În România, în BOR, anatemele nu se citesc. Această slujbă, nici măcar nu există în cărţile de cult.
În Duminica Ortodoxiei se sărbătorește Triumful Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, sărbătoare instituită de patriarhul Metodie al Constantinopolului, la 11 martie 843, pentru a fi sărbătorită în fiecare an în prima Duminica a Postului Mare. Se obișnuiește în anumite locuri ca în această zi să se facă procesiuni cu icoane (în amintirea biruinței iconodulilor in anul 842) și să se citească Synodikonul care este un act în care sunt anatemizați ereticii din toate timpurile și locurile și sunt fericiți aparatorii dreptei credințe. Acest Synodikon se citește și astăzi în toate Catedralele, Mănăstirile și parohiile din Grecia.La ruşi – doar la slujbele arhiereşti. Iar la români – DELOC, din Triodul românesc lipsind Sinodiconul Ortodoxiei, slujbă cu caracter dogmatic din tot anul bisericesc.
Sfântul Teofan Zăvorâtul arătă că prin Sinodicon se aude glasul cel puternic al dreptei credinţe, care osândeşte mulţimea de erezii şi de eretici. El explică de ce în zilele noastre Biserica nu se grăbeşte să pronunţe anatema asupra fiecărei grupări eretice nou înfiinţate: „La noi s-au prăşit acum o mulţime de nihilişti şi de nihiliste, de darwinişti, de spiritişti: dacă în învăţătura lor ar fi vreo rătăcire nouă, credeţi că Biserica ar tăcea, n-ar glăsui, nu i-ar osândi şi nu i-ar da anatemei? Dimpotrivă, s-ar face sinod fără întârziere şi toţi, dimpreună cu învăţăturile lor, ar fi daţi anatemei; la Sinodiconul de acum al Ortodoxiei s-ar mai adăuga un punct: «Lui Büchner, Feuerbach, Darwin, Renan, Cardec şi tuturor următorilor lor -anatema!». Dar nu e nicidecum nevoie de un sinod special pentru aşa ceva, nici de vreun adaos. Toate învăţăturile lor mincinoase au fost deja date anatemei…”.
Într-una din conferinţele sale ţinute la Facultatea de Teologie din Bucureşti, Efrem stareţul mănăstirii aghiorite Vatoped, a fost întrebat: „Ce este Sinodiconul Ortodoxiei care se citeşte în Grecia în mănăstiri şi în catedrale şi dacă n-ar trebui cunoscute aceste lucruri şi în România?” El a spus: „Noi, în Duminica Ortodoxiei, facem o litanie şi citim anatemele celor şapte Sinoade Ecumenice. Acesta este lucrul pe care îl facem. Dumneavoastră nu îl faceţi aici?” La răspunsul negativ al părintelui Constantin Coman, arhimandritul a continuat: „Este bine să-l faceţi. Noi, după apolisul dumnezeieştii Liturghii, facem procesiune în mănăstire, cu patru opriri şi rostim anatemele. În acelaşi timp rostim şi credinţa hotărâtă de cele şapte Sinoade Ecumenice, pomenind pe luptătorii pentru dreapta credinţă începând din timpul Sinoadelor şi ajungând până la Sfântul Grigorie Palama”. (Danielvla)
Părintele Matei Vulcănescu, conform învățăturii Bisericii, spune că: „Anatema nu înseamnă blestem cum cred unii, ci înseamnă că respectivele idei și persoane sunt în afara granițelor Bisericii. Anatema are rol pedagogic, ca să se poată deosebi de către creștinii ortodocși Adevărul Revelat de Dumnezeu de minciuna ideilor omenești numite erezii-opinii nerevelate”. Iată o prezentare succintă a anatemelor rostite în Mitropolia Pireului, în anul 2017, după pseudosinodul din Creta:
- Lui Arie, primul luptător împotriva lui Dumnezeu: Anatema!
- Lui Wulfila semiarianul, lui Nestorie, lui Macedonie care spun că Sfânta Treime a suferit şi Valentin (gnosticul -n.n): Anatema!
- Lui Petru Gnafens, cel ce spunea : «Sfinte fără de moarte cel ce te-ai răstignit pentru noi»: Anatema!
- Lui Pavel al Samosatei şi Teodotion: Anatema!
- Lui Petros Dileos numit şi Liko Petru, lui Eutihie şi lui Sabelie: Anatema!
- Lui Iacob Armeanul, lui Dioscor al Alexandriei şi lui Sever, lui Serghie, Pavel şi Pir, împreună cu Serghie, ucenicul lui Liko Petru: Anatema!
- Origeniştilor şi celor dimpreună cu ei: Anatema!
- Căzuţilor şi anticanonicilor patriarhi ce neagă Sinodul al IV-lea Ecumenic, Karekin al II-lea al Armeniei, Theodoros al II-lea al Egiptului, patriarhul Copţilor, Pavel al Etiopiei, Ignatius Efrem al II-lea al siroiacobitilor, Baselios Toma al malabarienilor – indieni, care în mod greşit se numesc pe sine «ortodocşi» şi celor ce sunt în comuniune cu ei: Anatema!
- Celor ce neagă Sfintele Sinoade Ecumenice, al IV-lea, al V-lea şi al VI-lea, monofiziţilor, monoteliţilor şi monoenergiștilor: Anatema!
10. Eutihianiștilor, Iacobiţilor şi Argivuriții: Anatema! - Adunării înfricoşătoare împotriva cinstitelor icoane: Anatema!
- Celor ce neagă Sfântul al VII-lea Sinod Ecumenic, celor ce nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos, în icoana descrisă după firea omenească: Anatema!
- Lui Varlaam de Kalabria, Grigorie Achindin, Prohor al Kidoniei, Nikifor Grigoras, Gherghios Lapithis şi urmaşilor lor: Anatema!
- Cei ce învaţă erezia neo-varlaamistă: Anatema!
- Hulitorului de Hristos, Francisc de Assisi împreună cu toţi minciuno-sfinţii papistaşi: Anatema!
- Cel după Canoane căzut şi fără temelie ereziarh Papa al Romei celei Vechi, Francisc I şi celor ce sunt în comuniune cu el: Anatema!
- Celor ce învaţa că Biserica Ortodoxă ar fi «Biserica Soră» cu adunarea romano-catholică şi cu alte erezii: Anatema!
- Lui Martin Luther, Jean Calvin, Urlich Zwigli, Henric al VIII-lea, lipsitului de evlavie împărat, şi celor adunaţi împreună cu ei şi tuturor ramurilor protestante: Anatema!
- Ereziarhului adunării religioase a Anglicanismului, Justin Welby, şi celor ce sunt în comuniune cu el: Anatema!
- Celor care neagă şi defăimează pe Maica Domnului, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, rabini ai iudaismului, islamişti şi membrii societăţii ”Turnul de Veghere” a pseudo Martorilor lui Yehova: Anatema!
- Celor care defăimează Sfintele Taine ale Bisericii, baptişti, adventişti şi penticostali şi tuturor ramurilor neoprotestante: Anatema!
- Celor care predică şi învaţă panerezia ecumenistă intercreștină şi interreligioasă: Anatema!
- Celor care predică şi învaţă erezia postpatristică şi post-canonică, cum că învăţăturile Sfinţilor Părinţi ar fi perimate: Anatema!
- Celor care neagă Sinoadele al VIII-lea şi al IX-lea Ecumenice, de pe timpul Sfântului Fotie cel Mare şi Sfântului Grigorie Palama, papo-Filioqviștilor: Anatema!
- Aşa zisului „Consiliu Mondial al Bisericilor” (al ereziilor) ce învaţă că fiecare ramură protestantă este o parte din Biserica lui Hristos şi celor ce participă la rugăciuni în comun la blasfemica şi călcătoarea de canoane, aşa-zisa „Săptămână de Rugăciune pentru unitatea crestinilor din Ianuarie” considerându-i pe eretici „fraţi în Hristos”: Anatema!
- Declaraţiei de la Toronto (1950), Acordurilor de la Balamand (1993) şi Chambesy (1994) în care anticalcedonienii în mod mincinos sunt recunoscuţi ca ortodocşi, textelor de la Porto Alegre (1997) şi Busan (2013): Anatema!
- Celor ce învaţă că Biserica ar cuprinde toate confesiunile despărţite de Ea numindu-le „biserici nedepline” şi celor care spun că există Sfinte Taine, Har mântuitor şi sfinţenie înafara Bisericii Ortodoxe, celei Una, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti: Anatema!
- Celor care învaţă că patriarhul ecumenic este «primus sine paribus» adică primul fără de egal: Anatema!
- Textelor celor eretice ale ecumenistului pseudo-sinod din Creta din iunie 2016, numit «Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe» şi celor ce le primesc şi le pun în practică, texte care:
– consfinţesc aşa zisa «restaurare a unităţii creştinilor» şi denumirea istorică de biserici pentru eretici;
– consfinţesc Constituţia aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» ca bază a dialogului cu ereticii – minimalismul dogmatic;
– consfinţesc Declaraţia de la Toronto care afirmă că există membri ai Bisericii în afara zidurilor Bisericii Ortodoxe şi că Biserica lui Hristos este mai mult decât confesiunea fiecărui membru al aşa zisului «Consiliu Mondial al Bisericilor» în parte;
– consfinţesc căsătoriile mixte (cu eretici) printr-o falsă iconomie;
– consfințesc conceptul lui Ionannis Ziziulas despre «persoana umană»: Anatema!
- Tuturor ereticilor: Anatema!
TUTUROR ORTODOCȘILOR, care drept învață Cuvântul Adevărului: VEȘNICA LOR POMENIRE!
Ortodoxia mărturisitoare 
A fi ortodox este o uriaşă binecuvântare ce presupune o responsabilitate pe măsură.
Anatemele rostite mi se par a fi nuieluşa în actiune a mamei sătule de poznele copilului neascultător. Stigmatizând răul, il ajută pe cel care a greşit să-şi înteleagă vina şi să se corecteze. Îi ajută , de asemenea, şi pe ceilalti copii ai săi să urmeze drumul corect. Mi se pare firesc să fie citite.
ÎN VECI, ORTODOCSI
de Adrian Păunescu
De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul. (…)
Sursa : http://www.citatepedia.ro/comentarii.php?id=287063
ApreciazăApreciază
Bună comparația cu nuielușa! Mai ales că mâna care o folosește este a unei Mame iubitoare – Biserica! O certare și o pedagogie trebuitoare!
ApreciazăApreciază
L-ati uitat pe Bartolomeu de Istambul! ANATEMA! ANATEMA! ANATEMA!
ApreciazăApreciază
Nu l-am uitat! Toți ereziarhii și următorii lor sunt anatema. Ar trebui ca toți ecumeniștii, de la Ioachim al III lea și Atenagora, la Bartolomeu, să fie amintiți la Sinodicon. Însă condamnarea nominală o va face mai întâi un Sinod, apoi noi. Biserica va da mai întâi anatema, apoi noi vom aminti hotărârea Bisericii. Cred că așa este corect!
ApreciazăApreciază
Bartolomeu ceruse Pf Ieronim sa osândească anatemele rostite de câțiva episcopi greci in urma cu câțiva ani
ApreciazăApreciază
Ceruse, ca unul ce se consideră ,,primul între cei fără de egal”! Probabil doar ecumeniștii execută ordinele patriarhului ecumenic.
ApreciazăApreciază
ANATHEMA( cuvant care in greca veche, desemna ceva care a fost separat spre a fi ridicat, compus din „ana” – o prepozitie ce indica o miscare ascendenta -, respectiv „thema” – parte separata.)are o semnificatie si importanta deosebita in istoria Bisericii -Mama.
Ea reprezinta un act fundamental care vizeaza,indepartarea chirurgicala a partii bolnave din organismul viu,pentru ca boala sa nu se raspandeasca in tot trupul,precum o septicemie sau alta maladie de tipul ciumei,tratand si prevenind astfel,pastrarea sanatatii depline a trupului Bisericii lui Hristos.
„*Dreptul de anatema din sanul Bisericii crestine a ereticilor si a celor ce nu respecta invatatura morala si dogmatica a fost stabilit de Sinoadele Ecumenice prin formula: “Sa fie anatema”.
Primul sinod unde este folosit cuvantul anatema e Sinodul de la Elvira din anul 306.
Un alt exemplu il reprezinta anatemele Sfantului Chiril al Alexandriei impotriva lui Nestorie din anul 431.
Cel mai cunoscut exemplu de anatematizare este cel care a stat la baza separarii dintre Biserica crestina din Rasarit si cea din Apus, prin actul de excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae I (858-867), in 863, impotriva lui Fotie, patriarhul de la Constantinopol, deoarece acesta nu recunoaste Filioque. Fotie, la randul sau, excomunica (anatematizeaza) pe papa Nicolae I intr-un sinod tinut la Constantinopol, in 867 si nu-l mai recunoaste ca papa, condamnand in aceslasi timp si Biserica Romei, pentru ca trimisese misionari catolici in Bulgaria si introdusese si aici, in Simbolul credintei, formula Filioque.”
Un exemplu recent este cel din Duminica Ortodoxiei 2010, cand Mitropolitul Serafim de Pireu a rostit anatema Părinţilor Bisericii asupra papistaşilor, protestanţilor, dar a şi tovarăşilor lor ecumenişti.
“Ecumeniştilor şi tuturor ereticilor, ANATEMA!”,
au fost cuvintele care au ieşit de pe buzele mărturisitorului ierarh şi s-au auzit în toată lumea prin postul radiofonic al Bisericii de Pireu.
VREDNIC ESTE Mitropolitul Serafim de Pireu pentru că ţine calea împărătească, calea de mijloc pe care ne-o recomandă Sfinţii Părinţi, iar în razboiul împotriva panereziei ecumeniste este în prima linie, luptând şi răspunzând mereu cu „prezent”, iar pe schismatici şi dizidenţi îi pune la respect. Exact cum Hristos aşteaptă de la episcopii Săi să acţioneze.
Noi toti cei care ne-am ingradit de ereziile propovaduite de ierarhii semnatari ai documentelor de la pseudo-sinodul din Creta,am respectat cu strictete invataturile si dogmele Sf.Parinti,ramanand in Biserica stramoseasca,dar tragand semnalul de alarma prin orice mijloc „terapeutic”,ingaduit de canoane si Sf.Parinti,celor care se imbolnavesc treptat ,pe nesimtite,de boala contagioasa si severa a panereziei ecumeniste.Reactia mea,este cea a chirurgului,care stie ca boala grava netratata duce la moarte duhovniceasca,caci boala este perfida si vicleana,iar vindecarea este lunga si dureroasa.Nu Biserica îi osândeşte pe eretici, ci ei înşişi se supun osândei atunci când se rup de bunăvoie de Trupul lui Hristos. Biserica doar constată ruperea, doar observă rana care sângerează. Şi de fiecare dată când se rosteşte cuvântul „Anatema!”, se rosteşte ca un semnal de alarmă asupra faptului că cineva alege calea întunericului.
Daca moartea il surprinde pe eretic , pe cel care propovaduieste erezia cu capul descoperit,(caruia Domnul i-a lungit viata pentru a-si reveni si a se dezice de toata minciuna si hula impotriva Duhului Sfant)mai are o ultima sansa,anume *sa se dezmeticeasca inainte de moarte, scaldandu-se si curatindu-se de lacrimile amarei pocainte,dezicandu-se de invatatura propovaduita de cel rau ,cu care s-a imprietenit si i-a slujit,si care se pregateste sa-i ia sufletul.
Sfantul Ioan (Maximovici) de Shanghai si San Francisco,spune:
„In documentele Sfintelor Sinoade Ecumenice si in celelalte texte ale Noului Testament al Bisericii lui Hristos, cuvantul ,,anathema’’ a ajuns sa insemne totala separare de Biserica. ,,Biserica soborniceasca si apostoleasca anatemiseste’’ , ,,sa fie el anatema’’, ,,sa fie anatema’’ inseamna o totala indepartare de Biserica. In situatiile de ,,separare de comuniunea cu Biserica’’ si alte epitimii sau pedepse pronuntate asupra cuiva, chiar si asa, persoana in cauza ramanea un madular al Bisericii, chiar daca participarea ei la viata plina de har era limitata. Cei predati anatemei erau insa smulsi cu totul din trupul Ei pana la pocainta lor. Dandu-si sema ca nu mai poate face nimic pentru mantuirea lor, din pricina incapatanarii si a impietririi inimii lor, Biserica pamanteasca ii supune judecatii lui Dumnezeu. ,,Infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu…ca Dumnezeul nostru este foc mistuitor. (Evrei 10:31; 12:29). Anathema nu este osanda vesnica pentru ca pana in momentul mortii, pocainta este posibila.”
De ce nu sunt citite anatemele din Synodicon,in duminica Biruintei Ortodoxiei,de catre toti ierarhii si preotii care apartin BOR?
O intrebare pe care ar trebui sa si-o puna toata pleroma ortodoxa ramasa captiva ,in comuniune cu cei care pomenesc ierarhii tradatori ai Ortodoxiei.
*https://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/anatema-blestemul-bisericii-123992.html
ApreciazăApreciază
Mult adevăr în cuvintele pe care le-ați scris! Sperăm ca întrebarea retorică să nu rămână fără răspuns pentru cei care iubesc mântuirea aproapelui, în primul rând, apoi pe a lor. Voia Domnului!
ApreciazăApreciază
De asta ce mai ziceți?, în articolul respectiv un pseudoepiscop in Kenya și cum ai ,,împărtășește” pe localnicii din această țară,
ApreciazăApreciază
Scuze am uitat linkul https://katihisis.blogspot.ro/2018/02/binteo.html?m=1
ApreciazăApreciază
Afurisania împotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului (în anul 1815):
Prin urmare, spunem ca, oricine fiind imbracat in sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om va va bine vesti voua o alta Evanghelie afara de ceea ce am bine vestit voua, macar de ar fi si Inger din cer, anatema sa fie. (Galateni 1, 8-9).
Deci, oricati se alatura cu grabire acestei slujbe dracesti si nelegiuite a Francmasoneriei si toti cei ce ii urmeaza in mandria si ratacirea lor, sa fie afurisiti si dati anatemei de catre Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dupa moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinand si tremurand, precum Cain, vor fi ei asupra pamantului. (Facere 4, 14). Pamantul se va deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron. (Numeri 16, 31-32).
Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vanzatorul. Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, pana la sfarsitul vietii lor, nimic nu vor dobandi. Fie ca lucrarile si mestesugurile lor sa fie blestemate si sa se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat in miezul verii. Si toti cei ce vor starui in rautatea lor vor avea parte de o atare rasplata. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa uracioasa lor erezie, si se vor lepada de blestemata lor mandrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas; adica vor fi binecuvantati si iertati de catre Tatal, Fiul si Sfantul Duh, Treimea cea singura neamestecata si nedespartita, Unul Dumnezeu in fiinta, si de catre noi, smeritii Sai slujitori.
† Arhiepiscopul Ciprian al intreg Ciprului si Noii Justiniana
† Mitropolitul Hrisant al Pafosului
† Mitropolitul Meletie al Citiului
† Mitropolitul Lavrentie al Cyrului
Cipru, 2 februarie, 1815
Despre Francmasonerie ne-a avertizat și Prof.Dr.,eminent om de stiinta român, Nicolae Paulescu(1869-1931), pe la 1919, în cartea sa SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA (pag 175). Iată ce aflăm dacă citim:
„Scopul actual al Francmasoneriei este să „rezidească templul lui Solomon”, ceea ce înseamnă, vorbind fără metaforă, să restabilească dominaţia lui Israel asupra tuturor națiilor pământului.
J. Bidegain (Le Grand Orient de France, Paris, 1905, p. 186. CbpiihAIbanceffi), fost francmason, spune:
– „Rasa ovreiască, care e organizată secret şi internaţional, a creat asociaţia secretă şi internaţională a Francmasoneriei, în care toate riturile, formulele şi legendele sunt jidoveşti”
– „Francmasoneria, care este incontestabil de origine ovreiască, este pentru israeliţi un instrument de acţiune şi de luptă, de care se servesc în mod secret Jidovii, atât de remarcabili prin instinctul lor de dominaţie şi prin ştiinţa lor de a guverna, au creat Francmasoneria ca să înroleze într-însa oameni care, ne-aparţinând neamului lor, se angajează totuşi să-i ajute în faptele lor, să colaboreze cu ei la stabilirea domniei lui Israel printre oameni”.
Savantul si eruditul, Prof.Dr.N.Paulescu,adevaratul descoperitor al insulinei, profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, specialist de talie mondială în domeniul biochimiei şi al psihologiei,a fost co-fondator al L.A.N.C. alaturi de profesorul A.C. Cuza, de la care se va forma mai tarziu Legiunea Arhanghelului Mihail condusa de Corneliu Zelea Codreanu .Cercetarile sale medicale l-au condus, printre altele, la concluzii privind rasele umane, publicand studiul „Degenerarea rasei evreiesti” (1930). A scris numeroase articole pe tema „chestiunii evreiesti”, dar si cartea „Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria”. In prefata unei editii a aceastei carti, Prof.Dr.Gh. Buzatu scrie :”Paulescu si-a atras nu numai fulgerele cercurilor interesate ori vizate(acuzatiile de „antisemitism” si „negare a holocaustului”), dar, mai grav, a fost pur si simplu monitorizat in planul lumii stiintifice internationale, fiind eliminat din cursa pentru Premiul Nobel..”
O lista cu mari prelati ai bisericii noastre sfinte, toti masoni insemnati :
-mitropolitul GHEUCA LEON, (1730 – 1788)
-arhimandritul GHERASIM de la Mitropolia Moldovei, cel care traduce Taina francmasonilor la 1787
-episcopul AMFILOHIE HOTINEANUL (? – 1800), autor de manuale şcolare
-episcopul-cărturar GHERASIM CLIPA (? – 1826), episcop de Huşi (1796-1803) şi de Roman ( 1803-1826), care la cumpăna dintre veacurile XVIII şi XIX, strânge în jurul lui o adevărată scoală de călugări cărturari-francmasoni
-mitropolitul DIONISIE LUPU (1769-1831), mitropolit al Ungrovlahiei (1819-1821), sprijinitor al lui Gheorghe Lazăr şi al învăţământului românesc.
-arhiereul FILARET SCRIBAN (1811-1873), profesor şi episcop „in partibus” de Stavropoleos, profesor de teologie la Universitatea din Iaşi, luptător pentru Unire, deputat şi senator în Parlamentul tării
-episcopul MELCHISEDEC STEFANESCU (1822-1892), cărturar, ministru. al cărui rol în lupta pentru Unire la 1859 este arhicunoscut, ministru în guvernul Kogălniceanu, apărător al autocefaliei Bisericii Române fată de Patriarhia de la Constantinopol
-mitropolitul ATANASIE STOIANESCU (1815-1880), episcop de Râmnic (1873-1880). La 1877 binecuvântează trupele române la trecerea Dunării
-Patriarhul MIRON CRISTEA (1868-1939), primul patriarh a1 Bisericii Ortodoxe Române (1925-1939), membru al Regentei în timpul minoratului regelui Mihai I (1926-1930), fost regent în timpul minoratului regelui Mihai.
-mitropolitul IRINEU MIHALCESCU (1874 – 1948), preot-profesor, decan al Facultăţii de teologie din Cernăuţi, mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1939- 1947). S-ar parea ca a ieşit din masonerie, şi chiar a alcătuit un studiu temeinic de osândire a acestei organizaţii, apărut în Teologia luptătoare. Acest studiu a contribuit decisiv la condamnarea masoneriei de către Sf. Sinod al B.O.R. în anul 1937. Împrejurările retragerii sale din scaunul de mitropolit şi apoi cele ale morţii sale au ridicat controverse, insinuându-se că ar fi fost otrăvit pentru a-i lăsa locul lui Justinian Marina.
– GALA GALACTION [Grigore Piscupescu] (1879-1961), preot, scriitor, academician, traducător al Bibliei.
– Patriarhul Constantinopolului MELETIE IV (METAXAKIS) (1921-1923). In 1909 Meletie IV (Metaxakis), devine francmason in Loja Marelui Orient al Greciei; in 1910, ajunge la gradul 33.
– Patriarhul Constantinopolului VASILE III (1925-1929), tovarăs de lojă cu Kemal Atatürk
– Patriarhul Constantinopolului FOTIE II (1929-1935), tovarăs de lojă cu Kemal Atatürk
– Patriarhul Constantinopolului ATHENAGORAS (1948-1972), grad 33. La 7 dec. 1965 Patriarhul Ecumenic Athenagora şi Papa Paul al VI-lea, în mod simultan, „ridică Anatema de la 1054″. In iulie 1972 moare si este inmormântat; o inmormântare cu sicriul inchis.
– Patriarhul Constantinopolului DIMITRIE I (1972-1991), grad 33
ApreciazăApreciază
Rostirea anatemelor,in Dumnica Biruintei Ortodoxiei, de catre IPS Longhin,la M.Banceni 3martie 2017-anatematizarea ereziilor de la pseudo-sinodul din Creta 2016,a sinodului din Creta talharesc si eretic
ApreciazăApreciază
Rostirea anatemelor la Banceni de către episcopul Longhin Jar http://www.katanixis.gr/2018/02/blog-post_418.html?m=1
ApreciazăApreciază
Astazi se implinesc 10 ani,de cand a fost chemat „la Domnul pentru a trăi bucuria învierii veșnice în ceruri cu sfinții”,părintele Atanasie Ștefănescu, monah la mănăstirea Petru Vodă,cunoscut de viețuitorii mănăstirii și de pelerini drept părintele doctor al mănăstirii. 20 de ani petrecuti in temnitele si lagarele de exterminare bolsevice,Parintele monah Atanasie,a ramas credincios pana in ultima clipa Ortodoxiei,neamului sau,icoana vie a generatiei de Mucenici,Martiri,Eroi din care a facut parte.
Tot astazi ,amintim cu dragoste si vie recunostinta, jertfa”mucenicului plăpând şi evlavios”,cu sufetul de crin,studentul Corneliu Nita.(68 de ani de la trecerea la Domnul)”Acest tânăr de 23 de ani, frumos şi smerit, a fost chinuit în faţa camarazilor săi deţinuţi cu scopul de a le slăbi rezistenţa şi credinţa. Niţă Corneliu a răbdat chinuri mai presus de fire. A fost răstignit pe un perete cu mâinile legate la spate şi bătut crunt timp de mai multe ore, zdrobit bucată cu bucată de către Ţurcanu prin care se manifesta ura dezlănţuită a demonilor,in crunta inchisoare de la Pitesti.Dumitru Bordeianu (Marturisitor si el al temnitelor comuniste)spune cu adanca durere”Așa s-a făcut că Mișcarea Legionară a dat dintre tinerii ei ce a avut mai de preț, ca jertfe închinate lui Dumnezeu și credinței legionare.”
Tot astazi se implinesc 19 ani de la trecerea la Domnul,a Parintelui Marcu Dumitrescu(Dumitru),monahul de la Sihastria,patimitor al temnitelor comuniste ,timp de 20 de ani.A suferit torturi inimaginabile,batai si schingiuiri izvorate din mintea luciferica a tortionarilor sai,fara sa scoata un sunet ,o figura senina calma si plina de caldura sufleteasca.A indurat totul ,pentru credinta nestramutata in Domnul Iisus Hristos,pentru idealurile de lupta ale Legiunii Arhanghelului Mihail,cu dragoste desavarsita pentru Capitan,neamul stramosesc si tara.
Trei Sfinti Martiri ai neamului romanesc,in fata carora ar trebui sa se inchine pana la pamant tot sufletul ortodox, care traieste si apartine neamului stramosesc,nascut din” viţă nobilă al lui Ştefan cel Mare, al plăieşilor din Cetatea Neamţului, al Sfântului Voievod Mihai Viteazul, al Sfinţilor Martiri Brâncoveni”,cum spunea vrednicul de pomenire, Cuviosul Parinte Justin Parvu.
Suntem noi oare vrednici de dragostea si jertfa lor?
Ce fapte vrednice de Cartea Vesniciei,facut-am noi oare,netrebnicii?Cum le cinstim memoria si le continuam lupta?
Niciodata nu am simtit mai profunda rugaciunea facuta cu ocazia diferitelor pomeniri ale Martirilor,Mucenicilor si Marturisitorilor din temnite si inchisori ,decat cea facuta cu emotie si dragoste,fara teama ,cu glas puternic, de catre Parintele nostru Duhovnic,caruia ii facem inchinaciune si ii strigam din toata inima :Axios!Axios!Axios!
Sfintilor Martiri ,Mucenici si Marturisitori,din temnite si Inchisori,rugati-va pentru noi pacatosii si intreg neamul romanesc,sa fim izbaviti de toate iudele care vor surparea credintei Ortodoxe,daramarea sufletelor noastre,dezbinarea si razboiul dintre noi,faramitarea neamului si a tarii strabune in care ne-am nascut,asa nevrednici si nesimtitori,cum suntem,fie-va mila de noi,cei care strigam din adancul sufletelor noastre:Aleluia,Aleluia,Aleluia!
Slava lui Dumnezeu Cel Atotputernic pentru toate!Amin
Sursa :https://www.fericiticeiprigoniti.net/
ApreciazăApreciază
Parintelui meu Duhovnic,turmei credincioase Sfintiei Sale ,si tuturor celor care cu dragoste si credinta ortodoxa adevarata,cerceteaza acest blog,le inchin aceasta marturie vie ,ramasa peste veacuri ,a Marturisitorului Radu Gyr,marele poet al sufletelor noastre tintuite alaturi de cele ale Martirilor,zugrăvind în ea toată suferinţa, toată răbdarea, toată dăruirea şi dragostea celor din temnite ,care se jertfeau pentru credinta Sfanta Ortodoxa ,neam si tara, toate acestea culminând cu răstignirea lui Hristos pe cruce, spre a primi cununa Sfintei Învieri.
Cantecul de jale al poetului muceniciei neamului romanesc ,ramas peste veacuri,este in sufletele noastre,ca plansul tacut,pentru toti cei care nu vad,nu aud,nu simt durerea,caci inimile lor se invartoseaza,dispretuiesc si condamna pe cei care s-au ingradit de molima raspandita cu buna stiinta in trupul Bisericii,a panereziei ecumeniste.
„Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele. (…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169)
CÂNTEC DE JALE
RADU GYR
Din Rarău la Detunata
plânge țara, geme gloata.
Din Orhei la Feldioara
plânge gloata, geme țara.
Din Codrii Cosminului
la Crucea Măcinului,
din obcina bradului
la zănoaga vadului
spurcăciunea iadului.
Pacostele, caznele,
beznele, năpraznele,
molimile venetice
cu harapnice și bice.
Că pe toate căile
au pătruns potăile,
că din toate pustele
s-au vărsat lăcustele,
și pe toate ușile
ne-au intrat căpușile
să-și îndoape gușile.
Muștele și ploșnițele
s-au umflat cât coșnițele.
Din Ceahlău la Retezatul,
vin ca râia și bubatul,
cu năduful și oftatul.
Pe ceafa săracului
bubele dalacului.
Pe pragul cerdacului
ghearele “ortacului”.
Pe sângele veacului
tontoroiul dracului.
Și de când așa ne spurcă
ducem gușterii în cârcă,
somnu-i dinte de năpârcă,
noaptea rug și luna hârcă.
Ziua scade tot mai mică,
apele se-ascund de frică,
spaimele ne trag de chică
și când lacrimile pică
iarbă nu se mai ridică,
ci cucută și urzică.
Lanțul, lacătul, călușul
ne sunt cina și culcușul.
Ochii dacă vor lumină
vin zăvoarele să-i țină.
Pasul dacă vrea să-nfrunte
vin cătușele mai crunte.
Mâinile dacă se roagă
vine lanțul și le leagă.
Limba dacă vrea să spuie,
uite-o, țintuită-n cuie!
Și răscoala dacă muge,
uite chei, uite belciuge!
Râde foamea la fereastră,
stă robia-n casa noastră
și în fața ușii, gata
să ne-nșface beregata,
joacă temnița, turbata.
Toți hingherii și codoșii
Joacă sârba târfei roșii;
sârba temnicerilor
pe jalea durerilor.
Alelei, groparule,
lotrule, tâlharule,
pune mâna pe lopată
și fă groapa lată, lată,
ca să-ncapă jalea toată.
Fă-ne loc de-ngropăciune
peste oasele străbune.
Pune-ne-n pământ cu toții,
și strămoșii și nepoții
și ne-așează pe morminte
munți de cremene fierbinte
peste fiu, peste părinte.
Inima să nu mai știe
de prăpăd și de robie.
Bieții ochi să nu mai vadă
fiarele cum ies la pradă.
Și urechea să n-audă
nici bejenia zăludă,
și nici hohotul de iudă
peste vaietul de trudă,
peste țara care-asudă
ruptă-n dinți de haita crudă.
ApreciazăApreciază
D-na Gabriela, mulțumim, din nou, pentru dragostea și râvna neobosită de a mângâia sufletele cititorilor blogului. Dumnezeu să vă răsplătească nevoința și să vă înmulțească talanții, cu bogăția nemărginită a Harului Său! Pace și bucurie!
ApreciazăApreciază