„Minunata” nouă lume ecumenistă, tot mai aproape de Ortodoxie (IV)

778

Partea a IV-a. La caracter ales, tratament ales.

– Care este deosebirea dintre un politician și un hoț?

– Pe politician îl alegi tu, în schimb hoțul te alege el pe tine.

Continui seria începută revenind asupra constatărilor privind practicile ecumeniste ale unor preoți români și impactul lor asupra stilului de viață al mirenilor neecumeniști din diaspora. În prima parte, am scris despre cum am devenit conștient de mecanismele funcționării ecumenismului în ”zona Z” din Italia. În a doua parte, am scris despre dificultatea de a-mi reorganiza participarea la slujbele Bisericii Ortodoxe în România ținând cont de evitarea preoților ecumeniști.

La sfârșitul lui 2018, am revenit în Italia, participând la slujbele ținute în ”orașul X” în limba română de părintele D, paroh la o parohie românească ce aparține de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei (Diocesi Ortodossa Romena d’Italia). În prima săptămână în care l-am revăzut, tocmai fusese de curând în muntele Athos. L-am întrebat ce părere are despre criza religioasă din Ucraina. M-a lămurit foarte scurt: ”Ce părere să am? Se rupe biserica în două, masonii au planificat asta de mult timp!”, în timp ce strângea în grabă veșmintele preoțești și se pregătea să plece.

La scurt timp, preotul D a anunțat că va fi înlocuit de un alt preot, fiind repartizat în altă țară. Cu ocazia înlocuirii preotului, parohia respectivă a primit și un diacon. Țin minte cum cu chiu, cu vai, în 2018 venise la un moment dat un preot o dată de la sute de km depărtare ca să facă împreună cu preotul D. un Sf. Maslu (desigur, pe repede-înainte, că spațiul e închiriat doar până la o anumită oră și preotul trebuie să alerge ca pe scripeți să facă 7 slujbe și taine toate în aceeași zi). Foarte interesantă coincidență, nu s-a găsit un diacon atâta timp de când slujea la parohia respectivă și s-a găsit unul fix cu o săptămână înainte ca el să fie mutat. Interesant, mai ales în lanțul de coincidențe care urmează.

Diaconul nou-venit a ținut prima sa predică în timp ce preotul D spovedea. Cu ocazia aceasta, am constatat cum acest diacon nu știa corect nici măcar viața sfântului al cărui nume îl purta.

Într-o duminică din decembrie 2018, preotul D a slujit împreună cu noul diacon și cu preotul care l-a înlocuit în poziția de paroh al locului. În ziua respectivă, se cinstea o sfântă despre a cărei viață l-am rugat pe părintele D să spună câteva cuvinte. Nu era cine știe ce mare efort, chiar și dacă n-ar fi știut nimic, putea să găsească viața ei pe scurt pe internetul de pe smartphone și să spună câteva cuvinte sau să roage pe doamnele de la cor să citească ceva. El m-a asigurat că diaconul va spune ceva și despre viața acelei sfinte. LOL. Diaconul nu a suflat nicio vorbă despre viața sfintei respective, în schimb a găsit timp și de cuviință, după predică, să transmită și un mesaj ecumenist enoriașilor, moment în care (ce coincidență!) s-a defectat stația de amplificare a sunetului. Tot ca o coincidență uimitoare, stația și-a revenit spre nedumerirea băiatului care s-a dus să vadă ce-i cu ea când a revenit la microfon preotul D, care s-a apucat să îl prezinte enoriașilor pe noul paroh care urma să-i ia locul. Pe respectivul preot eu deja l-am ”descusut” în dimineața respectivă, el mărturisindu-mi că după părererea lui între ortodoxie și catolicism nu sunt decât ”vreo câteva deosebiri de nuanță”.

Partea uimitoare s-a întâmplat abia după slujbă. Preotul C, care fusese cu 10 ani în urmă preot paroh la biserica din orașul unde locuiesc în diaspora (mai țineți minte? Cel care spunea că ”nu citim molitfele Sf. Vasile că nu suntem diavoliști”) a ajuns protopop al locului în ”zona Z”. Am observat de asemenea că a crescut în volum, mă întreb dacă o fi vreo legătură cu promovarea. Preotul C. l-a admonestat în public pe preotul D. Pentru că s-a apucat să îi facă prezentarea noului paroh în loc să îl aștepte pe el. Sigur că da, mai erau vreo 20 de minute până la ora la care biserica trebuia închisă cu cheie, nici nu mai era timp pentru vreo altă slujbă, trebuia strâns totul și se presupune că preotul D trebuia să stea să-l aștepte pe protopop până când acesta binevoia să ajungă. Hmmm, dacă mă gândesc mai bine… ar fi putut să le spună enoriașilor despre sfânta care era cinstită în ziua respectivă, care, ca o ironie, a fost martirizată chiar în timp ce avea de ajuns la Biserică…

Așadar, după ce preotul C l-a mustrat pe preotul D pentru neascultare, a început să facă elogierea parohului înlocuitor, despre care spera să fie ”de data asta alegerea bună” (a repetat această frază, probabil ca să scoată în evidență că preotul D a fost ”alegere proastă”. Așadar, ce am aflat despre parohul înlocuitor al preotului D de la protopopul ecumenist C? Discursul lui a fost extrem de impresionant și lămuritor:

  • în România a fost un politician de succes, având trei mandate de primar în satul lui
  • este mai bine ”ambientat”, ”știe la ce se poate aștepta”, se descurcă să ”facă ce a promis”
  • are mai multă ”adaptare, deschidere” în acest ambient cultural al diasporei
  • este familiar ”cu ce sacrificii trebuie făcute”

Imediat după asta, m-am dus la preotul paroh cel nou, să mai stau de vorbă cu el. Părea destul de grăbit și nu a avut răbdare să mă asculte, dar a găsit timp să mă întrebe dacă am citit Coranul și dacă sunt șanse să-l găsească în limba română în Italia. Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost că mă ia la mișto, dar mi-am dat seama că acest om avea o reală preocupare să-i înțeleagă pe musulmani. Ce frumos! Oare cum ar fi fost dacă ar fi avut o reală preocupare să mă înțeleagă pe mine, nu de alta, dar sunt creștin ortodox și am venit la el în Biserică. Și ce dacă?

Am așteptat puțintel să se elibereze și preotul C, care se bucura de atenție fiind înconjurat de mai mulți credincioși decât preotul nou. M-a lăsat să vorbesc cam un minut, după care mi-a tăiat vorba atrăgându-mi atenție asupra unui anumit comportament pe care l-a observat la mine, care când eram enoriaș în parohia lui nu l-a deranjat cu nimic și mi-a spus că pentru respectivul comportament în Biserică se cuvine să îl fac numai cu binecuvântare. Eu i-am răspuns foarte senin că am cerut și primit binecuvântare de la părintele paroh al locului (și din întâmplare aveam binecuvântare și de la părintele meu duhovnic). El a spus că nu, trebuie binecuvântare de la preotul protopop, adică de la el. Să înțeleg deci că binecuvântarea pe care mi-o dăduse când eram enoriaș în parohia lui expirase când devenise protopop? Măi să fie, dacă e așa, e cazul ca creștinii să-și verifice validitatea binecuvântărilor pe care le primesc de la preoți atunci când aceștia sunt promovați. Probabil că dacă mai patrulam pe acolo mult, deranjând cu întrebări bunul mers al lucrurilor orânduit de el, aș fi riscat să-mi ceară și o listă cu toți preoții din regiune care mi-au dat binecuvântare fără să ceară mai întâi aprobare de la el.

Desigur, varianta oficială a mutării preotului D. este că el dorea să petreacă mai mult timp cu familia. Nu are absolut nicio legătură cu faptul că era singurul preot ortodox român neecumenist din toată ”zona Z”. Este totul o mare coincidență. Sigur că preotul C. nu s-ar fi putut referi la bunul ecumenism al parohului înlocuitor pentru preotul D. în public, este totul o mare coincidență. La fel ca și chestia cu stația care s-a defectat și apoi și-a revenit. Așa să fie?

Distractiv, nu? Ei bine, hai să vedem ce implică toată această distracție în consecințe practice pentru mine. Înseamnă că am mai rămas cu o singură opțiune pentru a merge la Biserică în toată regiunea ”zona Z”, adică la preotul E, care slujește în rusă. Nu, nu înțeleg rusă. Ah, și slujba începe la ora 7 dimineața, ceea ce înseamnă că trebuie să mă trezesc la ora 3 sau 4 dimineața în fiecare zi în care merg la Biserică, să iau un alt tren (care costa mai mult) de la ora 5 și ceva și să schimb două mijloace de transport până în cartierul mărginaș unde e biserica. Deci mai trebuie să plătesc și bilete de autobuz cu cipuri RFID băgate în ele – bine măcar că nu sunt obligat să-mi fac card nominal cu cip ca să călătoresc (încă).

Trenurile de la primele ore sunt mai populate cu persoane de culoare, despre care bănuiesc, după obiceiurile și limba lor că sunt africani. Mai exact: ei sunt de la prima oră în gară (oare unii or fi dormind acolo, chiar dacă e închisă?), fac multă gălăgie vorbind în limbi pe care nu le înțeleg și nu prea cumpără bilet. Regula pentru „fraierii” europeni civilizați este că dacă ești prins fără bilet în timpul călătoriei cu trenul, trebuie să plătești o amendă de câteva sute de euro la controlor. Regula pentru africani este că sunt rugați politicos de controlor să se dea jos din tren la prima stație. La un moment dat, am asistat la o discuție între un controlor de tren și un african care nu dorea să se dea jos din tren și nici nu avea bilet. Se uita oarecum nedumerit la controlor care ținea ușile deschise în stație și îi spunea că trenul nu pleacă până când nu se dă el jos. Adică toți călătorii din tren trebuia să suporte întârzirea în timp ce controlorul făcea exercițiu de bune maniere cu africanul prins fără bilet. Fascinant spectacol, dar eu chiar aveam nevoie să ajung unde mi-am propus și nu aveam de gând să mă milogesc de mecanicul de tren precum un pensionar pe care l-am văzut care voia să prindă un alt tren la ”orașul X” ca să schimbe și avea câteva minute la dispoziție în gară și voia să recupereze întârzierea. Am adăugat pe un ton teatral: ”non e giusto!” și atunci probabil și-a pierdut și africanul răbdarea și s-a dat jos, probabil ca să încerce gratuitatea cu următorul tren.

Așadar, atenție, lecția de interculturalitate primită la biserică în diaspora românească este despre cât de mult contează să fim ambientați cu deschidere la sacrificiile care trebuie făcute și să mai lăsăm noi ce spun Sfinții Părinți despre dreapta credință și să punem mâna pe Coran, că altfel s-ar putea să fim priviți ca nepoliticoși și nu e creștinește. Creștinește o fi să te faci preș la orice zice protopopul sau ierarhul, dar numai când și cum zice el că se aplică regulile, așa pe principiul: ”în fața unui gard, popândăul sapă tunel pe dedesubt, caii sar, numai boii se opresc”.

Am vorbit cu un credincios din orașul în care locuiesc care obișnuia până anul trecut să  mai meargă din când în când cu mașina la ”orașul X” pentru a participa la Sf. Liturghie în ideea că dacă plătesc o parte din benzină, am putea să facem asta mai des. Însă de la începutul lui ianuarie, se aplică niște noi directive europene și în Italia, în ce privește anumite automobile care sunt considerate prea poluante, care sunt interzise în marile orașe. Și cum ideea de a merge până aproape de ”orașul X”, să lase mașina acolo și să folosim mijloacele de transport în comun nu-i surâdea, am rămas dependent de tren.

Cu ocazia participării la Sf. Litrughie în limba rusă în comunitatea staroverilor din ”orașul X”, am putut observa o comunitate care își respectă portul și obiceiurile, chiar dacă în comportamentul din timpul slujbei nu am observat mari diferențe față de ce am văzut în bisericile românești. Când am asistat la cafteala de Bobotează pentru agheazmă la lipoveni, deosebirea majoră față de români a fost că a început înainte ca slujba de sfințire a apei să se termine. Așadar, ca să fiu sigur că ajung fără vânătăi acasă, am rămas și în 2019 fără aghiazmă mare. Bine că mai am de anul trecut, și nu din aceea făcută de preotul B.

Ce m-a întristat cel mai mult cu această ocazie a fost ideea că mulți din acești credincioși care vin la Biserică, au posibilitatea de a participa în orașul lor, dar nu știu cât de prețios este acest dar: să poți să te duci la slujbe ținute de un preot credincios, dreptmărturisitor, care a făcut dovadă de verticalitate morală în fața unui întreg sistem conceput ca să îl frângă, într-o limbă pe care să o înțelegi, fără să trebuiască să faci un așa mare sacrificiu de bani și de timp. Cel mai probabil, înțelegerea acestei valori nu se face atunci când îți este la îndemână, ci atunci când te trezești că este amenințată.

Astfel se vădește cum spre sfârșitul vremurilor majoritatea clădirilor bisericilor vor fi poleite cu aur, dar în ele nu vor fi slujitorii lui Dumnezeu, ci ai lui antihrist.

VA URMA, în partea a V-a (ultima) din această serie.

Mihai ”1/2 Ro, 1/2 It”.

Italia, februarie 2019

https://www.marturisireaortodoxa.ro/minunata-noua-lume-ecumenista-tot-mai-aproape-de-ortodoxie-iv/

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

22 de gânduri despre „„Minunata” nouă lume ecumenistă, tot mai aproape de Ortodoxie (IV)”

  1. Foarte frumoasă descrierea evenimentelor: schimbarea preotului, efortul pentru a merge la un preot credincios etc. Modul în care a fost redactat articolul este plăcut la citire și te ajută să înțelegi atmosfera celor petrecute. Mulțumesc încă o data pentru efortul de a scrie și publica acest articol, este unul dintre cele mai bune pe care le-am citit anul acesta.

    Apreciază

    1. La nordul Italiei intr-o tara cu vreo 14 parohii romanesti e o situatie similara. Nici un preot nu a citit niciodata Moliftele Sfantului Vasile. De frica probabil. Cu preotii cu care am vorbit li se pare ok ce s-a intimplat la Creta si au aratat o fidelitate maxima in gindire si simtire cu sefii lor din Paris si din Romania. Preotii de pe aici se indoaie puternic de sale in fata catolicilor. Chipurile ca ii lasa in biserici sa faca slujbele. Cu toate ca nu e peste tot gratis ( in occident nimic nu e gratis!) . Chiar si unde trebuie platita chirie trebui acceptat programul si conditiile impuse de catolici sau reformati. Apoi la cel putin o parohie s-au inmultit conferintele si cintarile de diverse genuri in biserica. Chiar si dansuri.. Si ceea ce e cel mai grav preotul roman crestin ortodox din orasul Z impartaseste pe monofiziti din acelasi potir cu crestinii ortodocsi. Apoi am incercat sa merg si la greci. Din pacate la ei Utrenia si Sfanta Liturghie sint scurtate. Si la romani au mai scurtat ceva.. chipurile ca asa cer enoriasii.. in cocluzie as bate si 200 km numai daca ai gasi undeva un preot care sa tina slujba asa cum o stim ca trebuie sa fie si sa plec din biserica fericita si nu suparata cind vad ce se intimpla.

      Apreciază

  2. Ati observat ,sper,aspectul cu conductorul de tren.”Fraierilor”europeni li se imputa o amenda de cateva sute de euro fara drept de apel daca sunt prinsi fara bilet,iar de african se roaga sa coboare acela jos ,pe deasupra,mai si tine trenul in statie pana se hotaraste acela sa coboare,de parca africanul ar fi fost senator sau print de Padova. As fi curios daca islamicii,musulmanii de pe teritoriul Europei vor fi obligati sa ia cipurile,cu pedeapsa inchisorii,sau vor fi obligati sa pupe ecumenismul la ei prin moschei.Se gaseste vreun cititor care cunoaste bine situatia musulmanilor din UE?Cate cazuri de acest gen am mai afla?Poate sa ne scrie vreun musulman daca in moschee la el hogele e obligat sa faca „slujbe”ecumeniste?Pentru ca sunt multi care nu pricep vrajeala aceasta cu cipurile si cu ecumenismul care au o anumita destinatie,nu ce credeam noi despre abureala pentru prosti cu intarirea securitatii si pacii „sociale”.

    Apreciază

  3. Referitor la articolul Lasati copiii sa fie copii de pe Ortodoxinfo,se cere implicare din partea parintilor in viata copilului.Nu e de ajuns doar sa avem pretentii de la el.Cadrele didactice sa simta prezenta parintelui cat mai deasa la scoala si nv vor mai putea face ce vor cu copiii.Acearta e masura.

    Apreciază

  4. Ca parinte,dupa ce ai terminat munca,vii in sanul familiei,lasi prietenii si intalnirile cu cunostintele.Cand mergi la terasa,iei toata familia,nu sotia cu cunostintele.Cand mergi la cumparaturi,iei de fiecare data familia;in plimbari la fel.In afara de serviciu,ca parinte,nu ai viata separata.Copilul trebuie sa fie lasat langa tine si cand te rogi tu singur,nu trebuie sa fie inlaturat ,chiar daca iti face galagie.Daca parintii si-ar schimba gandirea despre modul cum sa se inavuteasca,s-ar rezolva problema.Dar noi,dam bice la spatele copilului sa ne satisfaca pretentiile,le cerem copiilor sa se ridice singuri la standardele dorite de noi,pe principiul”Pune osul la munca!Te priveste ce faci ,cum te descurci,ca nici mie nu mi-a dat nimeni un sfant!”Spui aceasta copilului,daca ajungi,doar dupa ani de zile de stat cu copilul alaturi minut de minut,dupa programul de serviciu si dupa ce vine de la ore.Schimbarea opticii despre viata ale parintilor.Anularea distractiilor cu cunostintele pe la nunti,botezuri,onomastici.Ai terminat-o cu chefurile,cu lumea,daca chiar ai pretentii ca si copilul tau sa iasa ceva din el.Ai rupt-o de tot cu prietenii tai.Schimbarea opticii despre viata e cheia si care tine de noi.Nu burdusirea de unul singur toata ziua cu nasul in calculator si cand te cheama nevasta la cate ceva pt ca e batrana si vai de ea,injuri de se trezeste tot cartierul.

    Apreciază

  5. ceea ce se petrece in Italia este pe intreg cuprinsul Europei vestice, chiar de una zi vazusem o filmare ce coada era in a saruta mina lui Francisc, printre aceia si ips Serafim Joanta, sa vedeti cum deja ei oficializeaza slujbe de inmormantari la incinerari, ci nu o fac de ieri sau de azi ci de multa vreme, a se vedea cazul Monica Lovinescu incinerata la Paris slujba a oficiat-o insusi ips Iosif Pop, un alt caz este Valeriu Lazarov care desi era de religie mozaica ,,slujba de inmormantare” i-a fost oficiata la capela crematoriului din Madrid de catre un ,,preot ortodox” si unul papist, presa vuia la vremea respectiva, din pacate absolut nicio masura nu s-a luat vizavi de astfel de grozavii

    Apreciază

  6. Asa-zisii „episcopi” ai „Bisericii”Norvegiei,membra de vaza in CMB au declarat ca-si cer iertare pentru ca au manifestat o pozitie pro-viata si afirma ca”avortul este benefic pentru sanatatea femeii,nu e un pacat,aceasta fiind un lucru normal”.Mare discernamant in chestiunea BOR,care,prin CMB este in stransa comuniune cu „Biserica” Norvegiei .Sa deschidem ochii mari.Iata,lucrurile se clarifica sub ochii nostri tot mai evident.Daca nici acum Patriarhia nu face vreo iesire din CMB,din comuniunea cu aceste „Biserici”demonice,e un semn ca ,pentru a ne mantui si curati de pacate pentru a primi iertare,printre alte fapte ale pocaintei de acum,trebuie operata reala incizie de tot ce este ecumenist.

    Apreciat de 1 persoană

  7. A sesizat careva ca in parohiile mai „populare” se implica in acte de binefacere persoane implicate in ONG-uri nu tocmai ortodoxe?

    Despre iuresul asta uite ecumenistul, unde-i neecumenistul: intreb? Aveti si voi perceptia ca de fapt preotii neecumenisti sunt de fapt preoti care fac voia superiorilor din BOR doar ca nu le convine ce fac? Pe mine ma scarbeste treaba asta. E viziunea femeii usuratice.

    Despre parinti (din experienta mea): Ajuta-ne Doamne! bunul simt al logicii si sa iti pese ce simte copilul. E ca si cand trebuie sa ai grija de un copacel in mijlocul unei furtuni mari, care te vizeaza si pe tine daca esti prin preajma. Copiii sunt cei mai afectati.

    Ce timpuri traim…si inca e bine. Inca e pace.
    Adrian Fageteanu intrebat ce e de facut (inainte de Creta) a zis: Nu e o solutie care sa poata fi aplicata tuturor si a adaugat „e vremea lui scapa cine poate”.

    Alta constatare trista: nu ai cu cine te sfatui, tradand adevarul, harismele se retrag preotilor, noua ne scad puterile si ramane ca din dragoste de Hristos sa mergem mai departe.

    Apreciază

    1. Otilia,ca preot nepomenitor,nu e usor.Hai sa ne oprim sa gandim un pic.Ce parere aveti?E usor pentru el cand simte ca merge absolut contra vantului ecumenist?Daca pentru un crestin de rand e ceva teribil,d-apoi pentru un preot cum zice Sf Ioan Hrisostom.Iar pentru barbati spun:nu mai sunt vremuri pentru a avea servicii decat cu femeia la un loc si in aceeasi tura.Copiii nu mai umbla singuri absolut deloc pe strada,nici chiar in grupuri de colegi.Ca sa le fie bine si parintilor si copiilor,sa mearga peste tot de mana cu parintii,peste tot.Mergi cu copilul de mana chiar daca are 24 de ani pentru ca problemele sa se reduca la zero.Cei in varsta,sa inteleaga ca nu mai avem o societate ca pe vremea lor cand bolile psihice era totusi ceva sporadic.

      Apreciază

  8. ,,Scapa cine poate”. Vor putea aceia care sunt sinceri in marturisire si refuza sa se inregimenteze in armata ecumenistilor. Sincer sa fii, dornic sa fii si Dumnezeu nu te va lasa. Sigur ca e extrem de greu sa gasesti pe cineva cu care sa te sfatuiesti. Pe internt vei gasi numeroase bune sfatuiri, pana cand cenzura (interzisa prin constitutie) va reduce la tacere pe toti cei dornici de mantuire.
    Doamne, ajuta tuturor marturisitorilor.
    Doamne, intoarce-i pe cei intunecati la minte spre Lumina lui Hristos.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Va multumesc pentru raspunsuri.
    Pentru preoti e teribil. I-am spus si preotului nostru duhovnic (e la 200km de noi) ca ne gandim mereu la dumnealui sa poata rezista in inclestarea asta. La randul lui, recunoaste ca nu prea are ce face. Daca nu respecta „linia directoare”, toate actiunile de binefacere (afterschool, mese pt sarmani etc) este f posibil sa inceteze.
    Oricata compasiune am pt situatia asta, i-am spus in repetate randuri ca nu pot fi de acord cu ce s-a semnat la Creta si nici nu pot sa fiu de acord cu pomenirea la Sf Liturghie a semnatarilor, pt ca ne unim in credinta cu ei.

    Despre copii… am 2, stau la 16 km de orasul apropiat, in Ro si ne permitem sa punem combustibil cat sa nu ii las singuri nicicum. Este exclus sa ii las singuri desi le afecteaza dezvoltarea capacitatii de a fi independenti. Tot ce pot face e sa parchez undeva de unde ii pot vedea si ii trimit la vreun magazin…distante scurte.
    Discut cu ei mereu si bune si rele. Ne cerem iertare in fata lor daca gresim si au invatat sa faca si ei la fel, dar….e f f f solicitant. Tatal munceste in strainatate sa faca bani si eu ma ocup de ei…de casa, curte.

    In rest va doresc tuturor multa sanatate, daca mai aveti un sfat bun, spuneti-mi si mie, poate e de folos si chiar daca timpurile sunt cam indaratnice sa ii sprijinim pe preotii prinsi in menghina asta, sa simta ca le intelegem durerea, frustrarea si vor decide ei ce cred de cuviinta. Macar un telefon sa le dam, sa ne interesam cum le merge, ce fac copii lor, sotiile lor.

    Apreciază

    1. Otilia,partial sunt de acord cu dumneavoastra in problema prinderii in cleste a preotilor.Nu toti au curajul pr Claudiu ,pr Vasile si al preotilor care le-au iesit din chingi.In situatii de marturisire,preotul are familioara expusa.Sa fie clar ca nu mai sunt oameni.Eu stiu foarte bine istoria familiei Span,a PS Siluan al Italiei.Oameni de sacrificiu.Tatal sau,pr Gheorghe Span a cunoscut transferul in 4-5 parohii pt ca nu s-a compromis deloc in ceausism si avea si copii pe deasupra.
      Doamna Otilia,ati atins o problema cruciala.Se stie un singur aspect,ca viata preotului de parohie,casatorit cu familie,are viata batuta in cuie.El depinde si de enoriasi si de familie.Spre deosebire de un ieromonah,preotul cu familie este constrans din toate partile si,ca atare,o iesire din sistem echivaleaza cu a-ti condamna familia ta la moarte,daca nu ai”norocul” ca in actiunea ta de iesire din ecumenism sa te sustina oamenii din parohie pana in panzele albe.De-aia le e frica multor preoti sa faca pasi de acest gen,pentru ca nu i-ar sustine nimeni.Intelegeti o data ca este asa cum va spun.Sunt rarisissima cazurile cand enoriasii, daca preotul e jertfelnic si ei vad lucrul acesta,il sustin indiferent ce e.SE MERGE PE IDEEA:A PICAT ASTA,ALTUL,NU NE INTERESEAZA CINE O FI.

      Apreciază

  10. Problematica preotilor e destul de dificil de cuantificat.Nimeni dintre preoti nu-si sacrifica situatia,lasandu-se pe mana propriilor enoriasi pentru a sta linistiti si fara griji cand nu-l va mai pomeni pe ierarh si cand se va trezi in Consistoriu pt a fi executat prin caterisire.In foarte rarisissime cazuri lumea l-ar sustine pe preot in demersuri cinstite,pt ortodoxie.In 98 la suta dintre parohii,preotii nu au sustinere din partea enoriasilor daca ar intra in colimatoriul autoritatilor bisericesti si de aceea,preotul prefera sa faca orice sa nu se ajunga aici,punand,dimpacate,familia mai presus de ortodoxie.Aici este taina acestei ICONOMII,in a incerca sa te pui un pic in pielea preotului cutare,cutare…O sa-i intelegeti ca multi isi doresc familie,un viitor pt copiii dumnealor.Nimeni nu vrea sa ajunga,dupa ani de munca un nimeni in vant,la periferia societatii.Nu au pe cineva pe lume sa se puna cateva clipe in situatia lor.Aici nu vorbim de inraitii in ecumenism.Stiu ca nu e bine ce fac ei,dar stiu pe propria piele ca pentru ei toate drumurile le sunt blocate,singurul lor drum de acces le este ierarhul,hotararea de a ramane in cler sau nu ramanand la latitudinea lor.Pe baza celor de mai sus,opinez ca e imposibila determinarea unui preot sa traga pe dreapta pentru a trece la ortodoxie.Aici,tine cu adevarat de puterea dumnezeiasca in care noi credem in sensul in care poate sa creeze prilejuri in mod delicat pentru ca aceste suflete si pastoritii lor sa nu se piarda decat daca vor ei aceasta.Dumnezeu are armele Lui eficiente.Ceea ce am scris,am o opinie ca nu tine de mintea omeneasca,tine de supralogica pe care Dumnezeu o foloseste cand omeneste nu se poate face nimic in aceasta directie.Noi mai suntem constienti ca si fenomenul simoniei este o caramida forte care nu-l lasa pe preot sa faca pasi spre ortodoxie si nici aici nu i-as judeca pentru ca nu te-ar tine nimeni fara sa dai,e clar.

    Apreciază

  11. Parerea mea e ca,iata,asa te inveti sa privesti viata in lumina ortodoxiei din experienta practica si in mod hristic care iti deschide perspectiva cu care vezi ,in parte,tainele lui Dumnezeu cum lucreaza pt mantuirea unui suflet,asa cum e el.

    Apreciază

    1. Sigur ca,daca s-ar intra in profunzime,nu am mai judeca asa usor un preot.Atitudinea noastra cere doar tact care,s-a dovedit ca e mult mai eficient decat multe proceduri.Mentalul anticlerical al propriilor enoriasi,necredinta,viciul de a arunca toate in carca preotului,gandirea aceea:”eu cum m-am descurcat?De ce sa-l sustin eu pe calul de popa?Sa traga si el cum am tras eu!”Aici e radacina relelor din cauza careia se petrec atatea tragedii cu Biserica.Nu avem spirit comunitar,suntem individualisti si ne bucuram de raul preotului.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s