De ce este atât de importantă Ortodoxia pentru români? Ortodoxia nu este importantă doar pentru români, ci pentru orice om care vrea să se mântuiască.
Forţa Ortodoxiei s-a văzut atunci când românii, conduşi de Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul ori Mircea cel Bătrân, deşi în număr mic, au reuşit să ţină piept unor armate de zece ori mai numeroase. În mod normal, asemenea victorii sunt imposibile. Aici nu e vorba doar despre vitejia românilor, ci despre minunile lui Dumnezeu săvârşite prin braţele vitejilor români pentru a salva Ortodoxia.
Forţa Ortodoxiei o putem vedea zilnic în viaţa personală, dacă o trăim cu adevărat. O minte luminată de Duhul Sfânt ia decizii înţelepte, are o relaţie bună cu semenii şi cu Dumnezeu, caută virtutea şi respinge păcatul. Să avem curajul să analizăm după aceste criterii atât pe alţii, cât şi pe noi înşine. Folclorul românesc reprezintă un tezaur de înţelepciune în care binele este asociat cu ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, iar Făt-Frumos este un model de frumuseţe fizică şi morală. Expresia ,,Nu e bine” era şi trebuie să rămână sinonimă cu ,,Nu e frumos” şi cu ,,Nu e plăcut lui Dumnezeu.”
Creştinătatea a trecut prin numeroase perioade de cernere şi acest lucru se întâmplă şi în zilele noastre. După ce s-au încheiat persecuţiile din partea păgânilor, unii dintre aceştia s-au botezat de formă, din raţiuni lumeşti, fără a accepta să ducă şi o viaţă creştină. Aceştia au început treptat să conteste într-o formă sau alta autoritatea lui Dumnezeu pentru a se autozeifica pe ei înşişi. Astfel s-a ajuns la islamism şi la papism care au cel puţin două elemente în comun: ura faţă de Ortodoxie şi faptul că ambele s-au impus prin forţă. Faptul că din papism s-au desprins o mulţime de secte nu trebuie să ne mire. De mirare este faptul că acestea au pretenţia de a fi considerate biserici!
O înţelegere superficială a lucrurilor ar putea admite drept soluţie pacifistă unirea tuturor religiilor sub conducerea Papei, aşa cum prevede viziunea ecumenistă, la modă acum. Însă, printr-o astfel de soluţie, cum îi ajutăm pe oameni să se mântuiască? Ce le vom spune? Că e bine să creadă că Papa este vicarul infailibil al lui lui Hristos, smintindu-i, minţindu-i şi atrăgându-i în păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt care nu se iartă în veci? Că este bine să încurajăm păcate sufleteşti grave precum mândria, trufia şi slava deşartă? N-ar fi mai bine să-i ajutăm pe toţi oamenii să se mântuiască şi să-i îndrumăm să caute Calea, Adevărul şi Viaţa, închinânându-ne cu toţii lui Dumnezeu şi respectând poruncile Lui?
Recenta vizită a Papei Francisc în România, oricâte sloganuri pompoase a avut, stârneşte numeroase întrebări. Dacă Papa susţine că a venit cu gânduri bune în România, de ce ne-a insultat în mod indirect beatificând episcopii care n-au trecut la Ortodoxie, arătându-se în continuare adversar al Ortodoxiei? Dacă Papa preţuieşte atât de mult familia, de ce este atât de permisiv cu mişcarea LGBT? De ce România a fost supusă unui asediu mediatic prozelitist fără precedent? Nu cumva îi este teamă de puterea Ortodoxiei?
Să rămânem ortodocşi, amintindu-ne cuvintele Crezului ortodox: ,,Cred în una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică”! Asta înseamnă că Biserica Ortodoxă este întemeiată pe hotărârile sinoadelor ecumenice, nu pe capriciile unui om, fie el şi papă, care îşi zice infailibil, adică pretinde că e la fel ca Dumnezeu!!! Promovarea păcatului, bulversarea raportului bine-rău, politizarea catolicismului, prozelitismul sectar şi catolic precum şi acceptarea de către români a intrării în Consiliul Mondial al Bisericilor sunt modalitaţi de a-i lipsi pe români de Ortodoxie! Orice abatere a Ortodocşilor de la hotărârile Sinoadelor Ecumenice, aduce ANATEMA! Să nu uităm!
Să ne rugăm ca, în aceste condiţii, mirenii, preoţii şi ierarhii noştri să nu se lase intimidaţi de presiunea politică pusă asupra lor, ci să mărturisisească Adevărul spre slava Preasfintei Treimi. Papa Francisc nu poate fi ,,frate” cu Patriarhul Daniel, atâta timp cât doreşte, de fapt, supunerea Ortodoxiei româneşti şi introducerea în Ortodoxie a unor reguli papiste, aşa cum s-a legiferat deja la Sinodul din Creta în 2016. Păstrarea canoanelor, a crucilor şi a icoanelor ortodoxe, sunt datorii de bază ale unui ortodox. Dacă Ortodoxia este sobornicească înseamnă că nu o poate ,,moderniza” nimeni după placul lui. Aşadar, nu avem voie să ne rugăm cu cei de alte confesiuni, ca să nu aprobăm, prin prezenţa noastră, credinţa lor greşită. Dacă ne rugăm cu cei care se află sub anateme din cauza unor abateri canonice grave, ne facem părtaşi la păcatele şi la ereziile lor (infailibilitatea papei, necistirea Maicii Domnului şi a sfintelor icoane etc).
Am putea cere iniţierea de către BOR a unor demersuri în vederea convocării unui Sinod Panortodox care să garanteze păstrarea Ortodoxiei autentice, singura Biserică, nu să acceptăm ideea că şi ereziile sunt biserici, aşa cum greşit s-a afirmat la Sinodul din Creta. De asemenea, ar fi bine să cerem ieşirea României din Consiliul Mondial al Bisericilor, după modelul petiției Sinaxei de la Botoșani din 1 mai 2019.
Dacă facem parte din acest consiliu, înseamnă că admitem că Biserica Ortodoxă este o biserică la fel ca oricare alta, nu ,,una sfântă, sobornicească şi apostolească Biseerică”, după cum mărturisim în Crez. E nevoie şi de informare ortodoxă, ca să nu putem fi manipulaţi. E nevoie să respingem ideologia de gen şi pecetea lui Antihrist pe mâna dreaptă sau pe frunte prin microcip. În acest scop, nu e bine să ne obişnuim nici cu documentele electronice.
Dacă noi, care suntem popor ortodox, nu ştim să preţuim Ortodoxia, există alţii, din ce în ce mai mulţi, care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu şi care trec la Ortodoxie.
,,Scopul vieţuirii creştine este dobândirea Duhului Sfânt.” – spunea Sfântul Serafim de Sarov. Însă atitudinea permisivă faţă de păcat, faţă de erezii şi faţă de agenda LGBT nu este compatibilă cu dobândirea Duhului Sfânt: ,,Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor.6,9)
Încă din primul secol creştin, Sfântul Apostol Iuda Tadeu remarca:
„Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut…Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus Hristos, că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i, pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul lor. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!” (Iuda 1, 1-6; 17-25)
P.S. Titlul articolului reprezintă remarca unei persoane care nu este ortodoxă!
Lucreția P.
Ortodoxia mărturisitoare 
Si va mai spun ,parinte Claudiu,ca ,dupa afirmatiile Sfintilor Paisie Aghioritul si Siluan Athonitul,ortodoxia este importanta chiar si pentru stihii ,materie si fiintele necuvantatoare,ca una care are singura puterea de a le sfinti si curati de intinarea pacatelor oamenilor si de prezenta demonilor.
Daca romano-catolicul va reusi sa ma modifice genetic din mers pe mine ca si corp omenesc,daca imi vor modifica si culoarea sufletului ,tot din mers ca din portocaliu sa devina albastru,atunci,cu siguranta si sfanta ortodoxie.NICIODATA! CUM STRIGA PSALTIREA!Asa cum lumina se stinge la apropierea intunericului si niciodata nu se combina,ci imediat se aprinde in alta parte,asa este ortodoxia,cat ar fi de mare ura impotriva ei,oricat de viclean ar fi diabolicul de pe lumea aceasta .Oare Domnul Hristos minte când spune „Nu va temeti.Eu Sunt”?
ApreciazăApreciază
Ortodox înseamnă a mărturisi şi a lăuda pre Domnul întru adevăr şi dreptate. În confuzia generală a anilor ’30, creştinii ortodocşi din Grecia au adăugat termenul gnisios, care înseamnă adevărat sau autentic, pentru a se distinge de alţii ce se numeau ”ortodocşi”, dar care îşi pierduseră dreapta credinţă. Este un mod de a ne recunoaşte. Toată lumea ştie că termenul de creştin nu mai este suficient pentru a arăta felul în care crezi. Există ”creştini” în America, unitarienii, care neagă Sfânta Treime. Or, astăzi avem ”ortodocşi” care cred ceea ce cred protestanţii şi papistasii.
I-am vazut plini de zel si patos, din curiozitate, naivitate, caldicei in credinta, in interviurile televizate, marturisind ecumenismul lucid cu seninatate, in diferitele locatii din pelerinajul misionar al papei.
Dar zelul pentru credinţă trebuie să însoţească dragostea nemărginită. Dragostea şi adevărul sunt inseparabile în creştinism, pentru că Hristos e Adevăr şi Iubire. Marea panerezie modernă, cea a ecumenismului, bineînţeles, dar şi ceea ce se numeşte cu termenul general de „umanism”, vor să separe şi să opună dragostea, adevărului. Asta ar însemna să-L împărţim pe Hristos. Sfântul Fotie spune cu dreptate că cea mai mare dovadă de dragoste este de a spune adevărul…
„Nimic nu este mai cinstit şi mai preţios decât dragostea. Aceasta este părerea tuturor, fiind confirmată şi de Sfintele Scripturi….Cât despre cei care au aceleaşi gânduri despre Dumnezeu şi cele dumnezeieşti, deşi distanţa îi separă şi nu se văd niciodată, ea îi uneşte şi îi identifică nevăzut şi face din ei prieteni adevăraţi.”
Creştinul ortodox trebuie deopotrivă să îşi apere credinţa şi să-i iubească pe cei ce nu i-o împărtăşesc, chiar rugându-se pentru prigonitorii lor. Mucenicii, fără a se supune prigonitorilor lor, rugându-se pentru ei, cu atitudinea lor au convertit multe suflete la dreapta credinta.
Biserica se roagă pentru cei non-ortodocşi, dar nu se roagă împreună cu ei, iar asta, nu din dispreţ pentru ei, ci pentru că aceasta este rânduiala dumnezeiască a rugăciunii: ea se întemeiază nu pe ceea ce gândim sau vrem, ci pe ceea ce ne-a lăsat Domnul (Matei 18, 19-20). Creştinul Îl roagă pe „Tatăl său” în ascuns, în cămara inimii sale, singur sau cu fraţi ortodocşi care împărtăşesc „unanimitatea credinţei”.
Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407) spune că trebuie „să anatemizăm doctrinele eretice şi să le înfierăm, având în acelaşi timp milă de eretici”.
Aşadar, cei ce, în numele unei iubiri sentimentale şi bolnăvicioase, străine de Evanghelie, au ridicat Anatema din 1054, fără să înlăture şi cauzele ei, cad ei înşişi sub aceeaşi anatemă, pentru că au nesocotit pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii… Cineva poate înceta să mai fie sub incidenţa anatemei prin lepădarea de greşeli şi prin pocăinţă. Dar o anatemă aruncată asupra unei erezii sau asupra unei fapte nelegiuite rămâne veşnică.. Anatema de la 1054 va rămâne fără urmări şi va cădea de la sine când Papalitatea se va lepăda de erezia Filioque şi de celelalte şi va reveni prin pocăinţă în Biserica Ortodoxă” (Cateheze Ortodoxe).
Sursa-Părintele Patric Ranson
ApreciazăApreciază
Astăzi icoana este un propovăduitor tăcut și elocvent al Ortodoxiei.
Cum spunea un binecunoscut teolog: „A fost o perioadă când Biserica se lupta pentru icoană, iar acum icoana se luptă pentru Biserică.” Icoana luptă pentru adevăr, pentru frumos. În cele din urmă, ea se luptă pentru suflletul omenesc, deoarece mântuirea sufletului este sensul și scopul existenței Bisericii.
Cinstirea icoanelor, a Domnului nostru lisus Hristos, a Maicii Domnului, a îngerilor şi a sfinţilor este o dogmă a credinţei creştine, formulată la Sinodul al VII-lea ecumenic (787); ea decurge din dogma fundamentală a Bisericii: mărturisirea că Dumnezeu S-a făcut om (Ioan 1, 14). Chipul Acestuia (icoana Cuvântului – Hristos) este o mărturie a întrupării Sale adevărate, reale şi nu închipuite, iluzorii. Tocmai pentru aceasta este numită adesea “teologie în imagine”. Sfântul Vasile cel Mare precizează: “Ceea ce cuvântul împărtăşeşte prin auz, pictura arată în tăcere prin imagine.”
Icoanele, pictate după învăţătura ortodoxă, înfăţişează nu chipul omului stricăcios, ci chipul omului nestricăcios, înnoit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. De aceea, făcând astfel de chipuri, icoane, şi cinstindu-le, nu cădem în idololatrie, pentru că tocmai chipul nestricăcios al omului înnoit duhovniceşte ne conduce la Dumnezeu, iar această stare de înnoire ne-a aşezat din nou în deplina vrednicie, cea dintâi născându-ne “fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12).
Sfântul Ioan Damaschin, la întrebarea: “Cine a fost cel dintâi care a făcut icoana?”, răspunde: “Însuşi Dumnezeu, Cel dintâi a născut pe Fiul Său, Unul Născut şi Cuvântul Lui, icoana Lui cea vie, naturală şi chipul cu totul asemenea al veşniciei Lui”, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: “Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura” (Coloseni 1, 15); “Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu” (II Corinteni 4, 4); “Care fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui…” (Evrei 1, 3).
Un minunat film -Omul în fața lui Dumnezeu. Icoana
Mitropolit Ilarion Alfeyev
ApreciazăApreciază
nu se pot numi crestini decat aceia lumnati prin Sf. Botez si prin Credinta Adevarata , facandu-se fii ai Sfintei Biserici cea Una Soborniceasca si Apostolească !
ceilalti care , chiar daca cred în Iisus Hristos , dar nu detin Adevarul si nu fac parte din Biserică , ci din grupari eretice , nu sunt creștini !
catolicii, protestanti, neoprotestanti, unitarieni , sectanti si toti care mai sunt ei nu sunt crestini !
Crestin inseamna sa fii fiu dupa Har al Domnului Iisus Hristos prin Botez, Mirungere si Impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului Iisus Hristos !
asa că derbedeul acela care se proclama a fi ” papă”, nici macar crestin botezat nu e , si nici Papă nu e ! Roma nu mai are Papă din 1009-1014 ! ăsta-i un papă lapte , om mort credintei , nicio putere avand de la Dumnezeu , ci doar putere lumeasca, materială si înselatoare pt cei neîncercati, din pacate !
ApreciazăApreciază
Va rog sa anuntati pe crestinii care nu merg pe principiul cardului bancar si al semnaturii electronice la bancile care au alternativa deschiderii unui cont pe persoana fizica fara sa semneze pentru card ca exista in Romania o Banca cu vreo 9 filiale in Bucuresti si cateva prin tara(ADRESELE SA LE cautati pe net).Numele acestei Banci este MarfinBank(vechiul nume) sau VistaBank(noul nume).Aceasta Banca NU TE OBLIGA SA SEMNEZI ELECTRONIC IN CAZUL IN CARE REFUZI CARDUL BANCAR LA DESCHIDEREA CONTULUI SI AI ALTERNATIVA SA-TI DESCHIZI ACOLO UN CONT SI FARA CARD BANCAR ,NICI MACAR NU SEMNEZI PE HARTIE PENTRU CARD BANCAR.ASA CA EXISTA ALTERNATIVA DESCHIDERII UNUI CONT PERSONAL SI PE FIRMA IAR LA SEMNAREA CONTRACTULUI DE DESCHIDERE AL CONTULUI TREBUIE SA SPECIFICI IN CLAR CA NU VREI NICI CU SEMNATURA ELECTRONICA SI NICI CU CARD BANCAR SI ANGAJATII ACESTEI BANCI TE VOR SERVI CU PLACERE CU OPTIUNILE TALE CARE VOR RAMANE ACTIVE CAT VREI TU,RAMANE CA TU SA GASESTI ACEASTA BANCA.SE POT FACE TRANSFERURI CATRE ACEASTA BANCA DE LA ORICARE DINTRE BANCI.MA ADRESEZ MAICILOR,CALUGARILOR,DUHOVNICILOR SI CRESTINILOR PENTRU A AVEA CUNOSTINTA DE ACEASTA.SA NU DISPERE NIMENI.ANGAJATII SUNT INTELEGATORI SI ABIA ASTEAPTA SA-SI SERVEASCA CLIENTII SI SUB ACEST ASPECT.PATRONUL ESTE GREC.
ApreciazăApreciază
Hristos s-a inaltat!
Mare atentie cand ne exprimam, folosind cuvinte dure, mai ales pe un cinstit blog ortodox, cuvinte prin care dovedim ca suntem in inselare, nu suntem bineplacuti Domnului, pentru ca nu avem ..iubire.
„Lumea avea nevoie și de adevăr și de iubire. Ca să fie înțeles, adevărul avea nevoie de dovada minunilor. Ca să fie urmată, iubirea avea nevoie de dovada jertfei. Numai Hristos le-a putut arăta pe amândouă. De aceea, adevărul Lui este unicul adevăr vrednic de primit și iubirea Lui este unica iubire vrednică de urmat.
Adevărul este învățătura Sa, iubirea este pilda Sa. Ele sunt El, căci una strălucește prin cealaltă: adevărul prin iubire și iubirea prin adevăr, iar amândouă prin eternitatea lor.
Ca să poți cunoaște pe cineva cu adevărat, uită-te cum a iubit. Cine n-a iubit până la capăt, acela nu este creștin adevărat.
Suflete creștin, nu te mai numi astfel dacă nu ai iubire! Nimic nu este mai creștin decât iubirea și nimic mai păgân ca lipsa ei.
Pentru a fi un om viteaz, îți trebuie tărie.
Pentru a fi un om drept, îți trebuie cinste.
Pentru a fi vrednic, îți trebuie conștiință.
Pentru a fi sfânt, îți trebuie neapărat iubire.”
Pr. Constantin Sârbu, Lacrimă și har, Editura Bonifaciu, 2010[Marturisitor al sfintei credinte-10 ani in temnitele comuniste]
ApreciazăApreciază
Doamnă, probabil ca va referiti la mine, prostănacul ca l-am facut derbedeu si papă-lapte pe spurcatul acela care mie mi-e scarba sa pomenesc numele lui !
pe acela nu-mi cereti sa-l iubesc , ca nici nu vreau , ci ma scarbesc , nici a-l privi nu pot !
e un mare înselator , el ascultă de tatal său si poftele tatalui sau vrea sa le facă !
iar Tatăl nostru unul este , Dumnezeu Cel in Treime slavit Tatăl, Fiul si Sfântul Duh !
eu asa ma exprim cum sunt lăsat de Dumnezeu !
mie nu-mi place politetea si eleganta , ci spun asa cum cimt !
daca nu va place, fi-ti sanatoasa , Domnul sa vă ajute , rugati-va pt mne , pacatosul !
ApreciazăApreciază
Adevărat S-a înălțat Domnul Iisus !
ApreciazăApreciază
Un dar pentru Sfintia Voastra,Parinte Claudiu, si pentru toti cei care cu inima si ganduri bune cerceteaza acest minunat blog ortodox, in aceasta mare zi de sarbatoare a Inaltarii Domnului:
„Prietenii lui Hristos iubesc din inimă pe toți. Dar nu sunt iubiți de toți. Iar prietenii lumii nici nu iubesc pe toți, nici nu sunt iubiți de toți. Prietenii lui Hristos păstrează dragostea neîntreruptă până la sfârșit; ai lumii, până ce se ciocnesc întreolaltă din pricina lucrurilor lumii.
În toate cele făcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop, cum s-a spus adeseori: de lucrăm pentru El, sau pentru altceva. Când vrem deci să facem vreun bine, să avem de scop nu plăcerea oamenilor, ci pe Dumnezeu, ca privind pururea la El toate să le facem pentru El, ca nu cumva să răbdăm și oboseala și să pierdem și plata.”
„Să nu lipsim aşadar de la sfânta biserică a lui Dumnezeu, care cuprinde în ordinea sfântă a dumnezeieştilor simboluri ale celor celebrate în ea atâtea taine ale mântuirii noastre, prin care făcându‑l pe fiecare dintre noi să aibă potrivit lui Hristos şi proporţional cu sine însuşi o conduită frumoasă, aduce la manifestare făcut desăvârşit potrivit lui Hristos, darul înfierii dat prin sfântul Botez în Duhul Sfânt.
Dar cu toată puterea şi sârguinţa să ne înfăţişăm pe noi înşine vrednici de harurile dumnezeieşti bineplăcând lui Dumnezeu prin fapte bune, nepetrecând ca „păgânii care nu‑L cunosc pe Dumnezeu” „în patima poftei” [1 Tes 4, 6. 5], ci, precum spune sfântul Apostol [Pavel], „omorând membrele cele de pe pământ: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta cea rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli, şi pentru care toate vine mânia lui Dumnezeu [Col 3, 5–7] peste fiii neascultării [Ef 5, 69]”, toată mânia şi furia, vorbirea de ruşine şi minciuna [Col 3, 8] şi, scurt spus, lepădând tot „omul vechi cel stricat în poftele amăgirii [Ef 4, 22] împreună cu faptele lui [Col 3, 9] şi poftele lui [Ef 4, 22], să umblăm în chip vrednic de Dumnezeu, Care ne‑a chemat la Împărăţia şi slava Sa [1 Tes 2, 12], îmbrăcând îndurarea milei, bunătatea, smerita‑cugetare, blândeţea, îndelunga‑răbdare, îngăduindu‑ne unii pe alţii în iubire şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo pricină cu cineva, precum şi Hristos ne‑a iertat nouă, şi, peste toate, să păstrăm legătura desăvârşirii, iubirea şi pacea, la care am şi fost chemaţi într‑un singur corp [cf. Col 3, 12–15]” şi, ca să vorbesc scurt, „îmbrăcând omul nou înnoit spre recunoaştere după chipul Celui ce l‑a făcut” [Col 3, 10]. Căci trăind astfel, vom putea ajunge la sfârşitul făgăduinţelor dumnezeieşti şi ne vom putea umple cu bună nădejde „de recunoaşterea voii Lui în toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, aducând roade în tot lucrul bun şi crescând în recunoaşterea Domnului, întăriţi fiind cu toată puterea slavei Lui spre toată zidirea şi îndelunga‑răbdare, mulţumind cu bucurie Tatălui Care ne‑a făcut destoinici de o părticică a moştenirii sfinţilor în lumină” [Col 1, 9–12].
*Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, în Filocalia, vol. 2, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă
**https://sfantulmaxim.wordpress.com/2014/01/21/mistagogia-sfantului-maxim-marturisitorul-ii/
ApreciazăApreciază
Mulțumim pentru dragoste! Să fie binecuvântat darul!
ApreciazăApreciază
Hristos s-a inaltat!
Atotslăvitul nostru Făcător a împlinit făgăduinţa pe care a dat-o strămoşului Adam atunci cînd l-a izgonit din Paradis, şi făgăduinţa pe care a formulat-o în cuvinte şi mai limpezi faţă de Avraam, şi pe care a repetat-o din ce în ce mai clar faţă de proroci şi de împăratul David.
Dumnezeu L-a ridicat din morţi şi L-a înălţat pe Hristos Omul– nu doar mai presus decît lumea vizibilă şi pieritoare, ci chiar mai presus decît lumea invizibilă şi veşnică a puterilor cereşti; mai presus decît toate ierarhiile celor nouă cete îngereşti; mai presus decît orice fiinţă creată, cunoscută sau necunoscută; şi mai presus decît orice nume din lumea materială sau cea spirituală, dupa inteleapta gandire a Sf.Nicolae Velimirovici.
Una dintre cauzele principale ale crizei pe care o parcurge creștinătatea modernă este lipsa ei de înțelepciune, de cunoaștere, de vigilentă observație și de promptă intervenție. Acest lucru s-a dovedit perfect valabil o data cu venirea pelerinului Francisc in „Gradina Maicii Domnului”.
Tara a pierdut acest nume prin primirea calduroasa, plina de afectiune si entuziasm a „fratelui drag”, facuta dusmanilor lui Hristos, de catre sinodul BOR in frunte cu presedintele sau, de mitropolitul Teofan si mitropolitul Iosif. Cei doi pseudoierarhi ecumenisti , spre rusinea intregii ortodoxii, au mers mai departe, dupa exemplul dat de patriarh, pentru a testa reactia noastra, a nepomenitorilor , „razvratiti”:unul l-a intampinat cu onoarea cuvenita unui Inalt Ierarh ortodox, sarutandu-l ca pe un frate in Iasi, celalalt a participat senin si deschis la mesa catolica.
Creștinii ortodocsi n-au gândit bine, n-au procedat bine și de aceea s-a împuținat harul lui Dumnezeu. Au fost mai „înțelepți” fiii întunericului. Este necesară din partea pleromei ortodoxe râvnă, căutare, muncă, jertfă, nebunie întru Hristos – și toate acestea pe fondul nevinovăției obtinuta prin despatimire – ca să ne recapatam demnitatea de neam liber in credinta ortodoxa stramoseasca, pentru care si-au dat viate zeci de mii de Martiri, Mucenici si Marturisitori.
Ce-ati realizat fratilor?
V-ati inghesuit sa-l vedeti si sa-i ascultati cuvintele mincinoase, cand strazile si pietele, trebuiau sa fie pustii, fiind convinsi ca toate religiile sînt adevărate și că oricum toată lumea merge cu acelasi dumnezeu, din simplul motiv că dumnezeu, sau pelerinul pribeag al intunericului, merge cu toată lumea?
Hristos este totul și totul este în Hristos. Este scris să nu slujim la doi domni, dar domnii acestei lumi vor să ne stăpânească și noi oscilăm mereu între Dumnezeu și satana, și deci între nenumăratele aspecte dualiste ale condiției umane, spune Marturisitorul Ioan Ianolide, vasul ales al Domnului Hristos.
Îndemnul la înțelepciune al Sfantului Ioan Ianolide, se referă la iscusința cu care creștinul știe: 1. să gândească; 2. să măsoare (să cântărească, să aprecieze); 3. să procedeze în așa fel încât să se situeze în realitate, să o cumpănească bine și să intervină cu pricepere.
Mântuitorul, în însăși iconomia dumnezeiască a întrupării Sale, cât și în toată activitatea Sa, face dovada unei adânci înțelepciuni. El ne învață când, cum, cu cine și ce să facem, procedând strălucit de fiecare dată. Folosește toată gama de a aborda omul de la preamărirea până la afurisirea lui. Minunile Sale sunt făcute cu meșteșug, cu artă și poartă în ele o strălucire sfântă și uimitor de frumoasă. Formulările Lui sunt sentințe ce merg atât la inima omului simplu, cât și a savantului. Nimic nu e făcut fără a purta pecetea înțelepciunii și a iscusinței de a acționa. Mantuitorul arată poziția corectă a omului în creație: nu de orgoliu, nici de nimicnicie, ci de putere și smerenie prin credință.
Unii au acceptat totul (preoti si pleroma dupa exemplul „mai marilor”, care stiu ei mai bine ce fac si nu-i asa, nu am ajuns inca la impartasirea din acelasi potir), altii scarbiti, grabiti, fara intelepciune si discernamant, au cazut in inselare si ratacire, altii au tacut si merg inainte ca năimitii orbi duhovniceste, conducandu-i si pe altii spre prapastie.
În cartea Apocalipsei, Fiara se ridică din mare. Deocamdată o vedem ridicîndu-se din marea de tăcere în care ne înecăm sufletele.
*Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Bonifaciu, București, 2012
ApreciazăApreciază