Publicăm continuarea dezvăluirilor pe care părintele profesor Manolis le propune în articolul publicat anterior.
Hristos a înviat!
Știu, fraților, că mă ocup de un subiect care va provoca un teribil război împotriva mea, întrucât în Biserica lui Hristos există un abces ascuns și periculos. Tulburarea pe care a provocat-o pe internet anunțul publicării acestui răspuns a arătat deja ce avea să urmeze. Spargerea acestui abces va lua timp, însă orice deranjare provoacă miros urât și cine scormoneste își atrage ură și antipatii.
Părintele monah Sava (Lavriotul) a descoperit cu întârziere existența unei grupe de credincioși cărora li se iartă participarea la tainele săvârșite de preoți care nu au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici. Aceștia sunt novicii, cei care au intrat astăzi în Biserică și care nu au cunoștință de panerezia ecumenismului, de îngrădire etc. Pe de altă parte, potrivit părintelui, regula îngrădirii este obligatorie pentru credincioșii conștienți. Priviți filmul care urmează, cu declarațiile revelatoare ale părintelui pe un canal de internet (vedeți întregul interviu la postul ΟΔΥΣΣΕΙΑ TV și la radio (ascultați întregul interviu la postul de radio Tvkosmos 93,8).
Video 1: Părintele Sava Lavriotul, „Aplicăm iconomia și îi trimitem pe credincioși la preoți care îi pomenesc pe ierarhi” [VIDEO 2018]
În primul rând, aceste declarații reprezintă o evoluție față de atitudinea sa inițială în legătură cu caracterul obligatoriu al acriviei în privința îngrădirii și în principal în legătură cu lipsa permisivității față de iconomie ca metodă presupus antipatristică. Atitudinea acestui monah și a altor părinți din Sfântul Munte vizavi de calea iconomiei a fost de fapt și principala noastră disensiune și cauza neparticipării noastre (a părintelui Theodoros, a părintelui Fotios și a mea) în cele din urmă la întâlnirea de la Oreokastro din aprilie 2017[1]. În ultimul paragraf al deciziei asupra căreia se căzuse în principiu de acord, decizie care ar fi rezultat la sfârșitul întâlnirii din Oreokastro și care ulterior a fost respinsă prin cunoscuta schimbare de atitudine de către monahul în cauză și de către ceilalți, care au încălcat cu lașitate înțelegerea, se menționa: „Se recomandă credincioșilor să evite să participe la slujbele unde slujesc sau sunt pomeniți episcopi și preoți eretici ecumeniști declarați. Este preferabil să meargă acolo unde slujesc episcopi și preoți cu cuget ortodox, chiar dacă din anumite pricini nu au întrerupt pomenirea celor cu cuget eretic și aceasta, din iconomie. Cel mai bine și vrednic de laudă după acrivia canonică este să participe la slujbe acolo unde nu sunt pomeniți cei cu cuget eretic, adică acolo unde preoții au purces la întreruperea pomenirii” [2].
Părintele Theodoros Zisis, părintele FotiosVezynias și cel ce semnează aceste rânduri am rămas credincioși acestei poziții a deciziei, în dificila luptă a purtării de grijă față de fiii noștri duhovnicești și a îndrumării celor care ne-au urmat sau care și-au manifestat dorința de a ne urma. Este evident că întreruperea pomenirii sau îngrădirea implică o mulțime de probleme, mai ales dacă ești preot de mir, cu turmă duhovnicească.
În al doilea rând se pare că părintele Sava ignoră aceste probleme pastorale fundamentale, pe care le întâmpină un duhovnic în lume. În afara celor două categorii de credincioși [cu „viteze” diferite] pe care le poate recunoaște, există și multe altele, pe care fie în mod intenționat le ignoră, fie le trece cu vederea din cauza unei lipse de sensibilitate pastorală. Întrucât în rândul „credincioșilor înaintați”, la care face referire, există unii oameni care aparțin unor organizații [asociații] bisericești (caracterizați de cunoscuta sfială în privința întreruperii pomenirii), alții care au fost crescuți în mediu mitropolitan, alții se confruntă cu dificultăți în familie – dezacordul dintre soți și reacții negative din partea copiilor și a rudelor, alții au duhovnici care le interzic să se ocupe cu lupta antieretică, amenințându-i că își vor pierde sufletul, alții au legătură cu mânăstirile aghiorite simpatizante ale Patriarhiei Ecumenice, care îi îndeamnă să nu se ocupe de persoana patriarhului fiindcă nu este treaba lor, sau oameni cucernici, pentru care opunerea față de actele eretice ale ierarhului locului reprezintă păcat capital, judecare a slujitorilor Bisericii și așa mai departe.
Sunt situații reale, pe care este păcat să le trecem cu vederea. Este desigur nedrept ca preoților înaintați duhovnicește să le acorde timp și să caute modalități de a-i ajuta să se îndrepte spre întreruperea pomenirii, având parte chiar de susținerea turmei lor duhovnicești (până și de ajutor financiar) și credincioșilor să nu le ofere timp și șanse, decât celor care au venit de curând în Biserică, care sunt neexperimentați și nu cunosc subiectele de Credință!
Există o teorie, pe care se pare că și-au însușit-o și cercuri bisericești, potrivit căreia toată această lume, categoriile de „viteză” ale credincioșilor, pe care îi ignoră monahul în cauză, este o lume pierdută pentru Biserică și se va mântui doar rămășița. Noi nu vrem să ne asemănăm masonilor, care consideră generațiile de oameni ca fiind consumabile în vederea creării unei societăți viitoare desăvârșite.
Ne luptăm pastoral și individual să aducem la acrivia credinței toată această lume. Iar drumul către acrivie trece în mod necesar prin iconomie.
Pe de altă parte, în rândurile celor ce au venit de curând în Biserică (categoria a doua de „viteză”, potrivit părintelui Sava) există și „râvna către Dumnezeu, dar fără de pricepere” a oamenilor care L-au cunoscut de curând pe Hristos și în salturi și îndemnați fiind, ajung la acrivie și acționând fără discernământ, taie capete.
Monahul cu pricina descoperă cu întârziere „viteza” credincioșilor pe care o cere iconomia, fapt ce impune în mod automat:
- să admită că nu ne separă nimic,
- să ceară iertare de la părintele protoiereu Theodoros Zisis și de la cei împreună cu acesta,
- să spună un călugăresc „Binecuvântați!” pentru defăimarea luptei antiecumeniste, pentru dezbinarea sinaxei de la Oreokastro, pentru scandalizarea credincioșilor la nivelul întregii lumi ortodoxe și pentru jubilarea ecumeniștilor din pricina dezbinării provocate în lupta ortodoxă.
Dimpotrivă, până în momentul de față a ales metoda înjosirii tuturor celor pe care ne consideră dușmanii săi. Cu declarațiile sale de la Mitropolia de Rașka și Prizren își întețește ofensiva personală împotriva noastră prin calomnii rușinoase.
În mod concret:
1. Îl acuză în mod cu totul neîntemeiat pe părintele Theodoros că se face pricină a împiedicării îngrădirii, împiedicând oamenii să înaintezi spre aceasta.
2. Îl acuză pe părintele Theodoros că este antipatristic și ecumenist conservator.
3. Ne acuză pe noi pe toți că trimitem credincioșii să participe la slujbe la ecumeniști și să se împărtășească de la preoți care acceptă sinodul din Creta. Personal consider că pune în aplicare o metodă vicleană. Conștientizând schimbarea de atitudine pe care a făcut-o și nedorind să accepte ca fost învins și că linia pe care noi am urmat-o a fost îndreptățită, schimbă tactica [povestea]. În timp ce până de curând ne acuza că trimitem lumea la preoți care pomenesc [ierarhii eretici] (în pofida faptului că am propus doar preoți cu cugetare tradițională), acum, fiindcă și el face acest lucru, pentru a nu se smeri, inventează inepția că trimitem lumea la ecumeniști. Aceasta constituie în fond un lucru infam, dar voi folosi o expresie din locul de baștină al părintelui Sava, pe care o va înțelege poate mai bine: „Ο nebunie am făcut și încumetarea mare” [cu sensul că s-a încumetat să facă o prostie, negândindu-se la urmări și firesc este să îi pară rău pentru asta]. A se vedea aceste declarații în înregistrarea video care urmează (vedeți întregul interviu aici).
În legătură cu neadevărurile pe care le spune monahul cu pricina pot să dau mărturie personală că lucrurile s-au desfășurat tocmai invers.
1. Părintele Theodoros le-a cerut doar să aștepte decizia Sfântului Sinod și Sfintei Epistasii a Sfântului Munte, în speranța că prin acestea va fi respins pseudosinodul din Colymbari, Creta, iar în caz contrar să trecem la îngrădire cu toții, împreună. Însă și în momentul în care aceștia s-au hotărât totuși să facă mai grabnic întreruperea pomenirii, părintele Theodoros, având gândul cel bun, s-a gândit că, în calitate de monahi aghioriți, au dreptul să purceadă la întreruperea pomenirii fiindcă îl au pe patriarhul Bartolomeuca imediat întâistătător.
2. Recomandă în fond poporului credincios să se depărteze de părintele Theodoros, pe care îl numește antipatristic și depărtat de linia Sfinților Părinți. O astfel de atitudine dispreţuitοare nu au îndrăznit să aibă nici cei mai înverșunați ecumeniști. Dacă ne gândim cu cine se luptă părintele Theodoros de atâți ani, aceștia sunt care se folosesc de îndemnurile inadmisibile și de exprimările înjositoare ale monahului în cauză, adică papismul, uniții, Fanarul și masoneria. Convingerea sa referitor la evoluția părintelui Theodoros („și o să vedeți că în scurt timp o să pomenească din nou”) nu mi se pare o profeție, ci o necuviincioasă dorință a celui ce le-a rostit. Să-i amintesc, în acest sens, cu indignare în fața adâncului disprețuirii pe care o arată și a modului înjositor de exprimare, că în istoria bimilenară a Bisericii există multe exemple de promotori care au fost stăpâniți de boala iubirii de putere în numele lui Hristos.
3. Μonahul în cauză ne acuză că ne trimitem fiii duhovnicești să participe la slujbe și să se împărtășească la preoți ecumeniști, care acceptă hotărârile pseudosinodului, aducând exemplul Patriarhului Serbiei! Aș vrea să dau tuturor încredințarea că niciodată nu ne-am sfătuit fiii duhovnicești, în public sau în particular, să participe la slujbe în parohii unde slujesc ierarhi și preoți ecumeniști. Am ostenit îndemnându-i pe toți cei care nu pot să urmeze acrivia, ca cel puțin să meargă la slujbe săvârșite de preoți cu cuget ortodox, exact așa cum spunea mesajul inițial al deciziei de la Oreokastro.
Am dat un scurt răspuns în cuvântarea mea din duminica trecută și înaintea concluziilor prezentului articol alătur un fragment al acestuiaîn înregistrarea care urmează.
Concluzii
Pe bună dreptate se poate întreba cineva de ce monahul în cauză, cu toate că în sfârșit a descoperit nevoia aplicării principiului iconomiei Sfinților Părinți, în loc să ceară iertare, își întărește atitudinea cu minciuni și calomnii. Pe cine slujește oare? Consider, fraților, că există un mare joc de culise.
- fie este înverşunat împotriva noastră personal,
- fie nu conștientizează seriozitatea împrejurărilor,
- fie slujește unor interese străine, fără să fie conștient de asta sau fiind (vai și amar) în cunoștință de cauză,
- fie a fost orbit duhovnicește de tendințele de conducere,
- fie toate acestea la un loc.
Cred că dacă părăsește egoismul i se dă o mare șansă. Acum, când este clar că a văzut și el însuși utopia alegerii absolute a acriviei în lume, să recunoască că a greșit. Vede deja că nu a avut dreptate prin insistența sa absurdă. Fiindcă în calitate de cleric primește foarte multe presiuni de la oameni care nu sunt pregătiți să aplice acrivia, adică pentru întreruperea deplină a comuniunii fie și cu preoții tradiționali, care pomenesc, având în acest caz două posibilități: fie să îi alunge pe cei care nu pot să aplice o astfel de acrivie, fie să folosească principiul iconomiei. Și, desigur, fiind un om inteligent, chiar dacă nu are cunoștințele teologice necesare, realizează ce este spre binele sufletelor neputincioase, înțelege greșelile din neștiință ale poporului. A fost nevoit de situația obiectivă să aplice principiul iconomiei pentru atât de mulți, încât în esență nu ne mai deosebește deja nicio diferență.
Haideți deci, părinte Sava, să arătăm iubire unii față de alții, să facem metanie și, de vreme ce ai ajuns în cele din urmă acolo unde ne aflăm noi, să ne împăcăm de dragul unității. Vezi că învrăjbirea nu duce nicăieri. Dimpotrivă, ne conduce spre minciuna care se hrănește din „ego” și se întețește. Îmi doresc ca Domnul Cel înviat să te lumineze, încât pentru cinstea Credinței și a Ortodoxiei, pe care atât de mult le iubim, să luptăm împreună împotriva lupilor îmbrăcați în piei de oaie, care cutreieră prin turma cea cuvântătoare a lui Hristos. Am convingerea în Domnul că vei face pasul necesar, îndeosebi după această invitație.
Cerându-ți cu smerenie iertare dacă te-am jignit sau te-am ofensat ca om, nădăjduind că vei înțelege grija părintească și frățească [pe care ți-o port] și vei justifica graiul pe care l-am folosit pentru a exprima tristul adevăr, te îmbrățișez frățește cu dragostea lui Hristos cel Înviat. Să ai binecuvântarea mea!
[1] https://www.katanixis.gr/2017/04/2017_6.html
[2] https://katihisis.blogspot.gr/2017/04/blog-post_7.html
Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/05/09/parintele-nicolae-manolis-raspuns-la-minciuna-monahului-sava-lavriotul/
Ortodoxia mărturisitoare 
HRISTOS A INVIAT!
Frumos si plin de de iubire frateasca acest articol al parintelui Nicolae Manolis ,care mi-a mangaiat inima.
Monahul Sava,prezenta emblematica pe pamantul romanesc,prieten si tovaras in odiseea sa ,cu Parintele Staicu C. &prietenii,care a garantat persoana in cauza in nenumarate randuri,incepand cu 2016 si in prezent.
Respectivul monah,a castigat cu harisma pe care o are,admiratori sinceri in randul poporului drept-credincios,care au crezut in bunele sale intentii,si l-au considerat un dar din partea Monahilor din Athos,trimis sa ne ajute, sa ne lamureasca,avand bogate cunostinte teologice,recunoscut de Parinti cu o inalta pregatire teologica,precum Mitropolitul Serafim de Pireu si IPS Longhin,vasul ales al lui Dumnezeu,care ne-a aparat si ne-a stat mereu alaturi la greu ,ocrotindu-ne prin rugaciunile Inalt Prea Sfintiei Sale, teologi de prestigiu in lumea ortodoxa precum Parintele Theodoros Zisis,Parintele Nicolae Manolis,Parintele Matei Vulcanescu .
Adevarul a iesit curand la iveala,sfasietor si rece,vazand plasa inghetata a manipularii si dezbinarii, pe care a aruncat-o alaturi de prietenul sau nedespartit,Parintele Staicu C.,la care au aderat reprezentantii clerului monahal de la M.Radeni,parafand stransa lor legatura in principii si ideologii,straine ortodoxiei stramosesti ,la pseudo-sinaxa de la Roman.
Au continuat minciuni si calomnii,invective infame si pline de dispret,care nu cadreaza cu harul pe care l-am atribuit celor al carui prieten este, indreptate impotriva tuturor Sfintitilor Parinti si a turmelor care ii urmeaza cu credinciosie, a teologului Mihai-Silviu Chirila,care le-au demascat intentiile oneroase,si au stat neclintiti,in cele afirmate, ca adevarati strajeri ai Ortodoxiei,incercand sa opreasca caderea in schisma a nevoitorilor crestini ,in haul din care cu greu se mai pot intoarce.
Dezbinarea produsa avea ca scop final, instrainarea de Sfanta noastra Ortodoxie si faramitarea pana la disparitie a miscarii antiecumeniste din Romania,culminand cu dezastrul din Serbia Ortodoxa,menit sa dea o lovitura puternica,care sa slabeasca si mai mult unitatea miscarii antiecumeniste,scoaterea ei din cartea de aur a luptei impotriva fiarei cu multe capete,ecumenismul.
Si-au indeplinit in chip stralucit ,inca de pe acum,misiunea pe care au avut-o,producand satisfactie si bucurie negraita in randul ecumenistilor si a celor care au uneltit din umbra,si i-au angajat ,simpli mercenari, de care se vor debarasa, cand telul va fi atins.
Sunt intru totul de acord cu concluziile Parintelui Nicolae Manolis,dar prietenii persoanei de care se face vorbire,sunt persoane deosebit de primejdioase ,chiar in drum spre iadul constiintelor(deocamdata),intrucat sunt dirijati de stapanii din umbra,ale caror interese le fac,spre destramarea si aruncarea in schisma,a intregii miscari ,menite sa trezeasca constiintele anezteziate ale clerului laic si monahal si a drept credinciosilor romani ,ramasi in comuniune cu Preotii pomenitori.Acum acest deziderat dorit cu ardoare,a ramas o utopie,caci intalnirea din Serbia Ortodoxa,a spulberat orice intentie.
Raul cel mai mare,o spun cu adanca durere si regret,gruparea Monah Sava-Pr.Staicu C.-reprezentantii M.Radeni,a facut-o Romaniei Ortodoxe si nu Greciei.
Sa ne amintim mesajul transmis de Inaltul Ierarh Longhin,in 4 februarie 2018, prin cuvântul adresat credincioșilor prezenți la slujba de Duminică, 4 februarie, la Bănceni, cu privire la derapajele de la Ortodoxie a semnatarilor „sinaxei” de la Roman și a celor care i-au influențat spre un drum greșit, cel al schismei:
„*Să fim foarte atenți cu noua grupare de la Rădeni și sinaxa de la Roman, cu părintele sava, ne pare rău de el, au pus masonii mâna pe ei, cu bani (nn. e vorba de un milionar din Grecia care-l finanțează pe mon. Sava, implicit pe preotul Staicu și alții), cu aceasta i-au rupt din adevărata credință ortodoxă. Dacă se poate să se pocăiască, cât este timp, pentru că Biserica există și va fi până ultima zi, a venirii lui Hristos pe acest pământ. Dumnezeu să răsplătească tuturor care s-au adunat la Roman, la sinaxă, că atât de urât m-au judecat pe mine, cei pe care i-am îmbrățișat pentru mărturisirea lor, iar acum de erezia lor mă dezic cu totul ,de acei oameni care au pornit pe altă cale, spre împărăția iadului.”
Fiecare merge pe drumul sau ,in deplina cunostinta de cauza si nimeni nu se poate plange candva,in fata Dreptului Judecator,ca nu a stiut ,nu a cunoscut,caci fiecare a fost si ramane liber sa aleaga:tacerea(a treia forma de ateism), pomenirea celor care au tradat Ortodoxia si au sfasiat Camasa lui Hristos,tradarea Ortodoxiei si alegerea iadului prin caderea in schisma si pierderea mantuirii,sau lupta necontenita cu ciuma ecumenista,pentru apararea Sfintei si Iubitei Ortodoxii,pe care cauta sa o distruga dusmanii Mantuitorului Hristos, mercenari angajati,fara tara ,fara neam ,fara credinta,de niciunde si de nicaieri.
*https://sinodultalharesc.tk/atentie-gruparea-de-la-radeni-monahul-sava-preotul-staicu-se-indreapta-spre-iad-mesaj-dur-al-ips-longhin-jar/
ApreciazăApreciază
HRISTOS A INVIAT!
Astazi cinstim ,cu dragoste si recunostinta,memoria Marturisitorului Virgil Totoescu,la implinirea a 2 ani(10 mai 2016),de la plecarea sa la ceruri,”*caracter de cremene, exemplu de sacrificiu şi credinţă, un trăitor creştin autentic, învăţătorul a generaţii de tineri dornici să cunoască jertfele martirilor veacului trecut…Născut în 1921 la Călineşti (Suceava), Virgil Totoescu a făcut parte încă din perioada liceului din Frăţiile de Cruce, organizaţia de elevi a Mişcării Legionare. Implicat în activităţile clandestine ale rezistenţei anticomuniste, a fost arestat în 1948, când soţia era însărcinată în trei luni cu singura lor fiică,Gabriela, pe care o va cunoaşte peste 14 ani, la eliberare.
Instructor legionar, sef legionar al regiunii Sighisoara, supravietuitor al temnitelor comuniste, ucenic al marturisitorului Traian Trifan, Virgil Totoescu a jertfit 14 ani de tinerete pe altarul credintei stramosesti, spre mantuirea Neamului Românesc.În închisoare a fost unul dintre discipolii fervenţi ai lui Traian Trifan, unul dintre sfinţii închisorilor comuniste, fost prefect legionar de Braşov, despre care Virgil Totoescu spunea că a trasat cheia de boltă a rezistenţei prin trăirea mistică a creştinismului, soluţie care a salvat un număr impresionant de deţinuţi politici supuşi altminteri unui regim de exterminare fizică.
“**Aiudul a rămas o pagină excepţională în viaţa noastră, în viaţa celor de acolo şi cu un ecou deosebit în afară, şi pentru ceilalţi, pentru că preocupările noastre spirituale n-au putut fi înfrânte. Am suferit de foame, de frig, dar legătura cu Dumnezeu n-am rupt-o. M-a ajutat pe mine, şi pot spune şi pe ceilalţi, ne-a ajutat Dumnezeu să transformăm celula în chilie. Daţi-vă seama, ştiam evanghelii în întregime, Evanghelia lui Ioan în întregime, Predica de pe munte a Mântuitorului – capitolele 4,5,6 din Evanghelia lui Matei, părţi din Epistolele Sfântului Apostol Pavel, Epistolele Soborniceşti ale Sfântului Apostol Petru, a Sfântului Evanghelist Ioan. Nu mai vorbesc de poezii şi de lucrurile ăstea memorate. Plus acatistele, paraclisele se ştiau tot pe dinafară….O lume care este bazată pe dragostea creştină, pe dragostea de neam, care-şi rezolvă toate lucrurile dezinteresat, nu prin dorinţa de profit, singurul profit este cel moral şi spiritual, pe care-l ai în toată acţiunea asta. Lumea dacă vrea să moară urât să meargă mai departe pe drumul care merge. Dacă vrea să moară frumos, să urmeze idealul creştin. Care-a fost idealul…? Aducerea în respiraţia statului acestuia şi a tuturor românilor duh creştin şi românesc. Ăsta este idealul. Însuşindu-ne cu toţii aceste gânduri şi aceste sentimente nu o să facem, când avem un litigiu între noi, nu-l vom rezolva decât în lumina adevărului şi-n lumina dreptăţii. Voi şti să cedez? Vei şti să cedezi? Când e cazul?…Aşa cum în timpul Tainei Pocăinţei picătură de lacrimă nu se pierde înaintea lui Dumnezeu, aşa nu lasă Dumnezeu să piară suferinţa care a fost închinată unei cauze sfinte şi curate, ea va rodi în timp.”
Cea mai mare parte a detenţiei a efectuat-o în Aiud, cunoscând, însă, şi coloniile de muncă de la Baia Sprie şi Periprava. După eliberare a revenit în oraşul natal.
Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii si pe noi sa ne miluiasca pentru rugaciunile marturisitorului Sau!
*https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2016/05/11/virgil-totoescu-prezent-ca-o-lacrima-de-sange-a-cazut-o-stea-11-mai-2016/
**Aiudule, Aiudule, Cluj-Napoca, Renasterea, 2011
ApreciazăApreciază
,,Voi, generaţia tânără, aveţi datoria de a spune adevărul despre ceea ce a fost, adevăr care trebuieşte spus. Noi avem o tendinţă, aceea de a ne lua modele. Să ştiţi, chiar şi cele care prezintă perfecţiuni, perfecţiunea nu o atingem niciodată, au şi ele anumite umbre. Singurul care este fără umbră este acela care a îndrăznit să spună adversarilor săi: Cine Mă poate dovedi că am păcat? Acela este Hristos. Deci să ne raportăm la El, nu la persoane intermediare. Ei ne pot fi lumini pe o anumită perioadă de dezvoltare, dar nu ca să fie ei modele. Modelul este Hristos, fiindcă în El nu există umbră, în clipa în care mă raportez la Dânsul, mă raportez la Duhul pe care l-a adus, la învăţătura pe care a dat-o.” (Aiudule, Aiudule, p.76).
Dumnezeu să-l odihnească cu drepții!
ApreciazăApreciază
AMIN!AMIN!AMIN!
Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre!
Sa-l urmam cu bucurie pe Hristos,Domnul si Dumnezeu nostru!
Cat de frumos spune Sf.Simeon Noul Teolog:
„Strălucirea dumnezeiască asupra omului este ca o înviere a Mântuitorului Hristos însuşi în noi. În cazul de faţă coboară din ceruri Domnul Iisus Hristos la cei ce s-au lepădat de lume şi de deşertăciunile ei şi au intrat în mormântul pocăinţei şi al smereniei. El intră în trupurile lor ca într-un mormânt, se uneşte cu sufletele lor şi le învie din moartea păcatului, dăruindu-le cunoştinţa harică a slavei acestei învieri.
Astfel, Învierea lui Hristos devine o înviere a Lui în noi, cei care am căzut în păcate şi care suntem morţi. Învierea sufletului este o gustare a vieţii lui Hristos. Mulţi cred în Învierea lui Hristos, dar puţini sunt cei ce Îl văd curat pe Mântuitorul. Unii întreabă: cum se face că Sfântul Duh ne îndeamnă să cântăm „Învierea lui Hristos văzând”? Adică am văzut-o noi, când Hristos a înviat cu o mie de ani în urmă, şi chiar atunci nimeni n-a văzut cum a înviat El?
La aceasta răspundem: Sfânta Biserică ne aminteşte, prin cuvintele cântării, de Învierea lui Hristos, care are loc în fiecare dintre credincioşii purtători de lumină, în strălucirea dumnezeirii. Prezenţa Duhului cea purtătoare de lumină în sufletele noastre arată Învierea Domnului care s-a săvârşit în noi şi ne dă harul să vedem pe Însuşi Domnul Hristos cel înviat. Când vine Domnul în noi cu harul Sfântului Duh şi ne dă viaţă, atunci noi Îl vedem pe Hristos viu în noi, îl vedem cu ochii duhovniceşti, care ne dau nouă harul cunoaşterii învierii noastre.
(…)
Aceasta este naşterea din nou, renaşterea în duh şi adevăr, trăirea în Hristos şi pentru Hristos. Reîntinerirea, recucerirea nevinovăţiei, a primei purităţi, totul se înnoieşte! Nu se schimbă cerul şi stelele, pământul cu mările şi munţii săi, ci noi am fost morţi duhovniceşte şi acum am înviat, am fost stricaţi şi ne-am curăţit, am fost muritori şi am devenit nemuritori, am fost pământeşti şi materiali şi am devenit cereşti şi spirituali, am fost născuţi din carne şi păcat şi am fost renăscuţi de Duhul Sfânt, din duh şi adevăr. Iată ce este naşterea din nou. Iată ce se petrece în fiecare zi în cei aleşi şi aceştia simt, văd în ei această schimbare, fiind deplin conştienţi de ea, căci Iisus a spus clar: „Bateţi şi vi se va deschide, cereţi şi vi se va da”. Deci faceţi tot ce puteţi pentru a vă naşte din nou, pocăiţi-vă, plângeţi, rugaţi-vă, postiţi. Citiţi Sfintele Scripturi, luptaţi-vă cu poftele voastre, cereţi neîncetat mila Cerului şi nu întoarceţi capul şi mintea aiurea până nu veţi simţi în inimile voastre învierea Luminii, până ce nu veţi simţi bucuria şi fericirea Ei. Dar băgaţi bine de seamă să nu vă înşele închipuirea şi să credeţi că aţi obţinut pe Duhul Sfânt când încă nu aveţi nimic. Aici este marele pericol. Privegheaţi neîncetat ca să nu fiţi ispitiţi de cel viclean.
Dispreţuiţi tot ceea ce este trecător şi vizibil, toate patimile şi ataşamentele faţă de obiecte, fiinţe idei, păreri personale şi nu doriţi nimic altceva decât slava lui Dumnezeu, iar nu pe a voastră, cinstea şi proslăvirea Lui, adorarea Lui acum şi în vecii vecilor. Amin.”
fragmente din Sf. Simeon Noul Teolog- „Ţelul vieţii creştine”, Ed. Anastasia, 1996
ApreciazăApreciază
HRISTOS A INVIAT!
Astazi cinstim ,cu dragoste si recunostinta,memoria Marturisitorului Virgil Totoescu,la implinirea a 2 ani(10 mai 2016),de la plecarea sa la ceruri,”*caracter de cremene, exemplu de sacrificiu şi credinţă, un trăitor creştin autentic,
învăţătorul a generaţii de tineri dornici să cunoască jertfele martirilor veacului trecut…Născut în 1921 la Călineşti (Suceava), Virgil Totoescu a făcut parte încă din perioada liceului din Frăţiile de Cruce, organizaţia de elevi a Mişcării Legionare. Implicat în activităţile clandestine ale rezistenţei anticomuniste, a fost arestat în 1948, când soţia era însărcinată în trei luni cu singura lor fiică,Gabriela, pe care o va cunoaşte peste 14 ani, la eliberare.
Instructor legionar, sef legionar al regiunii Sighisoara, supravietuitor al temnitelor comuniste, ucenic al marturisitorului Traian Trifan, Virgil Totoescu a jertfit 14 ani de tinerete pe altarul credintei stramosesti, spre mantuirea Neamului Românesc.În închisoare a fost unul dintre discipolii fervenţi ai lui Traian Trifan, unul dintre sfinţii închisorilor comuniste, fost prefect legionar de Braşov, despre care Virgil Totoescu spunea că a trasat cheia de boltă a rezistenţei prin trăirea mistică a creştinismului, soluţie care a salvat un număr impresionant de deţinuţi politici supuşi altminteri unui regim de exterminare fizică.
“**Aiudul a rămas o pagină excepţională în viaţa noastră, în viaţa celor de acolo şi cu un ecou deosebit în afară, şi pentru ceilalţi, pentru că preocupările noastre spirituale n-au putut fi înfrânte. Am suferit de foame, de frig, dar legătura cu Dumnezeu n-am rupt-o. M-a ajutat pe mine, şi pot spune şi pe ceilalţi, ne-a ajutat Dumnezeu să transformăm celula în chilie. Daţi-vă seama, ştiam evanghelii în întregime, Evanghelia lui Ioan în întregime, Predica de pe munte a Mântuitorului – capitolele 4,5,6 din Evanghelia lui Matei, părţi din Epistolele Sfântului Apostol Pavel, Epistolele Soborniceşti ale Sfântului Apostol Petru, a Sfântului Evanghelist Ioan. Nu mai vorbesc de poezii şi de lucrurile ăstea memorate. Plus acatistele, paraclisele se ştiau tot pe dinafară….O lume care este bazată pe dragostea creştină, pe dragostea de neam, care-şi rezolvă toate lucrurile dezinteresat, nu prin dorinţa de profit, singurul profit este cel moral şi spiritual, pe care-l ai în toată acţiunea asta. Lumea dacă vrea să moară urât să meargă mai departe pe drumul care merge. Dacă vrea să moară frumos, să urmeze idealul creştin. Care-a fost idealul…? Aducerea în respiraţia statului acestuia şi a tuturor românilor duh creştin şi românesc. Ăsta este idealul. Însuşindu-ne cu toţii aceste gânduri şi aceste sentimente nu o să facem, când avem un litigiu între noi, nu-l vom rezolva decât în lumina adevărului şi-n lumina dreptăţii. Voi şti să cedez? Vei şti să cedezi? Când e cazul?…Aşa cum în timpul Tainei Pocăinţei picătură de lacrimă nu se pierde înaintea lui Dumnezeu, aşa nu lasă Dumnezeu să piară suferinţa care a fost închinată unei cauze sfinte şi curate, ea va rodi în timp.”
Cea mai mare parte a detenţiei a efectuat-o în Aiud, cunoscând, însă, şi coloniile de muncă de la Baia Sprie şi Periprava. După eliberare a revenit în oraşul natal.
Dumnezeu sa-l odihneasca cu Dreptii si pe noi sa ne miluiasca pentru rugaciunile marturisitorului Sau!
*https://bucovinaprofunda.wordpress.com/2016/05/11/virgil-totoescu-prezent-ca-o-lacrima-de-sange-a-cazut-o-stea-11-mai-2016/
**Aiudule, Aiudule, Cluj-Napoca, Renasterea, 2011
ApreciazăApreciază