (care că veni vorba nici nu s-ar fi convertit de nu s-ar fi rugat Sf. Varnava la Dumnezeu pentru sufletul lui) care a lăsat scris că femeia necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios. În ziua de astăzi, nu mai există scuză pentru neștiință. Dacă o întrebi pe o femeie dacă crede în Dumnezeu și merge la Biserică nu mai e suficient să zică ”da”, că dacă o întrebi cum Îl percepe ea pe Dumnezeu și să faci o colecție de asemenea percepții ajungi ca scenariștii care au scris versiuni diferite de personaj pentru fiecare din filmele ”Batman” și niciuna din ele nu se potrivește cu versiunea autentică. Această autenticitate, în cazul lui Dumnezeu, se găsește în Biblie și în scrierile Sfinților Părinți.

  1. Participarea la o altă biserică în ”orașul Y”, care să fie închiriată de enoriașii care țin să participe la slujbele oficiate de un preot nepomenitor (F) care a fost alungat din parohia sa pe nedrept de reprezentanții Patriarhiei, implică niște costuri. Desigur, nu te obligă nimeni să dai ceva dacă nu ai sau dacă nu vrei. Dacă se merge pe principiul acesta și nimeni nu este încurajat să contribuie, nu s-ar mai putea organiza respectivele slujbe. Cât despre a avea posibilitatea de a merge la o biserică ortodoxă în diaspora, din 2019, cheltuielile cu transportul se ridică la peste 100 de euro pe lună, iar dacă ne referim la lunile cu multe sărbători, de exemplu când pică Crăciunul și Paștele, se apropie chiar de 200 de euro. Ce bucurie pe capul meu, să mai adaug la cheltuielile lunare încă ceva, pe principiul: ”vrei Biserică? Plătește!”. Ne îndreptăm astfel spre situația din SUA, unde am citit că pentru fiecare serviciu religios oficiat de preot, el este obligat să ceară bani ca să-și acopere cheltuielile. Așadar, pe când unii preoți (ecumeniști) se huzuresc pe la conferințe internaționale pe banii Patriarhiei, alți preoți (dreptmărturisitori) stau și tremură de grija familiilor lor și a pozițiilor care le-au fost încredințate, stând între ciocanul ecumenismului ierarhilor și nicovala conștiinței lor, plătind în mare parte din banii lor și în mică parte a unui număr restrâns de contribuitori. Ei nu îndrăznesc să vorbească despre sacrificiile pe care le fac și nici despre abuzurile pe care le tolerează, pentru că demintatea și caracterul lor îi împiedică să riște să dea apă la moară celor care de-abia așteaptă orice ocazie să denigreze Biserica

Povestea nu s-a terminat. Să vedem ce se poate întâmpla când un preot are caracter și demnitate.  În partea a IV-a a acestei serii.

Mihai ”1/2 Ro, 1/2 It”.

Italia, februarie 2019

https://www.marturisireaortodoxa.ro/minunata-noua-lume-ecumenista-tot-mai-aproape-de-ortodoxie/

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

25 de gânduri despre „„Minunata” nouă lume ecumenistă, tot mai aproape de Ortodoxie (III)”

  1. Mai este, la sfarsir , o judecata ,
    cumplita Judecata de Apoi,
    caci trebuie pe drept sa-si ia rasplata
    cum a lucrat oricare dintre noi.

    Noi nu murim cand inima-nceteaza,
    lasam in urma tot ce-am spus si scris,
    dar tot ce dam la cei ce na urmeaza
    mereu da rod cand noi de mult ne-am dus.

    Avem copii, – si-i crestem dupa vrere,
    avem elevi, – si-i invatam ce vrem,
    avem o turma-n grija si-n veghere
    – si-ntreaga lor raspundere avem.

    Caci ei vor fi in lume si-n viata
    asa cum noi le-am spus si aratat
    iar ei la fel asa vor da povata
    – si-un lung popor e-acum de noi format.

    Ii crestem buni – la fel si ei vor face!
    Ii crestem rau, – asa vor indruma,
    noi i-ndreptam inspre razboi sau pace,
    rand dupa rand , pe cati ne vor urma.

    Si-abia atunci , la Marea Judecata,
    vedea-vom toti uimiti cu-adevarat
    cat a salvat o crestere curata,
    cat a ucis un suflet blestemat.

    O , voi, cei mari, raspunzatori de gloate,
    parinti si-ndrumatori pentru urmasi,
    voi ve-ti purta raspunderile toate,
    voi cresteti sfinti sau cresteti ucigasi.

    De-aceea pentru tot ce ne urmeaza,
    la Marea judecata de Apoi
    cu ochi uimiti oricare o sa vaza
    cat rau sau bine a-nceput cu noi.

    TRAIAN DORZ

    Aceste versuri le-am simtit in aceelasi asentiment cu predica sfintiei voastre
    de ieri si am dorit sa le impartasesc si altora. Doamne ajuta-ne!

    Apreciază

  2. Esența civilizației occidentale este cultul de sine, cultul omului occidental, numit umanism. De ce? Deoarece pocăința este mult prea dificilă pentru marea majoritate; auto-justificarea este mult mai atractivă. Prezenta parohiilor ortodoxe in Occident, ar fi trebuit sa fie propovaduitoare ale Ortodoxiei autentice, prin prezenta Duhului Sfânt, care „respiră unde dorește” și care poate reconecta Occidentul cu civilizația ortodoxă. Această civilizație este destul de diferită de civilizația seculară occidentală, deoarece este cu adevărat creștină, în timp ce civilizația occidentală a încetat să mai fie incepand cu Marea Schisma.
    Dar se pare, ca acestea au devenit propovaduitoare ale ecumenismului, cu deschidere si imbratisare treptata a catolicilor si a altilor asemenea, in scopul bine stabilit de a facilita in scurt timp unirea mult dorita de oculta masonica prin instrumentul sau de baza, CMB.
    Acesta este finantat cum bine se stie de catre John D. Rockefeller Jr., (care a subventionat de altfel si Chateau de Bossey, localizat în Elveţia, care funcţionează ca Institut Ecumenic al CMB), cu peste 500 de milioane de adepti si 348 de institutii religioase membre,(ortodoxe si alte denominatiuni crestine.)
    Preotii care apartin de BOR si care activeaza in Occident, sunt bine verificati si instruiti inainte.
    Trebuie sa privim problema cu seriozitate, cu ochiul duhovnicesc , nu cu cel lumesc, altfel intreaga discutie aluneca in derizoriu.
    Solutii omenesti in cazurile prezentate de domnul Mihai, pe care il felicitam pentru materialul intocmit cu talent si discernamant, nu exista, intrucat este implicata libera alegere a tuturor celor implicati si glasul constiintei lor, pe care le respectam.

    Apreciază

  3. Ca sa va dati dvs seama ce e in mintea sustinatorilor tortionarilor,avem un exemplu pe Cristian Tudor Popescu,care zice invers:Adina Florea e tortionara,care e comparata cu Cekistii rusi din 1919,ca sa vedem slujitorii fideli ai sistemului.Nu Kovesi parea cekista,ci Florea.Soros,adevaratul Soros nu e cel din America,ci cel spalat pe creier de langa noi!Acestia nu sunt spalati pe creier pt ca li s-a impus!Aiurea!Ci pentru ca asta le place!

    Apreciază

  4. Cum zice Sf Paisie Aghioritul?La Dumnezeu sunt butoanele;Sf Prooroc Isaia striga:Cu noi Este Dumnezeu,asa cum suntem de pacatosi,intelegeti neamuri si va plecati.Israel,cand trecea prin pustiul Sinaiului nu era o turma mica fara aparare omeneasca?Ei sunt o prefigurare a turmei mici ortodoxe de acum!Crestinii ortodocsi practicanti din Rusia comunista nu era turma mica?Pana la urma nu a iesit ca turma mica?

    Apreciază

  5. Cea mai eficienta metoda de a face fata ecumenismelor,ca sa ramai si intreg e ideala pozitia Sf Arsenie Papacioc.Cum a trecut Dansul prin comunism ,asa sa trecem si noi prin iudeo-ecumenism prin armonizarea perfectarii proprii cu trezvia si pozitia ortodoxa.El nu s-a dus sa combata pentru ca toti netrebnicii care veneau la el sa-l darame,erau demontati caramida cu caramida.Aceasta vrea Hristos.El nu vrea galagii,ci demontari continuu.

    Apreciază

    1. E bună și puțină „gălăgie”! Nu e suficient, pentru aceste vremuri, să demontezi, din chilie, pseudoînvățăturile ecumeniștilor. Părintele Arsenie Papacioc, ca și alți mari duhovnici, a lucrat minunat arătând că „Singur Ortodoxia”. Acum e nevoie să ieșim cu lumina Ortodoxiei și să ajutăm poporul. E nevoie și de „protestul lecuitor” prin care să zdruncinăm șandramaua ecumenistă!

      Apreciază

  6. „Casatoria e in acelasi timp dragoste si ajutor, bucurie de celalalt si rabdare a lui. Pentru toate acestea se da celor doi ce se casatoresc harul dumnezeiesc. Iubirea uneste uimirea in fata tainei celuilalt si rabdarea neputintelor lui si ajutorarea lui in ele. In iubire, amandoi devin tari…
    Taina Casatoriei este mai cuprinzatoare decat familia. Este Taina iubirii dumnezeiesti, Taina cuprinzatoare a existentei peste tot, si acesta e motivul pentru care ea intereseaza toata Biserica si, prin Biserica, intreaga lume”.
    O familie sanatoasa e o celula sanatoasa a edificiului Bisericii si a societatii.In exercitiul acestei responsabilitati omul isi dobandeste toata seriozitatea si gravitatea lui. El devine cu adevarat om, care inseamna „om pentru altii”.
    Responsabilitatea aceasta il face cu adevarat persoana, factor de mare eficienta constienta in viata celuilalt si a societatii, dar ea se sustine si din respectul celuilalt ca persoana. Prin reciproca jertfelnicie, fiecare din cei doi isi accentueaza caracterul si il accentueaza si pe al celuilalt; unirea lor se accentueaza tot mai mult ca o comuniune personala, in care fiecare persoana creste spiritual pe masura unirii intre ele. Fara trairea si exercitarea acestei responsabilitati, omul ramane intr-o stare vecina cu inconsistenta, deosebindu-se de copil doar prin lipsa de inocenta a acestuia….
    Fiecare e pus astfel prin celalalt intr-o relatie directa cu Hristos, fara ca valoarea si consistenta lui sa se diminueze. Fiecare traieste pe Hristos intr-un mod specific prin celalalt, ca transparent unic.
    Fiecare se uita pe sine, facandu-se eu-ul celuilalt. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Cel iubit este pentru cel ce iubeste identic cu sine. Insusirea iubirii este de asa fel, ca cel ce iubeste si cel iubit nu mai par sa formeze doua persoane deosebite, ci un singur om”. Iar altadata spune: „Cine are un prieten are o alta sine”.
    Sunt sfaturile Parintelui Profesor Dumitru Staniloae , date cu dragoste jertfelnica, care sa ajute pe tot tanarul aflat intr-un impas, alaturi de conlucrarea tainica cu Parintele Duhovnic, care fiind „gura lui Hristos”, conduce pe cel aflat in ascultare, la implinirea Voii lui Dumnezeu.

    Apreciază

    1. Doamna Gabriela ,pe care va apreciez,Pr Staniloaie,este printre Sfintii nostri romani,acest titan al ortodoxiei care a purtat o cruce grea vreo 40 de ani(ortodoxia,la noi la romani).Ma revolta cand vad cu cata usurinta i se da cu piciorul.Nu merita asa vorbe.Respectivul cred ca trebuie sa i se citeasca de dezlegare pt ca e exagerat ce face.

      Apreciază

      1. Ciprian,toti suntem vrednici de a fi pedepsiti.Sa fim un pic atenti ce spune un Sf Parinte:”pentru oamenii rai,Dumnezeu Este pedepsitor si nu doarme;pentru oamenii buni,Dumnezeu Este indelung rabdator si gandeste despre fiecare om cu circumstante atenuante,exclus cele agravante.Dreptatea o aplica unde stie El,ca nu a ajuns faptura sa hotarasca in locul Ziditorului.Noi unde ne incadram?”
        Noi stim ca pedepsele le da Dumnezeu numai la cei pe care stie El ca se va indrepta.Zicem asa:azi,cine nu are necazuri sunt semne ca acela e un lepadat de Dumnezeu.Cititi pe Cuviosul Filaret ieromonah din Sf Munte,pe care,intr-o zi l-a surprins abatut si plangand in hohote in chilia lui.Acel ucenic l-a intrebat:”Ce vi s-a intamplat azi,cine v-a suparat,Gheronda.”Parintele,cum statea asa cu capul plecat,tacu putin si-i spuse ucenicului:”Fiule,eu sunt foarte mahnit astazi si sunt pe ganduri pentru ca,astazi,eu nu am avut niciun necaz,nu m-a mangaiat Dumnezeu cu nicio ispita,cu niciun necaz si de aceea sunt comvins ca m-a parasit.”De aceea,spuneau batranii ca acel parinte nu avea dusmani si niciodata nu se mania pe nimeni.

        Apreciază

  7. doamna Gabriela ,
    v-ati suparat de ce am zis pt. patriarhul Ilia … ei..e o parere…avem voie sa ne spunem parerea !
    si dvs. daca ziceti ca nu credeti ca Dumnezeu pedepseste..nu inseamna ca Dumnezeu nu pedepseste.
    Avem Sf. Scriptura care ne arata ca Dumnezeu, din dragoste pedepseste.
    Dumnezeu a pedepsit pe ingerii mândri , a pedepsit pe Eva si apoi pe Adam. a pedepsit pe Cain ,
    a pedepsit prin Noe pe Ham,
    a pedepsit pe Moise puțin pt puțina sa indoiala, a pedspsit pe David cu toate ca i-a iertat pe loc pacatul prin Natan, dar i-a luat copilul facut nelegitim….
    Dumnezeu pedepseste neamurile, popoarele , pt pacatele noastre !
    adica ne da canon mai frumos spus.
    Daca e un Tata Bun..atunci ne pedepseste pt greselile noastre. tocmai ca sa ne smerim, sa ne umilim, sa ne pocaim, sa cerem iertare sa recunoastem ca am gresit!
    daca nu ne pedepseste in viata aceasta prin diferite ” canoane”( boli, necazuri, certari etc) atunci negresit ne va pedepsi dincolo in gheena cea nesuferita, in oceanul cel cu flacari negri, in tartarul cel groaznic ..etc
    pe cati n-a pedepsit Dumnezeu in viata asta? avem sute de exemple chiar cu Sfinti.
    pe cei alesi ai Sai ..mai cu seama ii pedepseste ( cui i s-a dat mult..mult se va cere///
    pe sluga aceea care a stiut voia Stapanului si n-a facut…mult se va bate …gasim in Noul Testament ca Dumnezeu pedepseste aspru pe cei alesi.
    numai cu gandu daca a gresit e vrednic de pedeapsa!
    dar cine dintre oameni nu e vrednic de nicio pedeapsa? Care n-a gresit deloc?
    ne pedepseste uneori Dumnezeu si pt pacatele stramosilor nostri pana la al saptelea neam.
    Si se milostiveste de unul bun..pana la al miilea neam.
    Ma iertati acu ca m-am luat de stirea cu Patriarhul Georgiei.
    suntem oameni cu constiinta libera si ne putem spune ce simtim.
    sa nu tineti supararea pt atata.
    nu le bagati in seama pe toate .
    Doamne ajuta! sanatate

    Apreciază

    1. Vin cu o opinie vizavi de situatia bisericii parohiei Bugeac de langa comuna Ostrov Arhiepiscopia Tomisului.Ramane de analizat.Acolo o firma a dat in judecata parohia pentru o datorie catre aceasta de peste 4 miliarde de lei v.Arhiepiscopia Tomisului a reactionat azi imediat cand executorul judecatoresc s-a pus pe aplicarea hotararii instantei in sensul punerii in vanzare a lacasului de cult.S-a adus in discutie statutul BOR care era valabil pana la sinodul mult discutat.Multi dintre noi,la fel celor ramasi in comuniune cu pseudo-ierarhii induc ca nu e cazul sa se intreprinda nimic pana la un sinod care sa faca lumina.Si in situatia asteptarii unui sinod e bine sa avem pozitia ortodoxa in sensul de a nu avea naivitate.Daca traiesti cu ideea exclusiva a asteptarii unui sinod,ar insemna ca nu trebuie sa faci nimic,nu trebuie sa te pozitionezi ortodox,ca,stai,ca,cum zic unii,dupa ce va fi sinodul si daca e cazul,vom scoate capul noi ortodocsii(daca-l vom mai avea pana atunci ,sunt de parere eu).Si vom sta… intr-o nespusa asteptare… a la „dolce farniente”.Expresia ii apartine parintelui Arsenie Papacioc si exprima tot adevarul .Biserica are niste reglementari pentru situatia aceasta de „tranzitie” de la un sinod eretic pana la un sinod ortodox tocmai pt ca nimeni sa nu-si imagineze ca trebuie sa stea cu mainile in san,pe moment ce canoanele te imping si-ti arata ce sa faci,dar nu de capul tau.Eu sunt de parere ca nu gresim daca cineva dintre ai nostri cumpara acea biserica.Afierosirea prin sfintirea dinainte de sinod a fost valida pana in ac sinod.Dupa acesta ,eu am convingerea ca pentru ca s-a parasit ortodoxia,in lumina sf canoane ereticii,chiar nedepusi nu mai au drept de proprietate asupra bunurilor afierosite prin sfintire.Putem dezbate problema?Mentionez ca Bugeac e o parohie buna,dar impanzita de sectari,adventisti de ziua seventh.

      Apreciază

      1. Dacă ar auzi reprezentanții Arhiepiscopiei Tomisului că „nepomenitorii” vor să cumpere Biserica de la Buceac ar găsi imediat bani pentru „răscumpărare”. 🙂

        Apreciază

      2. Intr-o alta eparhie,in judetul Vrancea,vreo 75 de preoti si-au facut credite ipotecare si au girat cu bisericile lor.Daca s-ar face vreodata executare silita si s-ar auzi ca s-ar ivi cumparatori si eparhia aceea ar sari sa le recupereze la cost ,s-ar desfiinta rapid.Asa ca niciun pseudoepiscop nu ar da bani din eparhie,preferand sa piarda 75 de parohii,numai sa-si tina scaunelul.Desi in Vrancea,acele 75 de parohii ar tine financiar 4 eparhii,fara probleme(salariul lunar a 600 de preoti ori 4 plus salariile a 4 pseudoepiscopi,cheltuieli cu gazul si lumina plus impozitele pe salarii ale lor si ale personalului neclerical din sedii eparhiale si protoierii 4 ori 4=16 ).Si cu toate acestea,un pseudoepiscop atat de zgarcit e incat nu ar cumpara nici macar o biserica pentru a nu o cumpara altii.Ei au frica de a nu pierde financiar.De biserica aceea ,sau de cele 75 ar zice usor”duca-se”.

        Apreciază

      3. Îmi este greu să cred că preoții au girat cu sfintele locașuri pentru credite ipotecare personale! Dacă este adevărat… este incredibil și, totodată, strigător la cer!

        Apreciază

      4. Este intr-adevar o lectie de viata si de credinta si acest articol.Punctul meu de vedere:e valabil cuvantul „se mantuieste femeia necredincioasa prin barbatul credincios”numai in situatia cand,la inceput au fost amandoi necredinciosi si cu timpul s-a trezit numai unul.Acela care s-a trezit,doar in conditiile acestea mai sunt sperante sa-l trezeasca si pe celalalt.

        Apreciază

  8. Venind cu un subiect nou,am constatat ca portretul lui Putin care ameninta cu catastrofe nucleare frecvent tradeaza o persoana eretica.De ce am ajuns la aceasta concluzie?Din istoria Bizantului,cunoastem doua categorii de personaje care-si exercitau influenta asupra celor slab pregatiti intelectual si la fel de eretici ca si stapanii lor:imparatii si patriarhii.Datorita inapoierii cauzata in mare masura de gandirea eretica,acestia recurgeau la procedee primitive,rudimentare de genul :inspaimantari,amenintari,minciuni ,inovatii si induceri in eroare,crezand ca asa domnesc cat veacul si cu usurinta.Istoria arata ca poporul de multe ori se bucura de inlaturarea lor,respirand usurat la disparitia acestor specimene.Niciodata,la acesti indivizi asemeni domnului Putin si domnului Trump nu au reusit sa puna in practica ceea ce amenintau,motivul datorandu-se proastei organizari din jurul lor,subalternii atat de netrebniciti ,datorita modului lor de a stapani,erau total neindemanatici in executarea poruncii,astfel ca,putem spune ca,uneltirile,armamentul se naruia din mers,pana sa ajunga la destinatie.In dese cazuri slujbasii lor deveneau nebuni in timpul misiunii si din cauza lipsei discernamantului nu puteau indeplini poruncile.Din cauza aceasta si la imparati si la patriarhi li se „gripa motorul” ,se strica cortul,inainte de pornire.Un cap terciuit de himerele ereziei,facea ca personajul sa fie ca un om beat dupa ce iese de la birt in drum spre casa lui.Uitati-va la acest betivan,cata zarva face.Totul numai gura e de el cand e beat.Asa si Putin,asemeni clatinatilor,striga,injura,ameninta dar numai copacii,pentru ca numai ei stau sa-l asculte si-l fac sa creada ca are si el dreptate,o data la 3 luni de zile negre.Cu ce-i ameninta?Cu sticla ,cu capul si cu picioarele.Pe rachete nu le atinge de frica sa nu se parleasca .In avion nu se suie ca sa nu ramana plutind prin aer prin Moscova.Pe luna nu se duce,de frica sa nu ramana pe acolo;cu submarinul nu merge pentru ca stie ca o sa-l manance pestii.

    Apreciază

  9. Eu ce pot sa va spun?As dori ca cei care se casatoresc sa aiba educatie crestina ortodoxa ne-ecumenista si,ca un indiciu,sa se intereseze si unul si celalalt ce patimi au ambele perechi de parinti.Eu atrag atentia sa nu se treaca cu vederea daca,nu numai la partener dar si la parinti vedem aceste patimi pt care nu se merita incheierea unei casatorii:daca nu e dupa voia lui Dumnezeu,daca nu sa facut dupa sfatul unui parinte cu viata sfanta,daca parintii sunt betivi,daca parintii sunt avari,daca parintii sunt zgarciti,daca mamele sunt „femei cu patima”,daca sunt diferente de vederi religioase,daca parintii isi terorizeaza proprii copii si ii tin sub papuc,daca parintii sunt”bolnavi cu capul”cum se spune prin popor si daca parintii sunt exagerat de cheltuitori.Sa nu va faceti iluzii la incheierea casatoriei daca constatati cele de mai sus.Rupeti-o fara discutie ca sa nu aveti o viata intreaga de suferit.Nu incheiati casatorii cu fete cu parinti avuti.V-o spun din pozitia mea personala:nu se va da doi bani pe tine si mucenic daca o patesti si ,pe deasupra,ai parte toata viata numai de ochi scosi,de la parinti,pentru ca fata e cu frica de Dumnezeu.Toata viata vei fi un pusti in ochii lor.

    Apreciază

    1. Va rog sa ne anuntati dupa ce ati tradus aceste serii de articole pentru edificarea comunitatii din Grecia,inclusiv pr Theodoros Zisis.Rugam,ca si pt aceste articole sa se formuleze Rezolutii care,cred eu,sa atce toate problemele.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

DISCERNE

Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul!

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

ATITUDINI - Revista Fundației Justin Parvu

REVISTĂ DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ȘI EDUCAȚIE ORTODOXĂ editată de Fundația Justin Pârvu

ASTRADROM

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Vremuritulburi

ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica, economie, analize si alte informatii utile

Lumea Ortodoxă

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Blog de Dogmatică Empirică

...adică despre dogmă și experierea ei în Duhul Sfant. Doar în Ortodoxie dogmele Bisericii chiar pot fi verificate prin viața mistagogică!

Sfântul Ioan de Kronstadt

În fiecare zi - gândurile unui om extraordinar

Monahul Teodot - blog oficial

Ortodoxia-singura credinta mantuitoare

SINODUL TÂLHĂRESC

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Bucovina Profundă

“ De mare jele şi de mare minune iaste, o iubite cetitoriu, cându toate faptele ceriului şi a pământului îmblă şi mărgu toate careş la sorocul şi la marginea sa... şi nici puţin nu smintescu, nici greşescu sămnul său. Numai sânguru amărătulu omu... ” Varlaam - Cazania

Cuvântul Ortodox

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Redescoperirea Sfintei Euharistii

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

SACCSIV - blog ortodox

Ortodoxie, analize, documentare, istorie, politica

%d blogeri au apreciat: