Cuvânt de salut al domnului Gheorghe Todorov, rostit în nume personal, la Conferința Teologică de la Salonic, din 16 iunie 2018
Preacucernici părinți,
Frați și surori,
Este pentru mine o onoare să particip la această conferință. Vin aici în nume personal, nu reprezint în mod oficial Biserica Ortodoxă Bulgară, dar pentru că am lucrat o perioadă în funcția de director al ziarului sinodal și pentru că Biserica Bulgară și-a exprimat poziția față de adunarea din Creta, îndrăznesc să adresez acestei audiențe câteva cuvinte și să prezint această carte1., scrisă imediat după adunarea din Creta, care cuprinde câteva aprecieri cu privire la evenimente care s-au petrecut cu 93 ani înainte de Creta, toată această perioadă lungă de pregătire pentru un “mare sinod”, plănuit pentru a introduce ecumenismul în trupul Bisericii văzute.
Acest uriaș efort a dat greș, în cele din urmă. Eșecul acestui sinod, faptul că nu s-a întâmplat (ceea ce și-au propus – n. trad.), reprezintă o mare victorie a Ortodoxiei. Pentru că, așa cum știm cu toții, există două tipuri de Ortodoxie: Ortodoxia ortodoxă și “ortodoxia” non-ortodoxă. S-a dus o luptă acerbă pe parcursul întregului secol XX ca “ortodoxia” neortodoxă să impună o nouă viziune asupra Bisericii, o nouă eclesiologie, bazată pe eclesiologia protestantă. Aceasta eclesiologie este eclesiologia ecumenistă.
A fost să fie ca una dintre cele mai mici și mai modeste dintre Bisericile locale, Biserica Ortodoxă Bulgară, să aibă un rol esențial în distrugerea acestui uriaș efort de pregătire. A fost o minune a lui Dumnezeu, deoarece patriarhul nostru a semnat documentele de la Geneva, iar noi, cei care am urmărit pas cu pas dinamica opiniei din interiorul Bisericii Ortodoxe Bulgare, știm că până în ultima clipă nimeni nu se aștepta ca, în ciuda semnăturii patriarhului, Sfântul Sinod să decidă contrar acelei semnături și împotriva apostaziei din Creta.
Acest lucru înseamnă că Biserica de care aparținem este cea adevărată, deoarece Dumnezeu aranjează cele omenești cu atâta înțelepciune, încât odată cu eșecul Cretei au fost înfrânte două tipuri de „ortodoxii” neortodoxe: ramura liberală a neortodoxiei, ecumenismul, și extrema dreaptă, hiperzeloții. Militantismul este bun, însă hiperzilotismul duce în afara [Bisericii]. S-a văzut că s-au înșelat cei care au spus că acesta a fost ultimul sinod al vremurilor de pe urmă, al VIII-lea sinod ecumenic, care ar fi trebuit să arate că Biserica este deja nesigură, că nu este Biserica adevărată și trebuie să fugim de ea. Biserica s-a vindecat din interior și a înfrânt erezia ecumenismului, erezia eclesiologică2.
Le suntem recunoscători celor care au jucat un rol în acest eșec, cum ar fi părintele Teodoros Zisis, care a venit în Bulgaria, iar prezența sfinției sale cu puțin înainte ca Sfântul Sinod să ia decizia, a ajutat foarte mult la înclinarea balanței.
Mulțumim și Sfântului Sinod al Bisericii Bulgare, deoarece chiar dacă în interiorul acestuia mulți mitropoliți au fost tentați să meargă cu varianta oficială, în cele din urmă au votat în mod unanim împotriva Cretei. Ei au semnat un document destul de direct. Una dintre slăbiciunile documentelor din Geneva, care ar fi trebuit adaptate în Creta, este că limbajul nu a fost direct, ci ambiguu. Când vorbește dogmatic, Biserica nu vorbește niciodata ambiguu. Când duhul ambiguității este introdus în discursul dogmatic, înseamnă că Duhul Sfânt nu este prezent acolo.
Știm din istorie că oricând au existat erezii, Biserica s-a folosit de aceste erezii pentru a face precizări dogmatice. Erezia ecumenismului va ajuta Biserica luptătoare să își precizeze eclesiologia, așa încât să căpătăm o mai bună înțelegere a sobornicității, care e de fapt foarte simplu, de vreme ce sobornicitatea este acolo unde sunt Sfinții Părinți. Adevăratul sinod ecumenic este Sfântul Sinod al Sfinților Părinți. Funcționează tot timpul, Sfinții Părinți sunt vii, participă la acest sinod, votează în acest sinod. Noi, cei din Biserica luptătoare, ne alăturăm doar acestui Sfânt Sinod ceresc. Aceasta este adevărata sobornicitate.
Dacă noi pe pământ ne adunăm, indiferent de procedură sau de mod de vot, dar nu suntem cu Părinții, nu suntem într-un sinod real. Nu cred că există pericolul ca Biserica să accepte erezia în dogmatica sa. Noi putem greși, dogmatica nu greșete niciodată, adevărul nu poate greși. Noi ne putem despărți de adevăr și de Sfântul Sinod al Sfinților Părinți, ne putem despărți de Sfântul și Marele Sinod ale Bisericii cerești și pământești. Indiferent de modul de votare sau de numărul de participanți.
Cred că această victorie a Bisericii, eșecul Cretei, ne dă mare speranță că dacă rămânem alături de Sfinții Părinți vom fi de neînvins. Vă mulțumesc.
Domnul George Todorov este un reprezentant al Patriarhiei Bulgare, organizator al Conferinței „Sfântul Ioan de la Rila” împotriva ecumenismului din 2017, director pentru o perioadă a ziarului Patriarhiei Bulgare.
1 Este vorba de volumul în limba bulgară, Creta. Duhul secularist împotriva Sfintei Sobornicități.
2 Profesorul Todorov vorbește din perspectiva Bisericii sale, care nu a participat la sinod și nu a acceptat deciziile sale, încercând să arate că lipsa de unitate a receptării minciunosinodului din Creta și respingerea lui de către mai multe Biserici locale reprezintă deja o înfrângere a ecumenismului și un eșec în a-l impune la nivel panortodox, chiar dacă încă cele mai multe dintre Bisericile locale încă se mai confruntă cu situații în care episcopii rămân fideli deciziilor de la Colimbari (n. trad).
Citiți și: Preot Ioviţa Vasile: Situația actuală a nepomenitorilor români
Nota teologului Mihai-Silviu Chirilă
Grupul Sava-Staicu-Rădeni reprezintă medicamentul amar prin care Biserica noastră se curăță de hiperzelotismul schismatic
Una dintre cele mai interesante intervenții din Conferința Teologică de la Salonic a fost aceea a domnului George Todorov, care a vorbit despre perspectiva Bisericii Ortodoxe Bulgare cu privire la minciunosinodul din Creta, la care bulgarii au refuzat să participe și ale cărui decizii le-au respins.
Ideea care mie mi s-a părut de forță în discursul său, prin prospețimea și profunzimea viziunii, a fost aceea că sinodul tâlhăresc din Creta a scos la suprafață două extreme existente în Biserică: liberalismul ecumenist și fanatismul hiperzelotist. Ambele, ne explică domnul Todorov, se vor vindeca și vor dispărea de pe trupul Bisericii, atunci când lupta contra lor se va fi încheiat.
Din această perspectivă a vorbitorului bulgar, se poate spune că, în lupta care se duce în România de doi ani împotriva ecumenismului, meritul fundamental (în opinia mea, singurul merit) al preotului Staicu, de exemplu, și, ulterior, al celor care l-au urmat, a fost că au catalizat toate forțele extremiste amestecate printre cei care luptă cu adevărat, în limitele patristice și canonice, împotriva ecumenismului, le-au extras din rândul mărturisitorilor antiecumeniști și le-au dat formă și o expresie distincte.
Mânat de ambiții și patimi personale, mascate mai mult sau mai puțin subtil de pretenția unei corectitudini patristice, asupra căreia i se pare ca ar avea vreun monopol, pendulând între extrema laxismului care desființează granița dintre nepomenire și pomenire și radicalismul care îi închide pe adepții săi cu totul față de lumea ortodoxă din jurul lor și prin aceasta îi scoate în afara Bisericii, preotul Staicu a produs o dezbinare cu grave consecințe asupra capacității de luptă a întregii mișcări, marșând pe idei dintre cele mai radicale: toți episcopii ortodocși sunt compromiși, fără distincție; toți cei ce nu au întrerupt încă pomenirea sunt eretici; schisma episcopului sârb Artemie ar fi de fapt o formă de luptă specifică prigoanei ultimelor vremuri; “este deja mai târziu decât credeți” (cum se intitulează o pagină electronică ce le găzduiește gândurile, al cărei titlu răstălmăcește cuvintele unui sfânt părinte duhovnicesc al veacului trecut) și altele care se pot citi pe paginile electronice care îi susțin punctul de vedere.
Acestei lupte i s-au adăugat monahul Sava Lavriotul, care se remarcase la început în România printr-o viziune foarte echilibrată, explicabilă prin faptul că se afla la acea vreme în comuniune cu luptătorii antiecumeniști importanți ai Bisericii grecești, monahul Efrem de la Prodromu, câțiva dintre preoții de la Rădeni, preoți nepomenitori din restul Moldovei (cu cel mult două-trei excepții notabile1) și doi-trei preoți nepomenitori din Ardeal. Rezultatul acestui efort a fost crearea unui grup schismatic care se adâncește pe zi ce trece într-o viziune și o poziționare din ce în ce mai radicale. Unii dintre credincioșii care îi urmează au început deja să vadă realitatea și să se delimiteze de pericolul acestui derapaj, alții rămân încă în comuniune cu schisma creată, fiind la rândul lor animați în lupta aceasta mai mult de o revanșă personală contra episcopatului decât de conștiința că la minciunosinodul din Creta s-a greșit dogmatic profund.
Cert este însă că, dacă aplicăm raționamentul domnului Todorov, care vorbește imparțial, deoarece Biserica sa nu se confruntă cu fenomenul întreruperii pomenirii și al riscului schismei ce decurge din aceasta, la sfârșitul acestei lupte Biserica se va curăța atât de erezia ecumenistă, cât și de fanatismul extremist.
1 Alături de părintele Ioan Ungureanu, în Moldova mai sunt la ora actuală, din câte știu eu, încă doi preoți nepomenitori de mir care susțin calea corectă, echilibrată, a luptei. Ceilalți susțin, public sau privat, direct sau prin neimplicare, prin asumare sau disimulare (trimitere de “observatori”, recomandări discrete date ucenicilor etc.) linia radicală a întâlnirilor de la Roman, Barajevo, Atena (din surse din Grecia am aflat că la această“mare sinaxă” ar fi participat… 15 persoane), Satu Mare și Čačak, care au început prin a condamna pe toți pomenitorii ca eretici și a batjocori pe ierarhii mărturisitori ca trădători și “pseudoepiscopi” și au continuat printr-o asociere la mișcarea transortodoxă a episcopului sârb Artemie.
Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2018/07/17/gheorghe-todorov-odata-cu-esecul-cretei-au-fost-infrante-doua-tipuri-de-ortodoxii-neortodoxe-ramura-liberala-a-neortodoxiei-ecumenismul-si-extrema-dreapta-hiperzelotii/#comments
Ortodoxia mărturisitoare 