Conferința părintelui Sava Lavriotul de la București – 20 aprilie 2017: ,,Despre Sinaxa din Grecia – Tesalonic, de pe data de 4 aprilie 2017”

IMG_20170420_182930În ziua de joi, 20 aprilie, Gheron Sava Lavriotul a venit la București pentru a conferenția (catehiza) cu scopul de a lămuri unele probleme apărute la Sinaxa din Grecia, de pe data de 4 aprilie și de a risipi confuzia legată de acrivie și iconomie din spațiul ortodox românesc, de după sinodul tâlhăresc și eretic din Creta.

Omilia rostită de părintele lavriot și răspunsurile precise, din punct de vedere canonic și patristic, la întrebările auditoriului, au fost ca o ,,rapsodie de primăvară” înviorând sufletele și simțirile celor prezenți la această frumoasă întâlnire.

După ce teologul Mihai – Silviu Chirilă ne-a introdus în atmosfera conferinței prin amintirea Rezoluției Sinaxei din Grecia[1], Gheron Sava a rostit o scurtă omilie, din inimă – după cum a mărturisit, traducător fiind părintele Efrem de la Schitul Prodromu, din care amintim:

-Părintele Sava nu și-a propus la această întâlnire să vorbească despre ,,Creta”. A vorbit cu alte ocazii, atunci când a trebuit;

-S-a început prigoana în Biserică: cei care nu vor accepta ,,sinodul” din Creta vor fi considerați schismatici, ca unii ce sunt în afara Bisericii și rup unitatea Bisericii, fanatici, fundamentaliști și alte apelative care nu au nici o legătură cu realitatea;

-Scopul întâlnirii este comun: dragostea de Hristos, dorința de a mărturisi Adevărul și voința de a rămâne în Biserica Lui.

-Cum să mergem mai departe pe calea mărturisirii? Să nu avem comuniune cu ereticii ecumeniști! Nu va fi ușor. Vom fi prigoniți!;

-Noi nu facem sinoade și nu ne organizăm în structuri paralele Bisericii. Nu trebuie să urmăm nimic din ceea ce greșit s-a hotărât la Creta;

-Nu noi suntem cei care am creat probleme, ci ereticii ecumeniști care conduc oamenii spre iad;

-Celor care ne spun că ne aflăm în afara Bisericii, le răspundem: noi nu ne aflăm în ,,biserica” lor, ci în Biserica lui Hristos;

La sesiunea de întrebări și răspunsuri, s-au făcut următoarele precizări:

-Nu se știe unde sau dacă a slujit părintele Theodoros Zisis în noaptea Sfintelor Paști. De fapt, părintele Sava nu cunoaște dacă pr Zisis a mai slujit de când a fost oprit de la slujire după întreruperea pomenirii;

-Dacă mergem acolo unde sunt pomeniți ierarhii eretici este ca și cum am fi de acord cu învățătura lor;

-Stiliștii pot fi primiți la spovedanie. Ei nu sunt eretici, nu sunt condamnați de un sinod iar calendarul nu este dogmă. Bineînțeles, nu avem comuniune!

Despre iconomie, părintele Sava a spus: s-a făcut destulă iconomie, timp de 115 ani. Pe de o parte, noi urmăm linia Sfinților Părinți, iar pe de altă parte, iconomia este lucrare a Bisericii pentru cei neputincioși. Împreună cu acrivia, trebuie să înțelegem pe toți oamenii, să purtăm slăbiciunile lor și să arătăm multă dragoste. Facem iconomie fără a ne îndepărta de la învățăturile Sfinților Părinți. Împreună trebuie să ajungem la același scop: mântuirea;

-Părintele Sava nu crede că va fi Sinod panortodox:

  1. cine să-l facă?!
  2. ierarhii nu au curajul să mărturisească că este vremea antihristului
  3. a rămas un singur ierarh mărturisitor, care s-a îngrădit cu totul de erezie – PS Longhin
  4. trebuie să știm unde ne aflăm și încotro ne îndreptăm – să înțelegem semnele vremurilor

-ROCOR a condamnat ecumenismului, dar nu a condamnat persoanele eretice. Sfintele Sinoade au condamnat odată cu ereziile și pe ereziarhi. Trebuie anatematizați și cei care promovează erezia, iar pentru aceasta e nevoie de Sinod. Întreruperea pomenirii episcopului este anatemă: scoatere în afara Bisericii;

-Nu trebuie să ne scandalizăm de neînțelegerile dintre preoții nepomenitori; sunt omenești. Și Sfinții Apostoli au avut divergențe care au fost depășite, rezolvate. Trebuie depășite dificultățile și împreună să ajungem la un numitor comun, după învățăturile Sfinților Părinți;

-Potirul comun este o mare minciună! O folosesc preoții care nu vor să întrerupă pomenirea. Toate canoanele vorbesc despre rugăciunea în comun cu ereticii ca motiv de despărțire de Biserică;

-Cei morți pot fi duși la preoții pomenitori pentru slujba înmormântării, dacă acolo s-au îmbisericit. Pot merge și cei care s-au îngrădit de aceștia (precizăm că la slujba de înmormântare nu este pomenit ierarhul). Adevărata problemă este: ce facem înainte de moarte?!;

-Este adevărat că Biserica fără episcop nu poate fi înțeleasă. De aceea, prin îngrădirea de erezie și apărarea Ortodoxiei, Biserica se îngrijește să aibă episcopi (ortodocși, nu falși sau mincinoși);

Neparticiparea părintelui Theodoros Zisis a fost cauzată de temerea acestuia că părinții aghioriți vor antematiza Bisericile Bulgariei și Georgiei pentru neîntreruperea pomenirii patriarhilor care au acceptat,,sinodul” din Creta, îndeosebi a lui Bartolomeu;

Diferența dintre părintele Zisis și părinții aghioriți este dată de faptul că părintele profesor consideră că se poate merge în biserici, la preoții cu cugetare ortodoxă care pomenesc pe ierarhii semnatari la Creta și că întreruperea pomenirii nu este obligatorie;

Despre preoții care au întrerupt pomenirea și trimit credincioșii la biserici, la preoții care pomenesc, nu doar pentru mărturisire, ci și pentru spovedit și împărtășit, părintele Sava este categoric: aceștia greșesc! De ce au mai întrerupt pomenirea dacă trimit la pomenitori pe credincioșii care ei înșiși au hotărât să se îngrădească?!

-Patriarhul Daniel a fost numit eretic și s-a amintit o expresie a acestuia, făcută în 2008: ,,Considerăm că, printr-un dialog teologic sincer şi profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă”.[2] (Sinodul BOR din 8-9 iulie 2008)

La finalul întâlnirii, domnul Mihai Silviu Chirilă a anunțat că se dorește înființarea unei Sinaxe Ortodoxe Românești, cu participarea preoților, monahilor și mirenilor din spațiul românesc: România, Basarabia și Comunitățile românești din Ucraina și diaspora.

Preot Claudiu Buză

[1] https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2017/04/05/rezolutia-sinaxei-din-4-aprilie-prin-care-este-condamnat-ecumenismul-si-pseudo-sinodul-din-creta/

[2] http://ziarullumina.ro/sa-pastram-unitatea-de-credinta-si-disciplina-canonica-ortodoxa-dar-si-pacea-dintre-culte-55949.html

Anunțuri

Autor: Preot Claudiu

pr_claudiubuza@yahoo.com

36 de gânduri despre „Conferința părintelui Sava Lavriotul de la București – 20 aprilie 2017: ,,Despre Sinaxa din Grecia – Tesalonic, de pe data de 4 aprilie 2017””

  1. Iertati, parinte, am 2 probleme, daca puteti lamuri:
    1. Problema stilistilor este ca nu recunosc harul in B.O.R. iar succesiunea episcopala a facut-o un singur episcop, care a hirotonit alt episcop de unul singur, deci greseli canonice si dogmatice. Toti marii nostri duhovnici ii condamnau, iar prmirea la spovedanie tot comuniune e, le accepti greselile.
    2. Ati semnat un comunicat, impreuna cu parintii Macarie, Atanasie, Grigorie, Serafim si Ciprian, in care indemnati la iconomie in ceea ce priveste mersul la pomenitori. Dupa aceasta conferinta din 20.04, care e pozitia dvs. clara, iconomie sau acrivie?
    Multumesc.

    Apreciază

    1. 1. Stiliștii au greșeli canonice și sunt condamnați de marii duhovnici și de întreaga Biserică. Nu avem comuniune cu ei. Ideea era că pot fi acceptați la Taina Pocăinței, pentru îndreptare. Nicidecum comuniune cu ei!
      2. https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2016/11/17/expresia-constiintei-noastre/
      Unde îndemnăm să se meargă la pomenitori?! Poziția mea este clară de mult timp. Mai exact, de când am întrerupt pomenirea! Susțin acrivia însoțită cu iconomia sănătoasă, nu mincinoasă! Adică, să se meargă la preoții care pomenesc și au cugetare ortodoxă, pentru a fi ajutați și ei să se îngrădească de erezie prin întreruperea pomenirii și să ajute obștea să meargă pe drumul mărturisirii. Nu se merge pentru a fi în comuniune cu ei prin participarea la sfintele slujbe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, atâta vreme cât pomenesc ierarhii apostați!

      Apreciază

      1. Acum ati fost concis, deci nu participam la slujbele lor deloc, doar ii intrebam despre ecumenism; caci din comunicat nu se intelege, nu e clar formulat.
        Despre stilisti, sunt dubii. Daca ii spovedesti, le ierti pacatele dogmatice? Si unde ii ”impartasesti”?
        Multumesc pt timpul acordat, iertati?

        Apreciază

  2. Spovedania stiliștilor este pentru îndreptarea lor, pentru revenirea lor în sânul Bisericii! Abia după realizarea comuniunii în Biserica lui Hristos se poate vorbi despre împărtășire.

    Apreciază

    1. Eu știam că stiliștii se primesc prin mirungere. Ei având o ierahie paralelă, necanonică, deci cam tot în afara Bisericii, chiar dacă NU au convingeri eretice. Cred ca e o greseala a părintelui Sava…

      Apreciază

      1. Parintele Sava nu dezvolta o „randuiala” de primire a stilistilor la Ortodoxie. El raspunde unei intrebari despre primirea la spovedanie, la Sf Taina a Pocaintei. Gheron Sava stie ca e nevoie de mirungere pt revenirea stilistilor in Biserica lui Hristos. Vorbim de greseala atunci cand ea este exprimata concret. Nu este cazul aici!

        Apreciază

      2. Ma iertati parinte, dar… daca ei (stilistii) trebuie sa revina in sanul Bisericii inseamna ca sunt in afara, cum spuneam si eu mai sus. Atunci, cum se poate administra o taina a Bisericii (fie ea si spovedania) cuiva care este in afara ei?
        Sau parintele Sava recunoaste existenta Harului la stilisti?

        Apreciază

      3. Spovedania are doua dimensiuni: una sacramentala si una duhovniceasca. Cum credeti ca pot fi ajutati paganii, ereticii si schismatici sa intre in Biserica?! Spovedania, pe palierul duhovnicesc, este indispensabila pentru ,,catehumenat”. Sacramental se aplica petru ,,unirea cu Sfanta Biserica”. Adeseori se face confuzia intre cele doua dimensiuni ale spovedaniei!

        Apreciază

      4. Pana ce stilistii nu revin sub ascultarea B.O.R., ei pot fi doar sfatuiti, nu spovediti, altfel cred ca e comuniune cu schismaticii.

        Apreciază

      5. De fapt, părintele Sava nu a spus niciodată, în omiliile sale, că stiliștii revin în Biserică prin Mirungere. A fost o presupunere de-a mea, greșită. Problema calendarului este o temă foarte sensibilă. Să nu uităm că vechiul calendar este cel bun și că noi toți va trebui să avem comuniune liturgică luând ca reper vechiul calendar care este calendarul Bisericii. Și aceasta, bineînțeles fără a ne duce după stiliști, ci așteptând contextul potrivit pentru ca aceștia să revină în Biserică, iar noi să revenim la vechiul calendar rămânând în Biserică. Dar acest lucru îl va corecta/realiza Biserica, dacă Dumnezeu va îngădui. Gheron Sava a promis că va dezvolta acest subiect pentru a risipi confuzia și a cunoaște modul corect de a ne raporta la stiliști.

        Apreciază

  3. Hristos a inviat,parinte nu am inteles un lucru,ROCOR,……….intreruperea episcopului este anatema,nu inteleg,adica can 15,nu are nici o valoare?! nu se intelege

    Apreciază

    1. Adevarat a inviat!
      Intreruperea pomenirii, conform canonului 15, este ca si rostirea anatemei. E ca si cum ai spune ierarhului: ,,ai grija, prin erezia pe care o imbratisezi, te gasesti in afara Bisericii!”. E o atentionare inainte de condamnare!

      Apreciază

  4. Va multumim pentru prezentarea detaliata,parinte, e de mare folos celor care nu am putut participa. Doamne ajuta sa se trezeasca tot mai multi mireni, monahi si preoti impotriva ecumenismului.

    Apreciază

  5. Sunt voci care spun:

    Gheron Sava greseste cu inmormantarea : Ultimele cuvinte ale lui Marcu Evghenicul al Efesului, fiind de față adunarea ortodocșilor și a multora din senat și dintre cetățeni.

    ,,Vreau să-mi spun mai pe larg părerea, mai ales acum, când mi se apropie sfârșitul, ca să fiu în acord cu mine însumi de la început până la sfârșit și să nu pară unora că una ziceam și alta ascundeam în cugetul meu, care era firesc să se dezvaluie în ceasul acesta al dezlegării mele. În legătură cu patriarhul, spun ca nu cumva să cugete – poate sub pretextul unei cinstiri față de mine – să trimită la înmormântarea acestui smerit trup al meu sau și la parastasele făcute pentru mine pe oarecare dintre arhiereii lui sau din clerul lui sau pe careva din cei care sunt în comuniune cu el să se roage împreună sau să se adune cu preoții din partea noastră, care sunt chemați la unele ca acestea, crezând că într-un oarecare fel accept, chiar și în ascuns, să fiu în comuniune cu el. Și ca nu cumva tăcerea mea să dea de bănuit un oarecare pogorământ celor ce nu știu bine și în adâncime scopul meu, spun și mărtusisesc înaintea multor bărbați vrednici care sunt de față că nici nu vreau, nici nu primesc nicidecum părtășia cu el sau cu cei ce sunt împreună cu el, nici în timpul vieții, nici după moarte, după cum [nu primesc] nici unirea ce s-a făcut și dogmele latinești pe care le-a primit și el, și cei dimpreună cu el, și pentru apărarea cărora [dogmelor latine] i s-a făgăduit [mai dinainte] cârmuirea aceasta, cu prețul răsturnării dogmelor celor drepte ale Bisericii. Căci sunt pe deplin încredințat că, pe cât mă depărtez de acesta [de patriarh] și de unii ca aceștia, mă apropii de Dumnezeu și de toți Sfinții, și pe cât mă despart de aceștia, pe atât mă unesc cu adevărul și cu Sfinții Părinți, cu teologii Bisericii. După cum și sunt încredințat că cei ce sunt de acord cu aceștia se depărtează de adevăr și de fericiții dascăli ai Bisericii. Și de aceea zic: după cum în toată viața mea am fost despărțit de ei, așa și în vremea ieșirii mele, și încă și după plecarea din viață mă lepăd de părtășia și de unirea cu ei și, legând cu jurământ, poruncesc ca nimeni dintre ei să nu se apropie, nici la înmormântarea mea, nici la parastasele pentru mine, însă nici dacă acestea sunt făcute pentru vreun altul dintre ai noștri să nu li se îngăduie să se adune sau să liturghisească împreună cu ai noștri. Căci aceasta înseamnă a amesteca cele de neamestecat. Și trebuie ca aceia să fie în tot chipul despărțiți de noi până când Dumnezeu va da Bisericii Sale buna îndreptare și pacea”.
    Fragment din Sfantul Marcu Evghenicul – Opere, Vol.1.

    Insa,
    Sf Marcu, in textul de mai sus, vorbeste despre sine, despre ingradirea ce o doreste chiar dupa moartea sa. Iar parintele Sava vorbeste despre inmormanterea celor imbisericiti la parohiile de care apartin, care nu s-au ingradit de ecumenism. Lucrurile sunt cat se poate de clare!
    ,,-Cei morți pot fi duși la preoții pomenitori pentru slujba înmormântării, dacă acolo s-au îmbisericit.”

    Apreciază

    1. Hristos a inviat!

      Multumesc pentru lamuririle legate de spusele pr. Sava.
      Nu stiu greceste, nu vreau sa gresesc, dar nici nu imi sunt pe plac diferitele acuzatii (sau banuieli) aiurea.
      Inteleg ca cineva nu doarme si trebuie sa tot tulbure apele mai ales intre noi, cei ingraditi, dar si mie mi se pare ca e mult prea multa nervozitate si asprime in exprimare pe blog-uri!
      Nu inteleg de ce simtim tot timpul nevoia (unii!) sa gasim vinovati si de ce vanam intr-una toate posibilele (imaginarele) greseli…
      Si asta o spun si pentru viata reala, nu doar pentru ce se intampla pe net. E ca un fel de atitudine generala in care toti sunt vinovati, numai eu nu. Sau numai eu am dreptate.

      Am ajuns sa nu mai pot comunica cu oameni, ingraditi si ei, pe care ii stiu demult.
      Am indraznit sa spun cuiva ca il apreciez pe pr. Sava pentru efortul remarcabil pe care il face, acela de a parcurge mii de km, de a se expune tuturor pericolelor si tuturor neintelegerilor noastre si mi s-a inchis gura cu un citat din biblie pe care nu il pot reproduce.
      Iertati-ma, dar chiar nu inteleg.
      Intr-un fel, aceste rautati ne tin treji si ne obliga sa reactionam, dar totusi, parca e prea mult!

      S-au apucat acum sa ii analizeze si sa ii judece si pe putinii preoti care sunteti. E de-a dreptul nepermis. La un moment dat am vrut sa ii spun unuia ca ii cumpar o oglinda. Dar tare ma tem ca nu ar fi priceput aluzia.
      Am scris odata, intr-un comentariu pe un blog ca administratorul are niste responsabilitati si ca daca unii isi permit anumite derapaje in exprimare ar trebui totusi temperati pentru ca nu foloseste nimanui, cu siguranta nu celor ingraditi de erezie. Chiar daca intentia unui comentariu dur este acela de a indrepta o greseala exprimata de cineva, efectul poate duce la concluzia gresita ca numai un comentariu brutal este corect si numai asa te poti impune in fata celorlalti, iar finalul va cu siguranta nedorit.
      De unde dorinta asta maladiva de a fi cu totii deasupra tuturor?! Cat de usor uitam ce ne invata Mantuitorul!

      Iertati-ma, va rog, poate sunt eu prea sensibila, dar pe mine ma doare fiecare cuvant nepotrivit la adresa Sfintiilor Voastre. Pana la urma nici unul din noi nu am facut nici un fel de sacrificiu personal pentru ortodoxie comparabil cu „caterisirile” la care ati fost supusi.
      M-a impresionat teribil cazul relatat de pr. Sava al acelui preot inchis. Nu stiu daca „vitejii” de pe net realizeaza gravitatea situatiei. Ma tem ca nu.

      Domnul sa aiba mila de noi toti!

      Apreciază

      1. Adevarat a inviat!
        Multumesc pentru cuvintele curate si calde, pornite dintr-o inima vie si indurerata de situatia conflictuala in care ne gasim cei ,,ingraditi”. Va impartasesc durerea si nelinistea cu speranta ca apele se vor linisti curand si ispita va fi biruita prin puterea lui Hristos! Fiti binecuvantata!

        Apreciază

      2. ,,… pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,
        Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos.” (I Petru 3, 15-16)

        Apreciază

  6. Parinte, admir curajul si lupta dumneavoastra de marturisitor. Domnul sa va ajute in ceea ce faceti! Nu inteleg insa pozitia dvs. fata de ortodoxia impartita in stil vechi si nou, avand in vedere ca nu postati articolul sau materialul meu, trimis deja de 3 ori. Ce anume aveti de reprosat acestui material de nu il ‘publicati’? Cu ce sunteti si cu ce nu sunteti de acord? Cred ca o dezbatere a problemei ajuta si nu divide ortodoxia marturisitoare. Doamne ajuta.

    Apreciază

    1. Personal, nu impart Ortodoxia in stil vechi si stil nou. Cum as putea face asta! Ortodoxia este modul de existenta al tuturor celor care accepta invataturile Bisericii si le aplica la nivelul intregii vieti. Celendarul vechi nu este o problema in Biserica, ci stilismul care a ramas cu calendarul Bisericii, dar a iesit din hotarele ei si din comuniunea cu fiii credinciosi ai Ei.
      Cat despre o dezbatere pe aceasta tema, nu cred ca sunt persoana potrivita pentru a media. E o tema foarte sensibila si trebuie ca cineva, cu mult discernamant duhovnicesc, sa explice si sa aplice cele randuite de Biserica. Uitati-va la cei nemultumiti de raspunsurile noastre cu cata lipsa de dragoste, cu cata judecata si patima pornesc o ofensiva lipsita de sens!
      Dezbatere pe tema calendarului???!!! Dvs nu stiti ce cereti! Credeti-ma, nu suntem pregatiti pentru asta!

      Apreciază

      1. De acord, va inteleg. Dezbaterea calendarului era dealtfel unul dintre subiectele pe care IPS Serafim de Pireu le-ar fi vrut pe agenda sinodului din Creta… Bineinteles, fara succes a fost un astfel de demers sau idee sau dorinta mai exact, altele fiind prioritatile ecumeniste.

        Cred insa cu tarie ca atitudinea mai corecta a unui ortodox este de empatie si de dragoste fata de ceilalti frati ai nostri ortodocsi, indiferent de stil. Lupta impotriva agendei ecumeniste mai vechi (‘constantinopoliene’ – calendar – prea putin cunoscuta ca proces si infaptuire) sau mai noi (‘cretane’ – asa cum o stim azi) este veche dar si actuala, prin ingradirea de erezie, ea insasi actuala dar si veche.

        Ma gandesc si ca lupta impotriva ecumenismului este mai buna, mai eficienta si de ce nu, mai dreapta, prin unitatea care trebuie sa transceada ‘stilurile’ din ortodoxie, inclusiv cele legate de calendar.

        Apreciază

      2. Si ecumenistii ne acuza ca suntem lipsiti de dragoste! Nu putem sa fim in aceeasi lupta cata vreme nu suntem uniti in Biserica lui Hristos. Sa revina stilistii in Biserica si ducem impreuna lupta.

        Apreciază

  7. Eu vorbeam de o dragoste mai ‘naturala’, adica cea fata de fratii ortodocsi de ‘stil vechi’, care si ei s-au opus si se opun ereziilor si care si ei s-au ingradit inca de la prima miscare ecumenista, cea a calendarului, cu efecte grave asupra ortodoxiei, Ortodoxie care e acum divizata in stil nou si in stil vechi, atat in raport cu aceeasi tara cat si raportat la diferite tari. Cum e posibil de pilda ca ortodocsii sa sarbatoresca marele praznic al Craciunului la doua date diferite, in functie de ‘stil’?! Iata ce au reusit ecumenistii! Nu ar trebui sa uitam si nici sa ignoram acest lucru.

    Acum, nici nu ar avea ortodocsii de stil vechi unde sa revina ‘oficial’ caci si daca ar vrea ei asa ceva, unde sa revina? In actuala biserica ortodoxa de stil nou, absorbita in miscarea ecumenista incepand cu impunerea calendarului acum aproape 100 de ani, continuand cu tot felul de patriarhi de extrem si greu ecumenism (gen Athenagoras si Bartolomeu), cu membria si participarea in CMB, si care acum e grevata de marea panerezie ‘cretana’ a zilelor noastre?

    Am ajuns unde am ajuns azi- la epoca ecumenismului cretan – nu dintr-o data, ci cedand pas cu pas cate ceva in toti acesti ani, in ultimul secol incepand de la 1923, odata cu prima lovitura data Bisericii Una, Apostoleasca si Soborniceasca, cea Ortodoxa. Si nu ar trebui nici sa uitam si nici sa ignoram si acest lucru. De aceea, lupta marturisitoare de azi e si mai importanta.

    Doamne ajuta parinte, si ma rog pentru toti parintii, mirenii si ierarhii marturisitori si pentru continurea luptei lor cele jertfelnice si dreapte impotriva panereziei secolului, ecumenismul.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Dragostea naturala ne cere sa facem ceea ce spune Biserica. Cand vom fi impreuna in Biserica, vom fi impreuna in iubirea lui Hristos. Pana atunci insa, nu trebuie sa existe ura si lupta intre noi, ci sa ne rugam ca Domnul sa gaseasca calea potrivita de a fi in comuniune. Stiu ca intalnirea nu poate sa aiba loc prin acceptarea noului calendar, ci prin acceptarea vechiului calendar, dar in Biserica. Apoi si noi, care suntem in Biserica si in comuniune cu cei de pe calendarul vechi (nu stilistii), sa lepadam calendarul nou care a fost pricina de dezbinare si asa sa fim impreuna, in Biserica, luptand impotriva ecumenismului. Rezolvarea acestei probleme insa, trebuie sa o faca Biserica intr-un Sinod panortodox. Nu putem decide noi, care mai suntem si pe calendarul nou, ceea ce trebuie facut.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s