În curând va începe „Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor”, la București, 18-25 ianuarie 2020, care are în acest an, drept motto: Localnicii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită (Fap. 28, 2). Corect citatul ales din Faptele Sfinților Apostoli din Biblia Ortodoxă, este: „Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie”. Din care Biblie este luat citatul motto-ului?!
Bunăvoinţă = Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen. -dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).
Iată ce doreşte de la noi în acest an Patriarhul Daniel, vremelnic în misiunea sa de „Păstor” al pleromei ortodoxe din BOR: Să avem „Bunăvoinţă” faţă de toate denominaţiunile creştine, care prin hotărârile sinodului talhăresc din Creta au primit denumirea de „biserici”, faţă de toţi ereticii, care consideră că prin minimalismul dogmatic „toţi care credem în Hristos, toţi suntem creştini şi trebuie să ne iubim”, toţi suntem fraţi.
Spunea Părintele Profesor Thodore Zissis, eminentul teolog:
„Atunci când adevărul de credinţă este stricat, se strică şi credinţa, şi morala, şi duhovnicia. Dacă nu s-ar întâmpla aşa, Hristos şi apostolii nu ar fi avut motiv să fie împotriva ereticilor. Vedem în Noul Testament că apostolii erau foarte duri în problema credinţei. Sfântul Ioan Teologul a mers odată la o baie şi a auzit că înăuntru era şi ereticul Cerint. Şi atunci a spus: „Să nu intrăm, să nu se prăbuşească baia peste acela şi să pierim şi noi!”. Sfântul Apostol Pavel spune ca de omul eretic, după prima şi a doua mustrare să te depărtezi (Tit 3, 10) ca fiind singur de sine osândit. La fel, iarăşi, Sfântul Ioan Teologul, care, nu uitaţi, este apostolul iubirii, spune ca pe eretic să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! (II Ioan. 1, 10-11). Credeţi oare că apostolii nu iubeau pe eretici?”
Pentru că aceasta este iubirea adevărată. Când ai dorinţa fierbine ca şi celălalt, cel de lângă tine, să se mântuiască, atunci îi spui adevărul; îi spui: „Ceea ce crezi tu este greşit! Vino la adevăr, ca să te mântuieşti!”. Asta au făcut permanent Sfinţii şi chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos a făcut asta cu fariseii şi cărturarii. De aceea, trebuie să înţeleagă oamenii că iubirea este legată esenţial de Adevăr. Iubirea şi Adevărul sunt nedespărţite. Fără Adevăr iubirea este mincinoasă.
Metoda dialogului de astăzi a fost necunoscută Bisericii timp de 2000 de ani. Când o anumită grupare îmbrăţişa o anumită erezie şi când ea prindea putere, Biserica se neliniştea, dar nu făcea cu aceia dialoguri de la egal la egal, ci îi chema la Sinod să îşi prezinte învăţătura lor, iar Sinodul hotăra dacă aveau sau nu dreptate. Sinodul era locul unde se mărturisea adevărul. A existat vreodată în Biserică dialog care să dureze 20-30 de ani? Care sunt roadele lui? Ortodocşii care participă la acest fals dialog sunt sincretişti, ecumenişti.
Catolicismul şi protestantismul i-au influenţat negativ pe toţi teologii ortodocşi care au mers să studieze în Apus. Atunci când tăiem din credinţă, când tăiem din viaţa în Hristos, când nu suntem hotărâţi ca însăşi viaţa noastră să o dăm lui Hristos sau pentru Hristos în sens martiric, aşa cum au făcut Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, atunci harul lui Dumnezeu ne părăseşte.
Sâmbătă, 25 ianuarie, ora 17.00, la Biserica Ortodoxă „Mănăstirea Cașin” din București, cuvântul de învăţătură va fi susţinut de „Biserica” Armeană.
Cum este posibil să primeşti tu ORTODOX, cuvânt de învăţătură de la „Biserica” Armeană, care a fost etichetată ca monofizită, deoarece a respins deciziile Sinodului de la Calcedon, şi s-a desprins din Biserica Ortodoxă în 554?
Ştim despre o vedenie pe care a avut-o Sfântul Antonie cel Mare legat de erezia ariană. L-au întrebat oamenii pe Sfântul Antonie cel Mare: „Noi ce să facem?”. Şi Sfântul le-a istorisit vedenia sa, care arăta cât de grav era faptul că arienii erau eretici, după care le-a răspuns: „Feriţi-vă să nu vă molipsiţi şi voi!”.
Trebuie să rămânem nemişcaţi în credinţa noastră, căci numai atunci Îl avem pe Dumnezeu împreună lucrător cu noi. Şi când Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră. Trebuie să apărăm Ortodoxia după puterea dăruită fiecăruia prin Harul Mângâietorului, căci altfel pierdem drumul care duce la mântuire şi spre întâlnirea în veşnicie cu Atotbunul Domn Iisus Hristos.
Acum, când avem de-a face cu erezia ecumenistă, erezie despre care încă oamenii nu conştientizează că este erezie, trebuie ca toţi cei cu sfântă nelinişte pentru dreapta credinţă să îi păzim pe oameni să nu se molipsească de erezie, prin toate mijloacele care ne sunt la îndemână îngăduite de Atotmilostivul Dumnezeu, iar pentru suferinţele, pentru crucea pe care o purtăm în viaţa noastră, să Îi mulţumim lui Dumnezeu, căci aşa El ne fereşte de a iubi lumea aceasta. Căci dacă cineva iubeşte lumea aceasta, atunci urăşte pe Dumnezeu (I Ioan. 2, 15), ne spune Sfântul Ioan Teologul.
Dr. Gabriela Naghi
Ortodoxia mărturisitoare 
Aducem cu smerenie spre folos duhovnicesc şi luare aminte , cuvintele pline de Duh Sfânt ale Sfântului Paisie Aghioritul, care cu dulceaţă fără seamăn, dreaptă cugetare şi duh smerit, învaţă pe fiii Bisericii, că pot produce vătămări celor din jur mai mari decât cele produse de duşmanii aflaţi în afara Bisericii.
Ne-am întâlnit de zeci şi sute de ori cu aceste”neorânduieli”, făcute de fraţii nostri întru Hristos în Sfanta Biserică, din amăgire de sine, preţuire de sine, fiice ale mândriei diavoleşti.
Dar mai ales avem parte din belşug de tulburările, de învrăjbirea, de umilirea şi batjocorirea Preoţilor lui Hristos, care drept invaţă Cuvântul Adevarului şi a pliromei binecredincioase în dispreţ faţă de Sfintele Canoane, de înţelegeri facute cu „cezarul”, toate săvârşite în numele „iubirii”, de către toţi Ierarhii ecumenişti ai BOR, în frunte cu Patriarhul Daniel, la ordinul căruia au loc „întâlniri”cu ereticii în Sfintele Biserici Ortodoxe. Numai au credinţă în Dumnezeu, căci altfel le-ar fi frică că Marele Arhiereu Hristos, Stâpanul Viei, va veni pe negândite, ” şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu se întâmple! El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: „Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului”? Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi. (Luca 20, 16-18)
*”Cei care urmăresc stăpâniri, dar sunt stăpâniţi de patimi şi prezintă interesele lor personale ca duhovniceşti, apelând chiar şi la stăpânirile lumeşti ca să le rezolve problemele lor bisericeşti, unii ca aceştia sunt deja părăsiţi de Harul lui Dumnezeu.
Să nu ne înşele cel viclean cu “chem pe Cezarul”, deoarece Apostolul Pavel s-a predat în stăpânirea Cezarului deoarece primise mai înainte vestire de la Dumnezeu că va propovădui pe Hristos şi în Roma. … Când cineva încearcă să rezolve problemele bisericeşti într-un mod ortodox, dar scopul lui este să se aranjeze cât mai bine pe sine însuşi, cum va fi unul ca acesta binecuvântat de Dumnezeu?
Nu trebuie să se lase nimeni impresionat de cei care aranjează treburile bisericeşti foarte bine, în chip ortodox, dacă ei înşişi nu sunt bine înrădăcinaţi in Biserică, ci o tulbură cu exagerări sau pogorăminte fără discernământ. Cele doua extreme întotdeauna o chinuiesc pe Biserica Mamă, dar şi cei care le susţin se chinuiesc, deoarece aceste două extreme de obicei străpung… Adică este ca şi cum un capăt l-ar ţine îndrăcitul, care suferă de obrăznicie duhovnicească (dispreţ faţă de toate), iar celălalt capăt l-ar ţine nebunul, care are râvna pruncească cu strâmtime de minte, şi atunci – ferească Dumnezeu! – cele două extreme se pot lovi mereu şi nimeni “să nu le poată da de capăt“.
Cei care vor putea îndoi aceste două capete, astfel încât să le unească, vor fi încununaţi de Hristos cu două cununi de smarald. Nu trebuie să creăm probleme în Biserică, nici să mărim micile neorânduieli omeneşti care se fac, ca să nu pricinuim mai mult rău şi să se bucure cel viclean. Cel care se tulbură mult pentru o mică neorânduială şi se avântă brusc, cu furie, chipurile ca s-o îndrepte, se aseamănă cu paraclisierul uşor la minte, care văzând o lumânare curgând, se repede deodată, cu tot avântul, să o stingă, dar îmbrânceşte oameni şi răstoarnă sfeşnice creând astfel o mare neorânduială în vremea slujbei.
Din păcate, în epoca noastră avem mulţi care tulbură Biserica Mamă. Dintre acestia, cei cu ştiinţă, au prins dogma cu mintea şi nu cu duhul Sfinţilor Părinţi. Iar ceilalţi, care sunt fără ştiintă de carte, au prins-o şi aceştia, dar cu dinţii, de aceea şi scrâşnesc din dinţi atunci când discută probleme bisericeşti, pricinuindu-se asftel mai multă vătămare Bisericii din pricina acestora, decât din pricina celor care luptă Ortodoxia noastră.
Cei care mustră fără discernământ au întunecare duhovnicească şi răutate, iar pe oameni îi văd, din păcate ca pe nişte buşteni. Si în timp ce ii cioplesc fără milă, făcându-i pe oameni să sufere, ei se bucură de “fasonarea” ce le-o fac, de “cubizarea” lor. Cei care se grăbesc să facă pe Părintele duhovnicesc, desi au încă multe toxine duhovniceşti, seamănă cu gutuile verzi strepezite, care oricât zahăr am pune peste ele, nu vor ajunge niciodată o dulceaţă bună, iar dacă vor ajunge, repede se vor acri. Cuvintele dulci şi adevărurile mari au valoare doar atunci cand ies din guri adevărate şi prind rădăcini numai in sufletele binevoitoare şi la oamenii maturi duhovniceşte, care au minte curată.
Mai mare valoare are un cuvânt al omului smerit şi nevoitor, pe care îl scoate cu durere din adâncul inimii sale, decât o grămadă de cuvinte meşteşugite ale omului cultivat, care ies cu viteză de pe inima instruită, dar care nu vesteşte lăuntric sufletele, pentru ca una ca aceasta este carne, iar nu limba de foc a Sfintei Cincizecimi”.
*Cuviosul Paisie Aghioritul, “Epistole“, Editura Evanghelismos
ApreciazăApreciază
Dacă ochiul sufletului nu este curat, ci întunecat cum ai putea înţelege oare Voia lui Dumnezeu?
Trăim în ignoranţă şi din păcate, mai marii Bisericii iubesc această ignoranţă (nestiinţă, neputinţă, delăsare, frică) sau”strâmtime de minte” şi o menţin fie prin tăcerea asupra tuturor evenimentelor tulburătoare, sfâşietoare cu care se confruntă Biserica lui Hristos în aceste vremuri antihristice, fie răspândesc în dispreţ faţă de Sfintele Canoane şi Sfintele Sinoade Ecumenice, panerezia ecumenistă.
Clerul conducător şi povăţuitor al Bisericii Creştine Ortodoxe, care în chip tainic este condusă de Duhul Sfânt,
admite „întâlnirile „cu ereticii, în Biserica lui Hristos, tot în numele „iubirii”pierzătoare de suflete, an de an, devenind o obişnuinţă, acceptând cuvintele de învăţătură din partea reprezentanţilor denominaţiunilor creştine, care nu sunt”biserici”, cum s-a stabilit la tâlhărescul sinod din Creta, ci EREZII. Nu protestează, ci acceptă ascultător aceste infamii, împreună cu pliroma cuminte, înşelată şi infectată de microbii dătători de moarte duhovnicească ai ecumenismului satanicesc….Până când?
Câteva gânduri minunate împărtăşite tuturor, cu dragoste întru Hristos Domnul, de către Sfântul Nicolae Velimirovici:
„Negreşit, şi cel mai rău om îşi aduce aminte de Dumnezeu de trei ori în viaţă: când vede pe cel drept că suferă din vina lui; când el însuşi suferă din vina altuia; şi când îi soseşte ceasul morţii.
Negreşit, de trei ori în viaţă plânge şi cel mai învârtoşat păcătos: când, gonit de oameni ca o fiară sălbatică, este mângâiat de mâna mamei sale; când, bolnav şi părăsit, este cercetat de vrăjmaşul său de o viaţă, care îi aduce daruri şi iertare; şi când, pe patul de moarte, preotul îi spune: nu te teme, mila lui Dumnezeu este mai mare decât păcatele tale!
De trei ori se aseamănă omul lui Dumnezeu: când i se naşte un fiu; când înţelege şi-l primeşte pe Hristos; şi când se împacă cu pătimirea sa pentru dreptate.”
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009 – fragment
ApreciazăApreciază
Dacă ochiul sufletului este întunecat cum ar putea vedea Lumina și cum ar putea înțelege Sfintele Scripturi în lumina lui Hristos? De aceea „unitatea credinței și cunoașterea Fiului lui Dumnezeu” de care amintește Sf Ap Pavel în Ep. către Efeseni, devin unitate în diversitate și „cunoaștere” prin recunoașterea falsificată a realităților duhovnicești! Mare întunecare ecumenismul, rugăciunea cu ereticii și propovăduirea învățăturilor mincinoase de la amvon ortodox!
Mulțumim pentru textul oferit spre publicare și pentru frumoasele comentarii! Să fie blagoslovit!
ApreciazăApreciază
Pentru tot sufletul iubitor de Hristos, de cunoașterea desăvârșită a Adevărului, care se află doar în Biserica Ortodoxă, o divină colindă de Crăciun:
În noaptea întunecată
În noaptea întunecată, deasupra Betleemului,
o stea luminoasă strălucea, acoperind Țara Sfântă.
Preasfânta Fecioară, Sfânta Mireasă,
într-o peșteră săracă a născut pe Fiul.
[Cor] Dormi Iisuse, dormi micuțul meu copilaș,
Dormi mica mea stea,
Despre menirea Ta, dulcele meu Fiu,
Voi cânta.
L-a sărutat cu blândețe și L-a înfășat,
L-a pus in leagăn și a început în taină să -I cânte,
Vei crește, Fiule, vei deveni bărbat,
Și vei ieși în lume, copilul meu.
Dormi Iisuse, dormi micuțul meu copilaș,
Dormi mica mea stea,
Despre menirea Ta, dulcele meu Fiu,
Voi cânta.
Dragostea Domnului și Adevărul lui Dumnezeu,
Vei aduce credință lumii, poporului Tău,
Adevărul va trăi mai departe, cătușele păcatului vor fi sfărâmate,
[Dar copilul meu], pe Golgota, copilul meu va muri.
Dormi Iisuse, dormi dulcele meu copilaș,
Dormi mica mea stea,
Despre menirea Ta, dulcele meu Fiu,
Voi cânta.
Dormi, Iisuse, dormi dulcele meu copilaș,
Dormi floarea mea de trandafir,
Cu nadejde spre Tine
Întreaga lume privește!
ApreciazăApreciază
Cartea Stalpii ortodoxiei (si carte si format pdf) este capitala pentru edificarea in lupta contra ereziei si comportamentului ereticului.
ApreciazăApreciază
Străjerii Ortodoxiei?
ApreciazăApreciază
Stalpii ortodoxiei,Parinte Claudiu.Acolo ai dovezi si pentru a considera pe cineva eretic chiar daca nu a fost el/ei condamnat/i sinodal.La capitolul acesta,iata,Sfantul Fotie o zice:ca noi,nu facem altceva,decat cele poruncite noua de Sfintele Soboare(scrie in aceasta carte).
ApreciazăApreciază
Alegerea datei cand se ţine anual, săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor, a fost aleasă în mod evident, conformă cu calendarul catolic, când pe 18 ianuarie este sărbătoarea catedralei Sfântului Petru din Roma, iar pe 25 ianuarie, sărbătoarea convertirii Sfântului Pavel. Iniţiativa a luat naştere în lumea protestantă, în anul 1908 şi aparţine anglicanului Paul Wattson (devenit mai tarziu romano-catolic), care a propus, fixarea săptămânii de rugăciune în perioada 18-25 ianuarie. Un rol important în răspândirea acestei iniţiative a avut şi abatele Paul Couturier, care în 1935 propune desfăşurarea anuală a unei săptămâni universale de rugăciune pentru unitatea Bisericii, o unitate care să se realizeze”dupa voia şi prin mijloacele plăcute lui Hristos”.
Noi ne opunem neclintiți și hotărâți până în ultima clipă a trecătoarei noastre vieți pământești, rugăciunii împreună cu papistaşii, cu reformaţii din Ardeal ai lui Luther, cu anglicanii sau uniaţii, baptiștii, adventiștii, protestanții, armenii sau alte secte și erezii înspăimântătoare, născocite de diavolul pizmaș, pentru o așa zisă bună înțelegere și împăcare.
Fără o credinţă dreaptă în Hristos, nu poate exista unitatea Duhului; fără păzirea nealterată a unicului Adevăr nu poate exista unitate de credinţă.
Unitatea cu eterodocşii nu este decât în minciună, nu poate fi o unitate în Adevăr, ci o unitate în trădare şi înşelare, este schimonosirea de către diavol a unităţii de credinţă.
*”Din această pricină, Domnul l-a numit pe diavol „mincinos, tatăl minciunii şi ucigaş de oameni dintru început” (Ioan 8, 44). Domnul a unit strâns noţiunea de minciună cu cea de ucidere de oameni, întrucât cea din urmă este urmarea nemijlocită a celei dintâi. Cuvântul „dintru început” arată faptul că minciuna a slujit diavolului chiar de la început ca armă pentru uciderea de oameni şi îi slujeşte în chip statornic ca armă spre pierzarea oamenilor.”
În aceste „timpuri apocaliptice”, întreaga pleromă ortodoxă a asistat şi continuă să accepte prin supunere şi tăcere, la înmulţirea păstorilor vicleni şi vânduţi duşmanilor Bisericii, care au promovat şi continuă să propovăduiască o unitate mincinoasă surpând gardul viei sădită de Domnul şi lăsând -o pradă porcilor sălbatici aducători de inovaţii şi rătăciri pierzătoare de suflet şi de mântuire.
Ba chiar le-au dat acestora şi mărgăritarele scumpe, sfintele odoarele şi nepretuitele comori de taină ale Bisericii. Surpând ţarcul oilor, au deschis larg uşa, să intre lupii răpitori, dornici de pradă.
Tradând cetatea şi făcând o breşă în zidurile ei de apărare, au invitat înăuntru pe tâlharii fără conştiintă, atraşi de frumuseţea fără seamăn a comorilor Ortodoxiei.
*”Începutul răutăţilor este gândul mincinos. Izvorul amăgirii de sine şi al amăgirii demonice este gândul mincinos. Prin mijlocirea minciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte veşnică chiar în rădăcina ei – protopărinţii! Protopărinţii noştri „s-au amăgit”, adică au recunoscut minciuna drept adevăr şi, primind minciuna ascunsă sub chipul adevărului, s-au vătămat pe sine, fără putinţă de tămăduire, cu păcatul aducător de moarte…
Înşelarea este însuşirea de către oameni a minciunii luate de ei drept adevăr. Înşelarea lucrează mai întâi asupra felului de a gândi; după ce a fost primită şi a corupt felul de a gândi, ea nu întârzie să se împărtăşească inimii, corupând simţirile inimii; luând stăpânire asupra fiinţei omului, ea se revarsă în toată activitatea lui, otrăvindu-i şi trupul ca pe unul care a fost legat în chip nedespărţit cu sufletul de către Ziditor. Starea de înşelare este starea de pierzanie sau de moarte veşnică.”
Prin discursurile sale manipulatoare, în care face apologia pan-ereziei ecumeniste, Patriarhul BOR prezenta cu ceva timp în urmă, în Catedrala Patriarhală, pe conducătorul papistaşilor din Bucureşti, ca fiind fratele nostru întru credinţa în Hristos(“Inaltpreasfinţit Mitropolit”).
Patriarhul consideră sfinţi papi din calendarul ortodox, ca fiind sfinţi apuseni, latini (romano- catolici). Cât de mult ne dispreţuieşte (în fapt noi fiind fricoşi şi ţinuţi cu ordin în neştiinţă de către slugile cu simbrie ale acestuia )!
Acestia sunt sfinţii noştri, sfinţi ortodocşi. Sunt episcopii sfinţi ai Romei din perioada de dinainte de marea schisma(1054), în care nu exista “biserica” romano- catolică, iar a fi “papă” nu înseamna ceea ce înseamnă de atunci în catolicism, ci semnifica exclusiv a fi primatul scaunului din cetatea Romei, fără nicio pretenţie de infailibilitate sau de superioritate.
Sfântul “Papă” Silvestru sau Martin, sau Leon sau Ipolit mărturiseau Crezul de la Niceea nemodificat, bătut în cuie pe uşa catedralei de la Roma, fără erezia trinitară Filioque, fără ereziile mariologice de mai târziu şi fără alte inovatii eretice. Aceşti sfinti sunt în veşnicie ortodocşi!
Oare nu cunoaşte Patriarhul BOR aceste adevăruri imuabile (teologice, istorice, ecleziale)?
Nu mai face deosebirea între Ortodoxia Neprihănită şi Nepieritoare şi erezia papistaşă aducătoare de moarte duhovnicească şi pierderea mântuirii?
Cât de mult îi iubeşte pe vrajmasii noştri , cărora le face cadouri din sfintele noastre comori, în loc să îi anunţe că se află pe drumul pierzării?
Papistaşii, în frunte cu Papa sunt eretici şi sunt în afara Bisericii pentru credinţa strâmbă pe care o mărturisesc şi pentru toate abaterile grave fată de Tradiţie din practica lor de cult. Prin ereziile adoptate, s-au lepădat de dreapta credintă, s-au lepădat de teologia Sfinţilor Părinţi, a marilor Sfinţi Ierarhi Mărturisitori, a Sfintelor Sinoade ecumenice în care trona Duhul Sfânt(„Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă”, cuvinte rostite cu teamă cutremurătoare).
Ruptura făcută de conducătorii ereziei papistaşe a sfâşiat haina Bisericii. Erezia desparte pe oameni de dragostea lui Dumnezeu şi de plinătatea harului şi a vieţii adevărate trăite în, pentru şi împreună cu Hristos.
Cine doreşte unitate cu ereticii, prin rugăciunile comune făcute împreună cu aceătia, prin co-slujirea cu greco-catolicii, prin participarea la conferinţele satanicului organism CMB, fără ca aceasta sa însemne întoarcerea lor la Sfânta Biserică prin pocăinţă şi Sfântul Botez, la Adevărul Hristos, la Ortodoxie, doreşte în ascuns unitate întru minciună, unitate întru înşelare, unitate pentru Antihrist.
*Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înşelare, editată de Schitul românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 1999
ApreciazăApreciază
La Podgorica au iesit la proteste aprox. 10.000 de Muntenegreni vizavii de schisma care urmeaza a se pregati in acest mic stat ex iugoslav, sursa: orthocristian
ApreciazăApreciază
PENTRU LAMURIREA MULTORA,IATA CE GASIM IN VIATA SFANTULUI MARCU EVGHENICUL,MAI SIGUR,CU REFERIRE TRECEREA SA DIN ACEASTA VIATA:
„SFANTUL,CUNOSCAND APROPIATA SA MOARTE,ERA INGRIJORAT CA NU CUMVA PATRIARHUL SAU IERARHII SI CLERICII SAI (CARE LA SINODUL DE LA FERRARA-FLORENTA SEMNASERA ACTUL DE UNIRE DOCTRINARA SI LITURGICA CU PAPALITATEA ERETICA,IAR AICI,SFANTUL MARCU S-A ARATAT DREPT MARELE STALP AL ORTODOXIEI SI ADVERSARUL UNIONISMULUI-CURENT DE PRIN VEACUL AL XV-LEA,PERFECT ASEMENATOR CU EREZIA ECUMENISTA DE AZI SI LA FEL DE BATUT DE DUMNEZEU ASA CUM E ECUMENISMUL ACTUAL n.n.) SA-I ARATE O PARUTA CINSTIRE LA INMORMANTAREA SA,AMAGIND ASTFEL POPORUL SA CREADA CA MARCU ERA IN PARTASIE CU EI.DECI,INAINTEA UNOR OAMENI DE INCREDERE,A SPUS FARA OCOLISURI CA NICIODATA NU A PRIMIT PARTASIA CU PROUNIONISTII SI CA LEAPADA UNIREA SI DOGMELE LATINE.APOI A SPUS:<>(POGODIN,op.cit.,p.104).FERICITUL BARBAT A PORUNCIT APOI CA NIMENI DIN ACEA PARTIDA SA NU SE APROPIE NICI DE INMORMANTAREA SA, N I C I D E M O R M A N T U L S A U.APOI A PORUNCIT CA NIMENI DIN CEI CE ERAU CU EL SA NU SLUJEASCA IMPREUNA CU PATRIRHUL(MITROFAN n.n.) SI CLERUL SAU IN DUMNEZEIESTILE SLUJBE .EL A SPUS CA NU LI SE CADE SA SE AMESTECE CU UNIONISTII, SI SA RAMANA O S E B I T I DE EI P A N A C A N D D U M N E Z E U V A D A I N D R E P T A R E S I P A C E.”STALPII ORTODOXIEI,PAG.252-253. CINE NU ARE ACEASTA CARTE CARE SE NUMESTE S T A L P I I O R T O D O X I E I SI CUPRINDE VIETILE SI NEVOINTELE INTRU MARTURISIRE ALE SFINTILOR:FOTIE CEL MARE,GRIGORIE PALAMA SI MARCU EVGHENICUL,MITROPOLITUL EFESULUI,CARTE CARE INFATISEAZA CONTROVERSELE IN DETALIU.TRADUCEREA E FACUTA DE D-L CONSTANTIN FAGETAN,APARE IN 2008 CU BINECUVANTAREA PREASFINTITULUI GALACTION EDITURA CARTEA ORTODOXA,EDITURA EGUMENITA-2008.VA SCRIU AICI SI :ISBN978-973-8926-70-7;ISBN 978-606-520-008-2(DESCRIEREA CIP A BIBLIOTECII NATIONALE A ROMANIEI).
SFANTUL FOTIE CEL MARE,IN ENCICLICA SA CATRE PATRIARHII RASARITENI ,DECI NU IN CADRUL VREUNUI SINOD,A SPUS URMATOARELE:”NU INSEAMNA CA AM FI ROSTIT CHIAR ACUM JUDECATA ASUPRA LOR(A ROMANO-CATOLICILOR n. n.), CI MAI CURAND ROSTIM IN CHIP DESCHIS OSANDIREA P O R U N C I T A DE VECHILE SOBOARE SI CANOANE APOSTOLICESTI.DE VOR STARUI CU INCAPATANARE INTRU ERESUL LOR II VOM SCOATE DIN PARTASIA TUTUROR CRESTINILOR.”STALPII ORTODOXIEI,PAG.65.ESTE UN LUCRU BINE STIUT CA ROMANO-CATOLICII,IN POLITICA UNIONISTA DE PRACTICARE A RUGACIUNILOR IN COMUN ALE ORTODOCSILOR CU ACESTIA,NU A EXISTAT NICIODATA INTENTII BUNE DIN PARTEA ROMANO-CATOLICISMULUI.MASELE RAMANEAU NECLINTITE IN SILA SI NEINCREDEREA LOR FATA DE ROMANO-CATOLICI.ALATURI DE ELE SE AFLA BISERICA ORTODOXA,MAI ALES CLERICII DE RANG MAI JOS.ORIUNDE SE STABILEAU OAMENII PAPEI,INSTALAU O IERARHIE BISERICEASCA APARTINATOARE PAPEI CARE IMPUNEA CU SILA DOGMELE CATOLICE IN BISERICILE ORTODOXE.STALPII ORT. PAG.145.
UN ALT ARGUMENT ISTORIC GRAITOR IN TOATE INCERCARILE DE A FAPTUI „UNITATE CRESTINA”DINTRE ORTODOCSI SI CATOLICI ESTE CA NICIODATA CATOLICII NU AU VRUT SA ACCEPTE ACEASTA „UNITATE” PRIN DIALOG CORECT,DEZBATERE ONESTA,CINSTITA,CI,MEREU PRIN SINOADE HOTESTI,TALHARESTI.CATOLICII,PRIN SLUJBELE ACESTEA IN COMUN CU NAIVII ORTODOCSI,NU AU DECAT UN SINGUR SCOP,NU UNUL „AL DRAGOSTEI,AL INFRATIRII INTRE RELIGII SI POPOARE PENTRU BINELE COMUN” SI PARA-COMUN:O UNIRE DOAR IN SPIRIT CATOLIC,IN SENSUL SUPUNERII TOTALE A DOCTRINEI ORTODOXE,A TRADITIEI ORTODOXE,ALE OBICEIURILOR ORTODOXE,AVERILOR BISERICILOR SI MANASTIRILOR ORTODOXE,ALE PRACTICILOR ORTODOXE SI CULTULUI DIVIN LITURGIC ORTODOX ROMANO-CATOLICISMULUI IN TOTALITATE SI FARA OBIECTII DOCTRINARE,LITURGICE,PASTORALE ,FINANCIARE SI ECONOMICE.SE ACCEPTA ,ZIC EI,CA ACEASTA „UNITATE CRESTINA”SA FIE DOAR IN SPIRITUL CATOLIC,EXCLUS DEZBATERILE, ASTFEL CA ACEASTA UNIRE A BISERICILOR SA SE FACA CUMVA PRIN PRISMA CATOLICA SI NICIODATA PRIN PRISMA ORTODOXA IN SENSUL DE ACCEPTARE A LOR LA ORTODOXIE CU CONDITIA RENUNTARII LA EREZIILE SI INVENTIILE ROMANO-CATOLICE.TEOLOGII ECUMENISTI STIU FOARTE BINE ACESTE AMANUNTE PENTRU CA REVISTELE NUMITE „STUDII TEOLOGICE” SUNT ARHI-PLINE DE STUDII SI ARTICOLE IN MATERIE DE COLOSALELE DIFERENTE DICTRINALE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA APUSEANA.ASA CA LOZINCILE ACESTOR PROSTOLOGI DE GENUL”NU E ABSOLUT NICIO DIFERENTA DOCTRINARA DINTRE CATOLICI SI ORTODOCSI,SAU DACA EXISTA,ACELEA SUNT MICI AMANUNTE DE TRECUT CU VEDEREA,CA NU ASTA CONTEAZA,PANA LA URMA,CI SA HII OM” ARATA CRASA INCULTURA IN CARE ZAC.ARATA CA NESTIINTA SI LIPSA PREGATIRII TEOLOGICE IN NOTIUNILE ELEMENTARE DE TEOLOGIE E INTR-ADEVAR LA DRUMUL MARE IN OGRADA LOR,ADICA,PE TOATE GARDURILE SI PE LA TOATE CASELE.ARATA CA AU TRECUT PRIN FACULTATI SI DOCTORATE ,CUM TRECE RATA LUI NENEA MARIN PRIN MIJLOCUL SATULUI ,SAU CUM A IESIT SI CUM A INTRAT VACA LUI TANTA DIN OGRADA.
ApreciazăApreciază
GOOGLE A OMIS CITATUL SFANTULUI MARCU,REFERITOR LA SPUSELE SALE DINAINTE DE INMORMANTAREA SA:”SUNT PE DEPLIN INCREDINTAT CA CU CAT STAU MAI DEPARTE DE EL(ADICA DE PATRIARH) SI DE CEI CA EL,CU ATAT SUNT MAI APROAPE DE DUMNEZEU SI DE TOTI SFINTII”POGODIN, OP.CIT.,P.104-STALPII ORTODOXIEI,PAG.252.INTOTDEAUNA,IN TIMPUL DOMINATIEI „BISERICII” CATOLICE,CAT SI IMEDIAT DUPA INCETAREA ACESTEIA,ZONELE RESPECTIVE SE DEPOPULAU RAPID SI CONSTANT SI IMPARATEA SARACIA SI FOAMETEA.STALPII ORTODOXIEI,PAG.142-146.
ApreciazăApreciază
Astăzi cand aniversăm 170 de ani de la nașterea Românului Absolut, “sfântul prea curat al versului românesc”, Mihai Eminescu, ne amintim cu dor nestins cuvintele Cuviosului Mărturisitor Părintele Justin Pârvu:
„Cu glasul lui de “român absolut”, şi alt mucenic, alt fel de apostol, alt mărturisitor de adevăr, Mihai Eminescu astăzi pomenit ne cheamă la înţelegerea istoriei şi la înţelegerea de sine, ne cheamă la cerul din el şi la cerul din noi:
“Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
(Glossa)
“Aşadar, Eminescu e poetul naţional şi expresia integrală a sufletului românesc pentru că ne-a dat de lucru pentru sute de ani, până va secătui mitul său viu, o dată cu dispariția neamului românesc”, spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne rămâne, e simplă: “Oare n-am uitat cumva că iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a țărânei, ci iubirea trecutului?”.
Un alt mare Mărturisitor cu care ne-a învrednicit Domnul, Virgil Maxim – fost deținut politic timp de 23 de ani, spunea despre Mihai Eminescu, acest”drept” mult iubit al neamului românesc ca şi Ştefan, Tudor, Horia …
Cu Maica Domnului, ducându-l de mână, se va înfăţişa Eminescu înaintea lui Hristos:
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară
Din valuri ce ne bântuie
Ridică-ne, ne mântuie
O, Maică Preacurată
Şi pururea Fecioară
Marie!
Aceasta este cea mai mare, cea mai plină de har poezie a lui Mihai Eminescu.
Dacă sufletul lui s-a entuziasmat şi s-a încântat în faţa frumuseţii creaţiei divine, aceste frumuseţi le-a cântat încântându-ne şi pe noi, ca într-o noapte de vrajă, luminat sufletul lui trezit în faţa zorilor a văzut chipul aurorei hristice şi-a alergat conştient, căzând în genunchi într-un act de contemplare şi adorare a Adevărului nedisimulat în cuvinte de vrajă artistică, ci în cuvântul umilinţei, a celei mai sincere recunoaşteri a nimicniciei noastre (sale) omeneşti.
“Înţelepţii lui Dumnezeu, făpturii n-au slujit, ci Făcătorului!” (Cântare de laudă bisericească pentru Sfinţi).
În această cântare de laudă a Maicii lui Dumnezeu şi implicit a Hristosului, Eminescu face din darul său (talentul său) şi prin acest dar, act de adoraţie a dumnezeirii.
E cel mai mare act de viaţă pe care Dumnezeul creat (omul) îl poate aduce Dumnezeirii în condiţia de pământean. În felul acesta, el restabileşte şi ierarhia valorilor culturii.
Astăzi, veacul nostru ţine morţiş să încheiem mileniul doi cu primordialitatea valorii politico-economice:
(Pofta inimii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii”). (“D’abord la politique”).
Aşa i-a zis şi Satana, Mântuitorului, pe muntele Carantaniei: “Iată lumea şi slava ei, Ţie ţi-o voi da, dacă te vei închina mie, căci mie-mi este dat să o dau cui voiesc” (Matei – citat din memorie).
Minţea ca şi în Eden. Şi aşa cum au murit protopărinţii noştri, aşa mor toţi în braţele lui Satan, când primesc această ofertă. Observaţi dar, că toată zbaterea individuală şi colectivă, actuală, nu duc decât la dezastre materiale şi spirituale. De ce ? “Căutaţi MAI ÎNTÂI Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi TOATE CELELALTE se vor adăuga vouă!”.
Astăzi, chiar în spatele aparentei “fapte bune”, stă afaceristul. Nimic nu se face pentru Hristos, adică dezinteresat. “Fără Mine nu veţi putea face nimic”, zise Mântuitorul, adică jertfa noastră nu se înscrie în ordinea divină, fiind străină Adevărului veşnic, este pământească, lumească, drăcească. Dumnezeu nu şi-o revendică, pentru că nu i-a fost atribuită. Un alt Dumnezeu o revendică: egoismul tău luciferic. De aceea zicem în altă parte despre creştinismul românesc, că este un stil de viaţă. Românul când dăruieşte ceva zice: “Primeşte darul acesta şi zi: Bogdaproste” (Dumnezeu să ne ierte – Mulţumire lui Dumnezeu!).
De aceea, Eminescu, în toate articolele sale politice, când vrea să jaloneze sau să indice o cale de urmat, se întoarce mereu cu mintea la condiţia spirituală a omului din popor şi a stilului lui de viaţă creştină.
În casa de la Ipoteşti, Eminescu trăieşte de mic condiţia de suferinţă, închinată sub candela icoanei Sfintei Fecioare: o mamă suferind, lângă o surioară paralitică şi jur împrejur, ţăranii suferind umilinţa muncii nerăsplătite pe propriul lor pământ, adunaţi duminica în genunchi în tinda bisericii, din umilinţă, mai mulţi decât în sânul ei, sub raza icoanei Prea Curatei şi a Fiului Ei, crucificat şi înviat, supremă mângâiere în viaţa aceasta şi ultima ţintă pentru cealaltă viaţă. ..
Acestei icoane i se cuvine cinstire! Luaţi aminte, voi care vreţi să fiţi învăţători şi doctori trupeşti şi sufleteşti ai neamului românesc şi voi care loviţi acest neam sfinţit prin aceşti drepţi. Şi sunt foarte mulţi! La “Marea Judecată” îi veţi putea privi în ochi?!”.
ApreciazăApreciază
Cu ocazia săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștină, duminică 19 ianuarie are loc în Franța, la Bordeaux (Gironde), o rugăciune ecumenistă, la care participă toate cultele creștine (creștini orientali, ortodocși, protestanți, catolici și anglicani) .
Tema :„Fructele pământului și ale muncii omului”Pâine și vin în culturi creștine!
Participă reprezentanți ai tuturor cultelor creștine în prezența Părintelui Paroh Théodore Papanicolaou, conducătorul parohiei grecești ortodoxe din Bordeaux .
Vor avea loc discuții despre locul pâinii și al vinului în Biblie și în cadrul diferitelor liturghii creștine.
Cuvântul de învățatură îl prezintă „biserica” evanghelică La moisson des blés din Bordeaux (Gironde)
Propaganda ecumenistă se desfășoară activ pretutindeni în lume, sub privirea vigilentă a păpusarilor Noii Ordini Mondiale, a pseudo-patriarhului Bartolomeu si a ereticului papă Francisc.
Cei trei sfinți ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, sunt sfinții patroni ai școlilor și educației naționale pentru credincioșii ortodocși, iar sărbătoarea lor, 30 ianuarie, a fost sărbătorită în mod tradițional cu o zi liberă pentru școlile din Grecia. Cu toate acestea, Ministerul Educației Naționale elen a anunțat că anul acesta, orele vor avea loc în mod normal în această sărbătoare. Ierarhii ortodocși au opinii diferite asupra deciziei ministerului. Astfel Mitropolitul de Kissamos și Selinos Amfilohie (Biserica Creta a Patriarhiei din Constantinopol) a criticat decizia guvernului elen. „Ce fel de țară e Grecia, ce fel de patrie ne dorim?” Este dificil să răspunzi. Lucrurile care nu vorbesc de la sine sunt întotdeauna răsturnate și controversate ”, scrie Mitropolitul. Potrivit acestuia, guvernul elen creează o țară în care marșul LGBT, ideologia de gen, posibilitatea schimbării sexului pentru adolescenți, dreptul la blasfemie, posibilitatea eliminării simbolurilor religioase din instituțiile publice și incinerarea celor morți ca pe niște gunoaie a fost legalizat. „Este o țară în care totul este distrus, vândut și nivelat în numele așa-numitei„ modernizări ”și așa-numitului„ progres ”, a spus Mitropolitul Amfilohie. „Dacă aceasta este„ modernizarea societății ”, conchide el,„ scopul acestei „modernizări” este să înceteze să mai fie grec ”. Arhiepiscopul Atenei, Ieronim, a aprobat decizia guvernului. „Au făcut ceea ce era necesar”, a spus el, adăugând că „această zi liberă era oportună pentru cei leneși”. În locul unei zile libere de la școală, copiii vor merge la biserică, la cursuri și la evenimente speciale în cinstea Sfinților Trei Ierarhi, a spus el.
ApreciazăApreciază